Ioan Avram

Aritmii

Iubirea nu se sfârșește niciodată pe pământ,
Este-o floare ce zâmbește, dalbă zână din povești,
Strop de rouă-n firul ierbii, portativul unui cânt,
Ce te mângâie prin plete cu dorințe omenești.

Mama e prima ființă care-n suflet îți pătrunde,
Tată, frați, surori prind aripi, simt balsamul inimii
Dar iubirea te răsfață cu fluturi și mii de unde
Când iubita e în transă cu-ale tale aritmii.

Iar când dragostea dă roade și-ți aduce-n dar vlăstare
Sufletul se încălzește ca o primăvară nouă,
Toată lumea-ți aparține, chiar și razele de soare
Vor să-mpartă doar cu tine clipa sfântă pe din două.

Prietenii de-ți sunt alături, aștrii nopții te-mpresoară,
Prind bucăți din dansul lunii să-ți aducă bucurie,
Valsul vieții te cuprinde , cu mâinile subțioară
Și te poartă printre stele,cu iubire pe vecie.

Gigantice valuri fervente, te scaldă-ntr-o mare,
Iubirea ca pasărea Phoenix plutește-n eter
Și-n zori și-n amurg, ca o briza, o simțim fiecare
Chiar dacă viața fugară-i un hit sau un vis efemer.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Georgeta Giurea

COPILĂ ERAM…
de Georgeta Giurea

Copilă eram, într-un sat fără timp,
Cu fluturi pe brațele goale,
Iubirea mi-era frumos anotimp,
Când mama- mi ieșea iar, în cale.

Din foi de porumb, păpuși împleteam,
La margini de câmpuri și vise.
Pe paturi de frunze, apoi așterneam
Coroane de ceruri promise.

Și-acum mai revăd, nostalgic poem,
Mătăsuri și frunze-n rugină,
Sub cerul toamnei, prin vântul boem…
Că timpul se duce, nu-i nimeni de vină.

În zborul de aur, al toamnei târzii
Cocorii se duc char și ei,
Noi am tot vrea să fim iar copii,
Cu pașii prin lacrimi de tei.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Constantin Mosor

NORII CEI ÎNȚELEPȚI SE-NDRĂGOSTESC!

Doi nori pășind desculți înspre apus,
Vorbiră între ei, ca nor cu nor!
N-am înțeles nimic din ce și-au spus.
N-am învățat la școală limba lor!

Făcură niște semne spre încoa`,
Apoi dădură mâna amândoi.
Cel negru, într-o clipă va ploua.
În viață e nevoie și de ploi!

Celălalt nor, firav și subțirel,
Se dete mai aproape de cel gros.
Ca din senin se înnegri și el!
Plouară împreună! Ce frumos!

Doi nori parcă sosiți de nicăieri,
Să plouă împreună, e firesc.
Nu, oameni buni, nu doar de azi de ieri
Norii cei înțelepți se-ndrăgostesc!

Când fulgeră și tună, între ei
Răsare Dumnezeu numaidecât,
Ștergând nepotrivirea de idei!
Iată doi nori ținându-se de gât!

Și oamenii se-ndrăgostesc ușor!
Să te îndrăgostești e ceva sfânt!
Îndrăgostirea seamănă c-un zbor
Între înțelepciune și cuvânt!

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Anca Man

Șoapte de vânt

Mi-a șoptit aseară vântul
Printre ramuri de salcâm,
Că îmi poate purta gândul
Spre-alte zări, spre alt tărâm.

Vântule, tu ești șăgalnic
Și ești veșnic călător,
Tu nu știi ce e durerea…
Tu…nu știi ce-nseamnă dor!

Pribegești peste coline,
Mângâi florile-n poiene
Dar nu știi cât de mult dor,
Lacrimile de sub gene .

Iar a sufletului jale,
Vântule, tu nu o știi,
Doar o porți pe-a ta aripă
Peste dealuri și câmpii.

În anii care iute zboară,
Când amintire doar voi fi,
Vei hoinări printre salcâmi…
Dar mie… nu-mi vei mai șopti…

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Coca Elena Mahalu

Pe aleea veche, cu castani

Pe aleea veche, cu castani
Pășesc alături, printre ani
Doi bătrânei, cărunți la tâmple
Purtați de visele lor simple.

Cu drag își deapănă amintiri
Împărtășindu-și povestiri
Din anii scumpi ai tinereții,
Când înfloreau mugurii vieții.

