Zbor spre înălțimi

Curge vremea…
Autor Gia Munteanu
19.06.2022

Ne îndreptam ținându-ne de mână
Spre-un Univers clădit din așteptări
Și n-am îngăduit iubirii să rămână
La rang de toleranță doar și acceptări.

În palme-am încălzit un vis timid
Ce se năștea duios cu fiecare oră.
La început zâmbea stingher și palid
Apoi ne atrăgea prinzându-ne în horă.

Ne-ndrăgosteam sorbindune-n priviri
Gustând cu pasiune buzele flămânde,
Atingeri se-ntreceau în proslăviri
Curgând suav pe șoapte tremurânde.

Ne așteptau grăbite,curioase dimineți
La geam făcându-ne ușor cu ochiul,
Le salutam apoi cu pașii îndrăzneți
Înaintam formând din nopți mănunchiul.

Ne îndreptăm ținându-ne de mână
Spre-un colț de cer iubit de îngeri,
Acolo unde viața nicicând o s-apună,
Unde se sting durere,lacrimi,plângeri.

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Stelele se zbat
(Constantin VACIU)

*
de un fir de undiță
mi-e luna prinsă
și stelele se zbat
când te sărut

*
sub pat de frunze
cerul ne șoptește
să prindem fluturii
când aripile-ntind

*
e timpul înspicat
în regăsire…

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

SĂ MĂ TREZEȘTI CÂND…

Să mă trezești când totul a trecut,
Când voi uita ce este suferința,
Când nu-mi voi aminti ce e dorința
Care a vibrat în vasul meu de lut.

Să mă trezești când ziua-i spre amurg,
Când toamna a venit să mi se-nchine,
Iar frunzele cu străluciri divine
Vor înălța din trupul meu un rug.

Să mă trezești când îmi va fi mai bine,
Când nici un dor nu-mi va mai da târcoale,
Când va cădea penultima ninsoare,
Ce mă va dezbrăca încet de tine.

Să mă trezești când totul a trecut
Când nu mai e nimic, decât cenușă,
Când s-a închis și cea din urmă ușă
Peste iubirea care m-a durut.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Semn de carte
(fragment din Poem pentru inima mea)
de Florin Dediu Suceveanu
În viața ta sînt ca un semn de carte
Ce stă-n secretul filelor închis,
Spre-a ști să-ntorci o pagină aparte
Cînd amețești de Cer și cazi din vis.

În neînsemnătatea-mi țin și locul
Memoriei și-ntreaga ta ființă,
De nu mă poți iubi lasă-mi norocul
Acesta care pare umilință.

Sînt semnul de aducere aminte,
Cumva chiar cartea o împodobesc,
Sau, dacă vrei, citește înainte
Chiar de-unde-am început să te iubesc.

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Desăvârșiri
Pande Ionut

Îți stau pe buze, zare de migdal!
M-ai prins în colțul unui surâs
răsărit în lutul fraged peste care
alunecă degete moi de lumină.
Surâsul mă leagănă, lumină mă cântă,
din mine zboară note de fluturi jucăuși,
Sub cupola vieții, mă adie timpul,
buzele tale își împrăștie polenul
în respirația privirii; dansez, dansez
cu ochii tăi de migdal pe clapele fine
ale degetelor, cu lumina prinsă
în sunete de cristal; nu mai e sufletul
decât un aer misterios, parfumat,
murmurat de buzele tale sângerii.
Să nu m-atingă ofilirea glasului, ci
murmurul, doar el mă poarte pe note
clipite de portativul tainic al eterității.
Numai acolo cobor, picătură
ruptă de apa ținută sub obroc.

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Noapte de Sânziene

Poveste magică vor țese
În dansul lor, iele-mirese,
Sub razele lunii, în noapte…
Să împletească cu-a lor șoapte
Și galeșe priviri sub gene,
Cununi din flori de sânziene.

E noaptea când cerul se deschide,
În inimă iubirea se aprinde
Și arde dor în piepturi de fecioare,
Care își prind la cingătoare,
Galbenă floare, fir de sânziană,
Să vindece a sufletului rană!

Și îmbrăcate-n iile-nflorate,
Cu fețele îmbujorate,
Prinse în hora magică dansează…
Razele lunii luminează,
Pănă dă geana zorilor,
Un dans nebun al ielelor!

Anca Man
Teiuș
24.06.2022

Redactor: Viorel Poenaru

Redactor șef: Camelia Boț

Iubită Ţară Dacică

Iubită Ţară Dacică, iubit popor făuritor,
Un neam stelar, ca noi, din om nemuritor,
O să răzbată prin veac prin Gebeleizis
De care, Zamolxis şi noi nu ne-am dezis.

Căci ştim, că Dumnezeul nostru prin Iisus,
Ne-a întărit această taină sacră, acolo, Sus.
Şi Sfinxul Dacic de pe creasta din Carpaţi
Ne ocroteşte româneşte, în ceruri, să fim fraţi.

Nu ne-a lăsat nicând, chiar dacă-am suferit,
Când am trecut prin focul tânguirii ne-a călit.
Curând ieşi-vom din aste vremuri trecătoare
Prin crucea răstignirii, în Cer nemuritoare,

La fel de mândri cum am fost odinioară.
La Vest aveam hotar Dunărea, acum ungară.
Iar în Balcanii noştri prin getul Dromihete
Ne înfrăţeam cu învinsul Lisimah, fără regrete.

La Est aveam cândva, să ştiţi, pe Bug hotar
Cu Hoarda Albastră a lui Batu Han, tătar.
La Nord aveam pe fraţii noştri indo-europeni
Cândva, un neam de traci, acum lituanieni.

Aşa să ştiţi, să nu uitaţi, iubiţii mei confraţi,
Că, de suntem şi astăzi vremelnic separaţi,
Noi vom răzbate prin veac prin Gebeleizis
De care, Zamolxis şi noi nu ne-am dezis.

GHEORGHE AVRAM, S. d., 29-11-2021, 89.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

De ce nu m-ai ucis?

de Petre Poștașu’

În ochii tăi adânci căzusem într-o seară,
Când stele străluceau în murmur argintiu
Și prăvăleau în ei atâta foc și pară,
Că mă bătea un gând să ard în ei de viu.

Dar tu m-ai respirat cu șoapta ta fierbinte.
Pe buze m-am trezit, un murg flămând, să pasc;
Erau așa de dulci, așa de suferinde,
Că mi se potrivea acolo să mă nasc!

Frumoasă mai erai, când pletele rebele
Curgeau pe fruntea ta și se îngemănau!
Cu degetele-mi vii mă-nfiripam în ele;
Atâta îmi doream în cuibul lor să stau!

Ce tare aș fi vrut să știu a te reține
Sub stelele de mai, fiorul meu din crâng!
Dar n-am putut răzbi de-a dorului suspine…
Eram neputincios ca un copil nătâng.

Eu te-am iubit atunci cu-atâta tinerețe
Și-am ars atâta foc în noaptea de amor,
Că viața se zbătea în tresăriri răzlețe
Și m-am trezit bătrân la revărsat de zori!

O piatră am rămas la răsărit de soare.
De ce nu m-ai ucis și m-ai lăsat în drum,
Neputincios și trist, o biată arătare,
Că eu să mai trăiesc, n-am fără tine cum?

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Copilul meu
Autor: Andreea Văduva

Copilul meu, aș vrea să știi,
Că-n lumea asta alți copii,
N-au ce mânca, căci al lor trai,
Nu e deloc un colț de Rai,
Deci apreciază tot ce ai!

Nu-mi reproșa că nu-ți ofer,
Mereu ce vrei, eu încă sper,
C-ai se-nțelegi când vei fi mare,
Că pentru toți e loc sub soare,
Indiferent de… buzunare.

Copilul meu, să iei aminte!
Nu judeca după veșminte,
Că deseori haina murdară,
Ascunde o inimă rară,
Ce-și cără crucea amară.

De-ai să-ntâlnești pe drumul tău,
Un om sărman nu-i face rău,
Dă-i dacă ai un leu, o pâine,
Dar nu-l trata precum un câine,
Că nu știm ziua de mâine.

Copilul meu, în incheiere…
Nu lua în răs vorbele mele,
Sunt mama ta, deci mi-aș dori,
Întâi de toate, om să fii,
Că restul e mai simplu, știi?

Eu am să fiu mereu aici,
Să-ți mângâi palmele, azi mici,
Să-ți mângâi toate grijile,
Și să îți spun: „Tu poți orice,
Copil făcut din dragoste…”

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț