Carmen Pinte

Nespusa taină

Lumina coboară pe coama unui vânt,
radiind iubirea supusă stelelor,
o simbioză perfectă a unui gând,
tremurând prin căușul nins al palmelor…

Mă năpădesc iar dorurile mărunte-
Clepsidra zorilor târzii să o întorc,
prin întunericul clipelor cărunte.
Aștept singurătatea din suflet, s-o torc

fuioare de rătăciri, prin oglinzi stinse,
privirile fugare pe-o talpă goală,
albul feeric, călcând umbrele ninse,
regăsite, în zbateri line, pe-o coală,

neștiind încotro să apuce. Prin beznă,
lumină, prin gânduri, prin nespusa taină…

Decembrie 2021,
Carmen Pinte

Redactor șef: Camelia Boț

Silviu Bacuiani

= Locul în care nu am fost niciodată =

Îmi este atât de dor de un loc
În care nu am fost niciodată,
Îmi mistuie sufletul ca un foc,
Oare-l voi revedea vreodată?

Lumea te are o singură dată,
Totul numai de tine depinde,
Chiar și în iad un înger se arată
Când deznădejdea te mai cuprinde…

Sufletu-mi arde și să-i strig îmi vine
Sărută-mă tu, femeie, ca și când
Ți-ar fi fost atât de dor de mine,
Uneori, îmi simt parcă raiul arzând…

Și iarăși tind acum să mă întorc
În locul unde n-am fost niciodată,
Îmi este și rai și iad acel loc,
Acolo unde îngerul se-arată…
©️Silviu Bacuiani, 02.01.22
http://www.silviubacuiani.ro

Redactor șef: Camelia Boț

Mirela Butacu

ANOTIMP NEDEFINIT
Autor:Mirela Butacu

N-am mai găsit nimic din ce era ‘nainte…
Doar umbre și ecouri în gânduri și cuvinte
Ninsoarea hibernală,în ploaie transformată
Intră în pori de suflet,chiar și neinvitată

Nici iarna nu e iarnă și vânturi rătăcite,
Nisip au pe călcâie și tălpi neviscolite;
Cresc flori în cimitire pe umedul pământ
Și colțul ierbii urlă, sub nefiresc veșmânt.

Din putredele frunze se-nnalță aburi reci
Și-o ceață-amețitoare se lasă pe poteci
În păsări zgribulite,nu-i urmă de cântare
Și-n inimi ne-nvelite ,nu-i foc în felinare…

Din picaturi de ploaie ce șiroiesc grăbite,
Se nasc ecouri plânse de vânturi despletite
În negre orizonturi îmi rătăcesc privirea…
Pe care fund de mare se-ascunde fericirea?

Redactor șef: Camelia Boț

Adrian George Itoafă

Ochii au curs pe amurg
Autor: Adrian George Itoafă
………………………………………..

Ochii au curs pe amurg sfârșind
la firul trestiei, în bule de apă
asemenea ochilor, clipind
în secundele scufundate
ale lacul cuprins de ortaci nedumeriți
ce acompaniază simfonia păsărilor
acostate pe buzunarele nuferilor,
unde albul acoperă frunzele înecate,
în ochii dilatați plutea soarele pasat
la fileu până când am strâns
fascinat peisajul în ochii-mi cu lacrimi,
am eșuat pe vaporul Evangelia,
hambarele aveau guri suficient de mari
pentru a înghiți ochii dintr-o suflare.

Redactor șef: Camelia Boț

Premiul Special al Zilei 6 Ianuarie ~ Marin Rada ~

HOAȚA DE STELE
Marin Rada

Să știi iubito,
nopțile-mi sunt albe,
chiar dacă prin tenebre
mă ascund,
iar când adorm
îmi umbli-n vis
ca hoața
și mă trezesc mereu
cu tine-n gând,

Nu știu de ce
aceleași vechi nimicuri
se-aștern în vers
pe câte-un manuscris,
eu ți-am lăsat iar,
sufletul deschis,
câte-o dorință-n el,
când vii, să-mi picuri…

Și te-am văzut,
erai ca o lumină,
în mână luaseși,
de pe cer, o stea,
poate era chiar
steaua noastră, plină
sau, poate, era însăși
viața mea…

Să știi iubito,
nopțile-mi sunt albe,
chiar dacă prin tenebre
mă ascund
iar când adorm
îmi umbli-n vis
ca hoața
și mă trezesc mereu
cu tine-n gând…

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Poezia Zilei 6 Ianuarie ~ Marilena Răghinaru ~

Ploaia de Bobotează

Este încă întuneric, dar nu dorm, demult sunt trează,
Mă îndrept către fereastră, ochii mei ar vrea să vadă,
Iscodind prin depărtări, straturi groase de zăpadă
Albă, moale, ne-ntinată într-o zi de Bobotează.

Însă n-a dorit să vină, doar torente reci de ploaie
Zămislite din furtuni, prin grădină se strecoară,
Mă îmbie surâzând să păşesc uşor pe-afară,
De nu ies, m-or mângâia păşind în a mea odaie.

Tot mai tare mă înfurii, vreau al Bobotezei ger
Să-mi brodeze cu migală flori suave, de cleştar.
Picuri grei, căzând frenetic, nu am cum să îi compar
Cu omături de poveste. Tristă azi mă uit spre Cer.

Îmi doream o zi cu neaua prăvălită în troiene,
Uliţe cu mulţi copii făcând oameni de zăpadă,
Săniuţele pe drumuri, ca în timpuri de-altădată,
Neaua cristalină-n zare s-o admir când se aşterne.

Ploaia, vrând să mă aline, îmi zâmbeşte-mbietoare:
Ştiu că tare te-am mâhnit, lasă-mi stropii să te spele
Izbăvindu-te prin ei, alungând păcate grele,
Cheamă-n suflet Bucuria, azi, de Sfânta Sărbătoare!

Marilena Răghinaru

Redactor coordonator: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Maricica Miloievici

Ce-aș mai vrea…!

Ce-aș mai vrea să curgă vremea înapoi!
Să ajung din nou la copilărie,
De griji ca să uit, de atâtea ploi
Ce mă bat întruna, nu-i mai armonie.

Ninge pe-a mea cale, viscolul răsuflă,
Ce-aș mai vrea să-mi dea vremea înapoi!
Doar flori de cireș să-mi cadă pe tâmplă,
Soarele să râdă peste amândoi.

Aș săpa tunel prin zapada toată,
Să ajung din nou, la vreme ‘napoi,
Dar nu pot trece, ușa-i ferecată,
Ninge-n vremea noastră, ninge între noi.

În tăcere, azi, privesc către cer,
Doar cu doruri ninge aprig către noi,
Un fulg se coboară, ca un mesager,
Să-mi spună că vremea nu curge ‘napoi.

–Maricica Miloievici–

Redactor șef: Camelia Boț

Maricica Miloievici

Cine grija ta ți-o poartă?

Cine grija ta ți-o poartă
când tu pleci în lumea largă?
cine-ți deschide o poartă
când te-ntorci, ca să te vadă?

Cine te-a ținut pe brațe
şi duios te-a legănat?
cine-a vrut să te învețe
ce e cinstea, ce-i păcat?

Cine poate fi mai dragă
dintre ființele din lume?
cine îți dă o desagă
cu sfaturi cele mai bune?

Cine-ți duce largul dor
şi se roagă pentru tine?
cine-i nesecat izvor
de iubire şi suspine?

Cin’ te mângâie pe frunte
şi-ți alină câte-un foc,
chiar de ai tâmple cărunte
îți vegheaz-al tău soroc?

Cin’ te iartă de greșești
şi-i arunci o vorbă-n vânt?
cine, când tu pribegeşti
ți-e un înger pe pământ?

Cine alta, decât mama,
te-nfăşoară cu iubire,
ea la toate ține seama
şi-ți dorește fericire.

Cât privirea ei ne cată
şi se-ngrijorează iar,
viața-i binecuvântată
cu cel mai sfânt dar.

Prețuiți mama cât este
la casa de odinioară,
chiar de ea îmbătrânește
va rămâne primăvară,

căci în grijile aprinse
răsar doruri ce-s nestinse.

–Maricica Miloievici–

Redactor șef: Camelia Boț

Florentina Savu

DECEMBRIE
Florentina Savu

În casă este cald și bine,
Afară ninge neîncetat,
E întuneric, gerul vine,
Focul arde, în sobă, turbat!

Este Decembrie și-i iarnă
Și zilele sunt tot mai scurte,
Vântul simfonia-și toarnă
Zburătăcind întruna pârtie…

Sfinte sărbători se-apropie,
Fie zăpadă cât de multă,
La drum plecăm cu bucurie,
O lume-ntreagă ne ascultă!

Pe la geamuri, cu bunătate,
Vom merge cu urări străbune,
Să le dorim belșug în toate,
Și s-aibă vremuri cât mai bune…

Vom căpăta mere și dulciuri,
Cântând, așa cum știm mai bine,
Cu Steaua, Sorcova ori Pluguri,
Cu sângele curgând prin vine!

Redactor șef: Camelia Boț

Florentina Savu

E VREMEA…
Florentina Savu

E vremea colindei de Crăciun
Pe care-o așteaptă omul bun,
Când somnul e scurt și pleci la drum
Să cânți pe la porți de român
Cu flori, în mâini, de fericire
Că îngerii privesc spre tine.

Mergi prin nămeți, cu grea suflare,
Dar cât de frumoasă e zare!
Fulgi albi de nea plutesc din cer,
Zburând și deșirându-și caier,
Porți dragoste în ochi și-n suflet
Că viața e un dulce clinchet!

Frânturi de-amintiri ți se deschid
Iar glasul se strecoară avid
Spre-acel târziu de la ferestre
Unde cântau ca-ntr-o poveste
Copiii nopților albastre,
Respectând datinile noastre.

Vine Crăciunul, Iisus n-e drag
El este al vieții noastre mag,
Îi colindăm spre amintire
Și-l așteptăm plini de iubire
Cu flori și dragoste deplină
Și pe la case cu lumină!

Redactor șef: Camelia Boț