Pe chipul lor înseninat
Trece grăbit câte-un oftat
Și-o lacrimă-ntr-un colț uitată
Ce spune-ncet: ,, a fost odată”…

Rar, sprijinindu-se-n baston
Scriu pagini de foileton
Din dorurile ascunse-n suflet
Și tresărind la orice sunet
Își poartă pașii, printre ani
Pe aleea veche, cu castani…!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Georgeta Radu

DOR CU DOR
Georgeta Radu

Strânge-ți dorul de pe drumuri,
c-a slăbit ca vai de el,
alergând după parfumuri,
în visări de menestrel!

A uitat vorbele toate
printre flori de liliac
și acuma nu mai poate
să mă-ntrebe de ce tac.

Culcă-i fruntea ostenită
pe-al meu suflet neclintit
de pustiu sau de ispită,
că tare mult a iubit!

Strânge roua dimineții,
să-i speli genele de umbre
și de urmele tristeții
lăsate de iubiri sumbre!

Unge-i rănile deschise,
cu pomadă de IUBIRE,
culcă-l pe alb de narcise,
în parfum de fericire!

Și în flacăra simțirii,
căutată tot mereu,
s-or îmbrățișa, curate,
Dorul tău cu Dorul meu.

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Ionel Rusu

Versul meu ca legământ!

Iubita mea sunt apăsat lăuntric,
Este tristețea că nu știu să-ți cânt,
Ți-aș adia din melos înspre mistic,
Pe note versul meu drept legământ!

În lir, romanțe îmi curg în treacăt,
Aș zăbovi la geam cu șoapte line,
Dar, vin peste mine zori în freamăt,
Ce îmi inspir din roua lor suspine!

Le întrupez și oglindesc în bobul,
De rouă, ce cuprine-n el un univers,
O! Cât îmi doresc să fiu obolul,
Cu tâlc și har să te cunun cu al meu vers!

Rămân statornic crezului chemării,
Ce-mi unduiește-n sufletul meu, licăr,
Ca-n depărtări odinioară farul mării,
Ce, iubirile marine le adormea-n astâmpăr!

Sunt ispitit dar n-am curaj să-ți cânt,
Mă leg de tine doar cu muta-mi slovă,
Să-ți cânte trubaduri în armonii valsând,
Eu, sorbind izvorul curs, din romantica Moldovă!

Ionel Rusu Cuvin Arad România!
14 Iulie 2022.

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Mirela Butacu

ROMANȚĂ SALVATOARE

Iubite,te-aș îmbrățișa
Cu zâmbetul, cu inima
Sau cu rubinul din privirea-mi luminoasă
Și-aș rezona în al tău eu,
Sădind bucăți din Dumnezeu
Să-și facă-n tine cerurile casă.

Și te-aș iubi accentuat
C-un dor din mine evadat
Ce-ar bate-n poarta inimii, s-o spargă
Sub cer de foc, ți-aș face loc
Răscumpărând al tău noroc
Răpindu-te subit din lumea largă

Și-aș coborâ în al tău vis
Prin geamul inimii,închis
Ca prin vitralii,raza de lumină
Și-n ale tale-ntunecimi
Cu aripi lungi de heruvimi
Aș înnădi speranța ta,puțină!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Nicoleta Lupu

Doineşte timpul

Pribeag păşesc, printre ruine de suflet,
E trupul amorțit la capătul puterii,
Îşi leagănă iar nucul, hamacul durerii
Când umbra îmi doineşte, fără sunet,

O doină lungă, cântată de tăcere,
Mi-o fluieră vântul la ureche,
Se-aude-ncet, bătrâna, că e veche
În glasul tremurat se simte o durere.

O cântă vânul din bucim sus pe creste,
Când o ascult, e gândul dus departe,
Cu brațe strânse de singurătate
Ascult cum o îngână, făpturile celeste,

E ultima cântare, uitată prea devreme,
Nisipul grăbit, prea repede a curs,
Mă trâmbițează astăzi, puterile de sus
Când timpul în clepsidre se cerne.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Maria Poiană

Din clepsidra vieții mele, scot nisipul și-mi pun stele
( din volumul în lucru, LA RĂSCRUCI DE VREMURI)

Corul zorilor începe.
Ce minune! Ce splendoare!
Dinspre crâng concert se-aude
Pân’ la răsărit de soare.
Zeci de stele somnoroase,
Și puțin cam nătăflețe,
Clipocind din raze-alene,
Parc-ar vrea să-mi dea binețe.

,, Bună dimineața, soare!
Noapte bună, dragi steluțe!
Hai, e vremea de culcare!
Despletite și desculțe,
V-ați pierdut de Carul Mare!
Vai… Micuțe giuvaere…”
Ce să fac acum cu ele?
Din clepsidra vieții mele,
Scot nisipul și-mi pun stele.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț