Constantin Enescu Gavrilescu

RĂMÂI PE VECI ACOLO

Văd razele de Lună cum se strecoară lin,
în pomul plin de frunze, aproape e un chin.
Norocul meu e vântul ce-și poartă adierea,
discret să curgă-ncet, să-mi stingă iar durerea.
Privindu-mi chipul trist prin raze de lumină
spre inimă se duce în pieptu-mi ce suspină,
îmi lasă-o umbră dulce și-o lungă mângâiere,
speranța dintre stele, iubirea mea nu piere.
Stau noaptea s-o privesc când cerul e senin,
dar câteodată-un nor o-mproașcă cu venin,
și-ntunecă atmosfera, nu-i pasă că iubirea,
nu are timpii morți, e dulce cum e mierea.
Prea scurtă este noaptea acum pe timp de vară,
doar greierii se-agită când cântă la vioară,
pentru o clipă doar, vreau Luna să coboare,
speranța să plutească pe-o rază de culoare.
Viața îmi este scurtă, iar timpul limitat,
nu cer prea mult din viață, să fiu doar ascultat.
N-ai vrut pentru o clipă să fii a mea iubită,
rămâi pe veci acolo, pe bolta nesfârșită.
Crevedia 04.08.2022
Constantin Nicolae Gavrilescu

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Ștefan Olaru

Primăvară


Când cenușiul aprig se stinge-n amintire,
Când dezghețate râuri se contopesc în mare,
Când înfrunzește cerul și pentru fiecare,
Se scutură cireșul în sfântă dăruire,

Când noaptea grea-și despoaie hlamida ei oloagă
Și-ntr-un târziu se scurge încet ca o povară,
Udând și spini si lauri, și slavă și ocară,
Când printre nuferi vântul în zborul lui se roagă…

E-un timp fecund de pace și-o cruce care suie,
E-o liturghie sfântă o jertfă și-un botez…
E timpul închinării, închinători și-un crez
Cu spini flămânzi pe frunte și palme frânte-n cuie…

E-un timp de curățire când printre răni și fard
Vor înflori măslinii din genuine cremeni,
Și se va frânge pâinea iubirii pentru semeni
Peste cenușa stinsă cu mirul scump de nard!

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Andreea Văduva

Te-aș fi iubit
Autor: Andreea Văduva

De rămâneai te-aș fi iubit,
Cu-aceiași forță, înmiit,
Te-aș fi urmat așa, la pas,
Dar n-ai rămas!

De mă credeai te-aș fi oprit,
Din gestul tău nesăbuit,
Dar îmi păreai un rece-scut,
Nu m-ai crezut!

De-nțelegeai te-aș fi privit,
Cu-același ochi îndrăgostit,
Dar lacrima nu-mi dă de-ales,
N-ai înțeles!

De regretai te-aș fi simțit,
Pierdut în gânduri și-obosit,
Dar tu nu-ți ții capul plecat,
N-ai regretat!

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Georgeta Rada

NESCRISELE POEME

De-o vreme nu-mi mai scrii, poate de-o viață,
Dar cum și viața este tot o vreme
Cu anotimpuri verzi, pierdute-n ceață
Ca-n albele, nescrisele poeme,

O să-ți citesc pe chip doar depărtarea,
Tăcerea de sub florile de gheață
De la fereastră, utima scrisoare
Din ochii umbrei, palida paiață.

Nici umbra nu mi-a mai știut adresa,
Eu cred că m-ar fi prevenit, precis…
În catedrală , maiestuoasă, mesa
Pusese clipei semnul ,, interzis”.

Tu scrii poeme cu aripi de îngeri,
Căzuții din lumină, dar nu vezi
Că de din gios de raiul tău însângeri
Livada-ncremenită-n fructe verzi.

Cândva, ca fapt divers citeam povestea
Bizară, tristă-a unui somnambul
Ce s-a trezit căzând… Primise vestea
Trezirii bruște, fără preambul.

Mai spânzură-ntr-un cui, ca semn la poartă
Cutia mea poștală fără chei,
Poștașul lasă plicuri de la soartă…
Ciudat, mi-a scris pe plic adresa ei!

RADA GEORGETA
31 iulie 2022

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Mira Minu

Întrebări

  • Mira Minu-

Nu sunt spini printre morminte, toți se prefăcură-n flori,
Toate oasele sunt sfinte, fi-vom toți nemuritori!
Umbra vieților se-mparte, se preschimbă-n curcubeu,
O întreb încet pe Moarte…cine-i ea, cine sunt eu.

Mă privește cu blândețe, bând lumina pic cu pic…
Sunt oceanul de tristețe, devenind nespus de mic,
Pe măsură ce atomul sensul său și-a revelat
Și redefinește Omul, de genom nelimitat.

Mai aprind o lumânare, mai apare-un Univers…
Către muza-mi răbdătoare cutez încă un demers:
Cum să-ntind un pod de șoapte între lume și eter,
Să transmut potențe-n fapte și să urc Pământu-n Cer?

Vrei schimbări în miezul firii, prelevări de infinit,
Sorți în arca nemuririi, dezlegări de negândit?
Vrei! Dar poți măcar o schijă s-o transformi în aur pur?
Un blestem, o cruntă grijă… îți pot fi de bun augur?

Nu-i de-ajuns dorința oarbă, tulburarea din idei,
Boabele crescute-n iarbă vor ajunge doar pigmei!
Depășește mica minte, Marele Mister ți-e-n piept!
Smulge văl, ridică frunte! Liber… nu te mai aștept.

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Ioan Alex Tătar

Si va veni o altă vară…

Din vara care s-a petrecut,
Ici-colo,cu un uitat popas,
și pe unde valul a trecut,
ce trist!,doar atât a mai rămas …
O inimă,uitată,desenată pe nisip,
Cuvinte cu care ne-am jucat,
amintirile fericitului nostru chip,
pe toate valul le-a spulberat…
Dar,va veni ,alt an peste amintiri,
și vom reface,pe țărm,aceste cuvinte,
și cu asfințitul de soare în priviri,
vom fi îndrăgostiți,ca și-nainte…

Acolo ,în larg,cu bratele deschise,
Mă vezi?Sunt eu,vânzătorul de vise…

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Grațiela Cristina Herghelegiu

O mare galben-aurie

Mă scald în marea galbenă de soare,
A grâului ce pletele-și răsfiră
Și, spic cu spic, adun la cingătoare
Grâul curat, ce pace îmi inspiră.

De-atâta rod și multă bogăție
Își pleacă fruntea spicele sfioase
Către țărâna mamă și moșie,
Ce le-a crescut în brațe călduroase.

Se zbate lanul, unduindu-și trupul,
În valuri calme, galben-aurite,
Sub vântul cald ce freamătă văzduhul
În zilele de vară, însorite.

Câte un mac și-o floare de cicoare
Se-nalță îndrăznețe printre spice.
Scăldându-se în galbena culoare,
Vor frumusețea-n slăvi să o ridice!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Mariana Blaj

GÂNDUL MĂ POARTĂ
-Mariana Blaj-

Prin iarba cosită de vremuri…
Gândul mă poartă cu ușurință
Printre norii încărcați cu doruri,
Să trec prin viață cu știință.

Pașii mă poartă desculță
Prin spinii țepoși ai trăirii,
Privirea-mi surade cu bunăvoință
Picurând savoarea visării.

Cu sufletul, gândul mă poartă
Pe alei îmbrăcate-n iubiri…
Cu palma alintată de soartă,
Uneori…bătută e în amintiri…

Clipa se pierde prin timpuri…
Cu trăiri prin ploaia furtunii,
Pierdute în vânt prin nisipuri,
Croite de vremuri cu anii…

Și calc prin amintiri cu credință,
Mă-ntrec în gândire cu dorul,
Plutesc în visare, mă înalță…
Picurând mărgăritare izvorul.

Prin iarba cosită de vremuri
Pășesc, cu a mea ființă,
Cu gândul, care mă trece prin nouri
Dând amintiri, trăirii cu voință…

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Daniela Konovală

Aripa ultimului vis

Mi-am prins în păr un tril de rândunea și-n gând mi-am pus o aripă de alb,
Mi-am primenit privirea într-o stea să-mi fie însoțire spre înalt,
Am strâns sub pleoape visele de mai înmiresmând cu dânsele culori
Și am iubit plămada ta de lut, mai mult decât lumina de la sori!

Am presărat sub pașii tăi argint să-ți fie drumul lin fără stihii,
Cămașa ți-am brodat cu mărgărit cules în zori de rouă și-armonii,
Ți-am stat alături, suflet credincios, când zloata lumii în genunchi te-a vrut,
Iubindu-ți neputințele de om ți-am înfășat durerea în sărut.

Te-am înțeles, când ai ales să pleci pe drumul tău de praf spre piscuri gri,
Când fericirea ți-ai amanetat la târgul desfătărilor de-o zi
Te-am sprijinit, chiar dacă m-a durut, chiar dacă întristarea mi-a fost pat,
În păr mi-am prins un tril de rândunea și-n umbra înserării te-am vegheat.

Tot ce-am trăit e strâns într-un album, târziu e-acum… luminile s-au stins,
Te-mbrățișez în actul de final cu-aripa albă-a ultimului vis.

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Marin Rada

LINIȘTE

Marin RADA

E liniște ca-n ziua
de început de veac,
clepsidra soarbe miezul
din bobul de nisip,
când scriu, se scurge timpul
de n-ar fi fost nimic
și noaptea-și lasă spaime
prin buruieni de leac…

Nu-i timp de adulare
dar vremea e de rugă,
un vânt apocaliptic
îndoliază norii,
răstorni în vămi destinul
și iar mă trec fiorii
când ploi necruțătoare
tot trupul îmi subjugă,

E liniște ca-n ziua
de început de veac,
un pescăruș se-aude
țipând în depărtare,
eu te aștept cu timpul
ieșit din calendare
și mă preling cu ploaia
prin picături… și tac.

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț