Zbor spre înălțimi

VARA EMOȚIILOR
Autor: Angelica Manole

Mi-a tresărit o boabă-a sufletului meu,
Când vara se urca pe dealul plin cu soare.
Și-am vrut să o păstrez în ochi mereu,
Așa cum macii au ieșit la drumul mare.

Mi-a tresărit lumina din adâncuri line
Și cântece de greier mustăcios am auzit.
Povestea grânelor ajunge și la mine,
Iar dorul de copilărie în praguri mi-a sosit.

Emoții cu luciri de stele mici și rare
S-au prins de pleoapa inimii cu dor.
Mi-am agățat dorința-n Carul Mare
Și-n vise albe de fugarnic mă cobor.

Am luat emoții de la luna plină,
Ce-și spală rotunjimea-n iazul morii
Și mi-am dorit un Făt-Frumos să vină,
Să stăm de vorbă până răsar zorii.

Din tufele de iasomie sfântă
Mi-am luat emoții cu miros ciudat.
Am fost și-n ” lumea celor care nu cuvântă”
Și dragoste și armonie am luat.

Dar vara cea de foc mi-a dat fărâme
Și-ntr-o emoție de fum mi-am strâns oftatul.
Sunt vântul călător ce fuge-n lume
Și-n margine de gând mi-a fost umblatul.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Plătim

Plătim cu lacrimi fericirea,
Cu lacrimi multe și amare.
Ne costă scump și împlinirea.
Ne costă, vom plăti și doare.

Plătim adesea, cu suspine,
O treaptă ce-o urcăm mai sus.
Plătim încrederea în mâine,
Că toate cer efort în plus.

Plătim cu timpul care trece
Fără popas, nepăsător.
Poate un duș cu apă rece
Ne-ar face costul mai ușor.

Plătim un gest necugetat,
Necontrolat, nedeslușit,
Și de cuvântul ne-am uitat,
Rămân restanțe de plătit.

Plătim orice cuvânt rostit
La nervi, când nu ne stăpânim
Și chiar de sincer am iubit,
Vom suferi, dar tot plătim.

Că viața-i dură, nu ne iartă
Și nu rămâne ea datoare.
Noi vom avea mereu de plată
Facturi prezente, viitoare.

Cristina Ghindar Greuruș

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Păgânul Narcis
~Camelia Boț~

Privesc prin ochii lumii
asfințitul
cum leagănă pământul,
Pe sub pleoapele-i grele,
păgânul Narcis cum
zâmbește sadic …

Caut pe chipu-i
lipsit de lumina violetă,
o undă de dorință,
un gest de voință,
dar nimic,
decât nepăsarea
ucigând fiece licărire
de speranță…

Lumina se pierde-ncet…
Eu mă afund în visare,
iar păgânul Narcis
îmi smulge visele
unul câte unul,
din leagănul nopții
topindu-le-n roua dimineții…

22.07.2021

Părți din mine
~Camelia Boț~

Am văzut fețe-ntunecate
cu lumini arse de păcate;
Le-am zărit urmele-n țărână,
când furau aurul din lună.
Le-am simțit ochii iatagane
ce-mi retezau din gând romane
și îmi tăiau din suflet versul
care-mi grăbea spre raiuri mersul.
Când mă-ngâna o melopee,
Se preschimbau în chip de fee
Și-mi alergau prin melodie
Cu lunci întregi de poezie.
Le recunosc, le știu pe toate
Fiindcă sunt din mine parte!

20 Iulie 2022

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

SĂGEȚILE LUI AUGUST

Spre sud vor trece iar cocorii,
se vor opri la poarta ta!?
ce gând bizar, pierdut în norii
care-l duc…ei nu pot astepta!

pe-un ram atins de amăgire,
rămas în plopii care plâng,
se plimbă foșnetul de reverie…
ascult umil, la piept îl strâng …

SĂGEȚILE LUI AUGUST rătăcite
pe-acoperișul norilor silhui,
se răsucesc în suflete rănite,
căci azi ,rămâi al orișicui!

cu doruri albe, în țipăt de cocor
încă o VARĂ…o lacrimă îi curge,
o fură vântu-n cântecul matrozilor,
și timpul călător…învinge!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

SENTENTIA MIRIFICUS   
      ~VIO STERIAN~

Ce este Iubirea ?
doar chimie ….
o reacție necontrolată
între recipienții poeziei
postdatată,
un parcurs între Polul nord
și polul sud,
o clipa petrecută-ntr-un timp
aproape absurd,
un pas desculț în marea de rouă,
lumina din văzul de minți
ce rupe altarul în două,
un înger căzut
în ceara nopților lângă altare
ce-și strigă-n rugă
clemența-n hotare
dintre demoni … și sfinți,
focul ce arde-n călcâie
eternul din săptămâna oarbă,
mirul din cruci și tămâie
ce-ncalță pașii desculți
cu roua dimineții prin iarbă,
o boală incurabilă fără soroc
a cărui rețetă-i neștirea
sau fuga în lanul de busuioc
ce-ți frige prin vene menirea
și-ți adună prin suflet
goluri de jumătăți,
o schijă de urlet
din ușa trântită-n singurătăți,
sau poate …
iubirea-i cuvântul sublim,
vocea ecoului …
din clipa în care trăim,
sâmburi pereni de fericire
ce-am sădit în noi
într-un anotimp de
Iubire!
în hotarele dintre ploi!

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

RĂSĂRIT

Departe de tărm,
prinse într-o rânduială sacră,
cu valurile agățate de coame,
se trezesc rând pe rând
umbrele cailor de foc.
Lângă ele stau umbre de oameni
sau poate umbre de nopți
născute din ape curgătoare.
Uneori seamănă atât de bine încât
nu știi dacă oftatul lor vine din adâncuri
sau din nechezatul apelor tulburi.
Încă un timp al jocului născut din jertfă
și al sărutului din suspin,
după care se așterne liniștea.

Înălțat din revărsarea cerului peste lume,
într-o complicitate nevăzută,
un astru rămâne solitar
ca și când ar exista
pentru o singură viață.

Mihaela Vaida

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

De vrei să-mi fii…

Eu vreau să-ți fiu, de vrei să-mi fii iubire!
Gândul sărută pe buze cuvinte…
De vrei să-mi fii, eu vreau să-ți fiu iubire,
Ploaie de maci peste altare sfinte!

Eu vreau să-ți fiu, de vrei să-mi fii iubire!
Văzduhul cerne umbre-n valea-adâncă…
De vrei să-mi fii, eu vreau să-ți fiu iubire,
Floare de colț cu rădăcina-n stâncă!

Eu vreau să-ți fiu, de vrei să-mi fii iubire!
Prin ploi aleargă nimfele grăbite…
De vrei să-mi fii, eu vreau să-ți fiu iubire!
Dă-mi dalbe mâini, cu flori de câmp gătite!

Eu vreau să-ți fiu, de vrei să-mi fii iubire!
CIipa pierdută a-ngropat calvarul…
De vrei să-mi fii, eu vreau să-ți fiu iubire,
Fluturi scântei ce-mpodobesc amnarul.

Eu vreau să-ți fiu, de vrei să-mi fii iubire,
Pe bolta mea o pasăre de noapte,
De vrei să-mi fii, eu vreau să-ți fiu iubire,
S-ascund în tril, diezul dintre șoapte!

Eu vreau să-ți fiu, de vrei să-mi fii iubire!
Tăcerile au rupt izlazul vieții…
De vrei să-mi fii, eu vreau să-ți fiu iubire,
La porțile prin care trec poeții!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț