Zbor spre înălțimi

Trăim speranţa

Dreptate neînfricată din veac, te rog, încet coboară
Să ne fereşti tu, neamul, de oameni răi şi de ocară.
Să nu mai plece-n pribegie copiii tineri şi părinţi
Departe de strămoşii lor, ce-n dragoste de ţară
Cu lacrimi şi sânge au udat acest pământ de sfinţi.

Nu vreau să-nşirui faptele: cum gloatele române
Au pus pe fugă-n lupte sângeroase liftele păgâne.
Poeţii patrioţi, cu drag, i-au proslăvit în versuri,
Ca cei mai devotaţi români ce-n ţară vor rămâne
Să nu slujească jeguri, bestii şi hoţi şi interesuri,

Sau pe tâlharii mici şi mari, cu nume de bastarzi,
Ce-nfulecă bucate, din halca ţării, ca patriotarzi.
Să ştie, să aleagă neghina din grâul cel curat,
Să-i dea deoparte pe-acei mişei de lozincarzi,
Ce-n suflet, cu minciuni, necaz ne-au strecurat.

Să ştie politrucii ascunşi sub măşti de derbedei,
Că-n temniţi vor sfârşi, cu fundul în ţepe de ardei,
Chiar dacă disperarea încet ne-a împins în şanţuri…
Trăim speranţa, cum şi stejarul ia puterea ghindei,
Din neam să-apară un Om, ca să îi pună-n lanţuri.

GHEORGHE AVRAM, S. d., 26-11-2021, 88.

Redactor șef: Camelia Boț

STRĂIN DE TOȚI
Georgeta Radu

Străin de toți, te-ndepărtezi
apropiindu-te de tine…
Închizi cu ziduri de zăpezi
tot timpul ce ți se cuvine.

Poarta ți-o-ncui, să nu mai intre
oricine-ar vrea să te rănească,
bei singur o cafea fierbinte,
în liniște dumnezeiască.

Îți place numai tu cu tine
să stai de vorbă, pe-ndelete,
privind ninsorile divine
ce ți se-aștern tăcute-n plete.

La ceas de pace, în chindie,
visezi să dormi pe fân cosit,
că de a lumii gălăgie,
demult, prea mult ai obosit.

Îmbătrânești?! Nuuu, ți se pare!
Doar anii s-au cam adunat
pe umărul care te doare
de câtă viață ai cărat.

Și gerul iernii-ar vrea să intre
în tihna cu greu dobândită,
dar tu, zâmbind, i-aduci aminte
că inima ta e-ncălzită.

În casa sufletului tău
e cald, curat și-atât de bine…
Invită-l doar pe Dumnezeu
acuma, când Crăciunul vine!

Redactor șef: Camelia Boț

NEBUN VISĂTOR

Eternă ți-e clipa lângă călimară,
Efemerul plânge în felii de ceară,
Înflorești păduri și dezgheți izvoare,
Naști din stâncă aripi și din noapte Soare

Din candela minții aprinzi felinare,
Pe negura vremii ce zace în zare,
Clădești din rouă noi Primăveri,
Le răsădești azi pe un câmp de ieri.

Veșnic îndrăgostit de-o nouă iubire,
Rătăcești bezmetic, cu foc în privire
Mai agăți de Soare uneori secunda
Pentru un amor ce-l distruge umbra

Te ‘nalți fără aripi, peste Răsărit
Și aduni în pumni bobi de Infinit,
Faci din mărăcini, petale de mălin
Și din spinii vremii, ramuri de măslin

Nenumărate pagini, condeiul vâslește
Filă după filă, nici că se oprește,
Înfrunți valurile vieții cu chipul zâmbitor,
Reîncolțești speranța, Nebun Visător!

-Petronela Mocanu-

Redactor șef: Camelia Boț

Decembrie

Am să deschid încă o foaie,
Iubirea să îți cânt în epitete.
Apusuri prăbușite în odaie,
Am să le-aștern haotic pe perete.

Sorbim din ceașcă cu nesaț,
Cafeaua neagră, prea fierbinte;
O stea ne răscolește-n zaț,
Bolborosind vreo trei cuvinte.

Cuvintelor noi le dăm sens,
Decembrie să nu mai doară
Când stratul de zăpadă dens
Se-așterne zgribulit pe-afară!

Apusuri prăbușite și troiene,
Cafea cu zaț, o stea și epitete…
Decembrie ne ninge prea devreme,
Iar uneori ne plouă cu regrete.

Luminița Andronache
30.11.2021

Redactor șef: Camelia Boț

Cu ce curaj să mai privim în ochi bătrânii?
Autor Gia Munteanu
30.11.2021

Cu ce curaj să mai privim în ochi bătrânii
Ce ne-au crescut și dăruit o viață-mbelsugată
Când noi înfometați de bani, hapsânii
Îi răsplătim doar cu o amintire renegată?

Cu ce curaj să mai privim în ochi bătrânii
Ce s-au luptat din veacuri cu zmei asupritori,
Când fără adevăr, dreptate devenit-am spânii
Și lașității, minciunilor, trădării purtători?

Cu ce curaj să mai privim în ochi bătrânii
Ce au trăit cu demnitate și patriotism,
Când între noi ne inșfăcăm precum păgânii
Hrăniți cu dezbinare, răutate și-egoism?

Cu ce curaj să mai privim în ochi bătrânii
Ce îi uităm ades și voluntar în colțurile minții
Când îi lipsim voit de mângâierea mâinii
Știind că pentru noi se roagă la toți sfinții?

Cu ce curaj să mai privim în ochi bătrânii
Ce s-au jertfit pentru al nostru viitor pacific
Când separați în tabere suntem acum românii
Și diferențiati am fost numiți cu titlu onorific?

Bătrânii sunt esența vieții, tezaur și folclor,
Să îi cinstim și apărăm cum se cuvine,
Să ne-amintim c-au făcut față vremurilor
Stârpind uzurpatori și încercările șovine!

Redactor șef: Camelia Boț

HALVITA-

De la piață bunicuța
A venit la nepoței,
Să le aducă halvița
Să se bucure și ei.
De aroma-mbietoare,
De gustul desăvârșit
Să numere câte-alune
Au mancat și-au înghițit

Dar năstrușnici cum sunt ei
Și-au întins de zor halvița
Pe năsuc, pe obrăjei,
Și-acuma îi linge mâța!
Buna-i vede și îi ceartă:
-Bine măi, dragi nepoței
Ce-ați făcut voi cu halvița?
Parc-ați fi doi șoricei!

Doar stafide și alune
Ați mâncat ; pe fața voastră
Sunt dâre și brazde trase
De halviță colorată!
Pe pereți și pe dulapuri
Sunt întinse mii și mii
De „ațe” și-n frunte iată,
Zbenghiul vostru e…roziu.

-Ce să facem bunicuța,
Noi n-am vrut, dar s-a lipit!
Dulce însă e gurița,
Vrei să îți dăm un pupic?
Buna, uită supărarea
prefacută
Și-i iartă că fiecare
Dintre noi ne-am pus un boț
De halviță colo-n frunte,
Și haioși eram cu toți!

Redactor șef: Camelia Boț

TU EȘTI….

Tu ești altarul la care
Mă închin,
Tu ești pocalul din care
Eu beau,
Tu ești prea-plinul,
O cupă de vin
Tu ești femeia pe care
O vreau…

Tu ești izvorul
Pe care-l doresc
Tu ești menirea
Și carul de foc
Tu ești ființa pe care
O iubesc
Tu ești minunea,
Ce-mi poartă noroc…

Tu ești adierea,
Mirifică boare,
Ești sufletul pe care,
Mereu îl voi iubi
Tu ești însăși viața
Cu a ei dulce chemare,
Tu ești azi totul
Și totul vei fi….

Stefan Sitaru Din volumul SUFLET SENSIBIL.

Redactor șef: Camelia Boț

Sunt doar o umbră fără nume
Ce s-a pierdut pe reci cărări de parc,
Sunt doar un trist refren al inimii,
Al unui cântec cu renume
L-am murmurat și l-am dansat,

la nesfârșit, la mine-n suflet,
Sunt doar bătaia unui pendul uzat,
Secunda din clepsidra timpului
Tic-tac…

( Claudia M. )

Sfârșit de toamnă ~Claudia M. Vlase~

E ultima zi de toamnă
E mare sărbătoare-n cer,
Afară totu-i pictat în galben
Și pare-un anotimp stingher.
O liniște sumbră m-apasă
Mi-e dor de trecutele veri.
E tristă cărarea spre tine
Și tristă-s și eu, ce să fac…
Iubirea n-ajunge la tine,
(E carantinata de stat)
Și plâng și oftez…ce păcat.
Trimite-un surâs către mine
Să știu că ești bine măcar,
Și de al meu dor n-ai uitat.
Sunt tristă și gândul îmi zboară
Pe aripi de suflet curat.
Merg în derivă prin viață
Trăiesc zile grele acum,
Da-n inimă port… amintiri și speranță.
Se pregătește iarna să vină
Cu fulgi delicati și-nghetati
Vreau să te simt mai aproape
Căldură să-mi dai și lumină
Și griji și tristețe s-alungi!
Te-aștept pe o bancă în gară
În stația iubirii s-ajungi.

Se pregătește iarna să vină
Tu, când în brațe mă strângi?

( Claudia M. -Sfârșit de toamnă)
30 nov.

Redactor șef: Camelia Boț

MANDATUL MEU

Mandatul meu a expirat, prieteni !…
Vremelnic, am trecut să vă salut,
Voi răsfoi a nemuririi carte
În negură de vis şi timp cernut.

Mandatul meu a expirat, prieteni !…
Mi-aţi dat un vot pe pană şi cuvânt,
Am încercat în profunzimea slovei,
Să fiu şi zbor şi piatră de mormânt.

Pluti-vor corbi să-mi ciugulească viaţa,
Mă vor ” remodela ” proşti şi mişei,
Vor întina ce nu-i de întinare,
Ei, ipocriţii, veşnicii lachei.

N-am fost nici bun, nici rău… Fost-am doar aspru
Cu cei mişei , cu hoţii fără ” hat „,
Ce pentru-arginţi, averi, onoruri false,
Au scos virtutea, Ţara la mezat.

La orizont, abrași, cu albe coame,
M-aşteaptă inorogi în prag de zi,
Să galopăm învălurind lumină
Din miazănoapte înspre miazăzi.

Meleag dumnezeiesc va fi popasul,
Mă-ntorc în veşnicie auster,
Femeia mea, drumeţ în constelaţii,
Mă va-nsoţi pe magic plai, în cer.

Mandatul meu a expirat, prieteni !…
Amorul cald, peren, strict pământean,
E-o amintire dintr-un burg, departe,
Îngemănare… Sacru şi profan.

Sufletul meu, pragmatic rug de stele,
Vă va conduce drumul spre zenit
Când veţi sosi-ntr-o vizită târzie
Spre a rămâne-acolo-n infinit.

Mandatul meu ?… N-a expirat, prieteni !
Este poem, cuvântului festin,
În elegiace şi prodige toamne,
Reconfirmat de vers şi har divin.

Mandatul meu se va sfârşi, prieteni !
Cu aripi largi un înger rătăcit,
Va cerne bobul ultim prin clepsidră,
Domniţe dulci or lăcrima… Ferit…

Mugurel Puscas
( Liga Scriitorilor Români. Filiala MUREȘ,
Uniunea Scriitorilor de Limbă Română )

Redactor șef: Camelia Boț

De ce nu a venit Moş Nicolae la mine…
Violetta Petre

Am fost copil? Eu nu-mi aduc aminte
N-aveam ghetuţe pentru Moşul Nic
Şi eram dintre toţi cea mai cuminte,
Dar, Moşul, mie, nu mi-a dat nimic.

Nici nu l-am aşteptat vreodată-n seară,
Nici dimineaţa nu l-am aşteptat.
Ştiam că pe la noi n-o să apară,
Sătul de-al mamei permanent oftat.

Doar se oprea la uşa încuiată,
Dar nicio bucurie n-auzea.
Doar lacrima măicuţei blestemată
Pe pragul ros de carii tremura.

”Aici nu sunt copii, plec mai departe,
Că de-ar fi fost, aş fi ştiut precis”.
Aşa gândea Moş Nicolae-n noapte
Eu l-am văzut pe Moşul, doar în vis.

Venea cu haine şi cu ciocolată
(Din vis nu aş fi vrut să mă trezesc)
Fiind copil, eu, gustul, niciodată
Nu l-am simţit şi poate că greşesc,

Acum, când mai ascund câte-o bomboană
Şi ca o hoaţă mă desfăt cu ea.
Dar am rămas de-atunci cu-această toană,
Doar mamei, de-aş avea-o,-acum, i-aş da.

Nici azi n-aştept, să-mi vină pe la poartă-
E linişte în casă ca şi-atunci.
Copilul trist din mine mai aşteaptă…
-Moş Nicolae-n mine să arunci

Cu anii ce s-au dus pe negândite,
Aşa, ca o părere au plecat.
La uşă sunt ghetuţe lustruite,
Pe care necopilul le-a lăsat…
5.12.2019

Redactor șef: Camelia Boț