Sânziana
Tu, legendă între flori
Și divină precum ești
Din soare ai luat culori
Ca să ne tămăduești.
Legea firii scrisă-n cer
Precum îngerii o știu
Pe pământ să fii mister
Și lumină-n ceas târziu.
Cu parfum mirositor
Și îmbietor spre pace
Pași îndrepți către izvor
Iarba lângă tine tace.
Tu ești sfântă sărbătoare
Leac și mir în câmp de flori
Pământul se-mbracă-n soare
Alungând urma de nori.
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
Ne ducem toţi
Ne ducem toţi, plecăm dintre cei vii…
Când vine vremea marilor plecări…
Luăm cu noi şi vise şi-amintiri
Şi bucurii şi palide întristări…
Poveşti ascunse prin unghere oarbe,
Nimicuri ce m-au însoţit poate mereu,
Dureri anoste şi amărăciunea,
Le voi ascunde în sufletul meu…
Poate-oi lua puţin din lumea asta,
Poate-oi lăsa puţin din remuşcări,
Ce-mi pasă, căci acolo unde-oi merge
Mă voi lovi de alte întâmplări…
Îmi vor lipsi salcâmii, cerul, marea,
Nu le-oi vedea aşa cum sunt nicicând
Aşa cum n-oi simţi nici întristarea
Căci toate vor rămâne pe pământ!
Voi tânji după iarba înmiresmată,
După copaci care se pierd prin cer
Îmi va lipsi şi marea învolburată,
Şi tot ce mişcă-n spațiul efemer..
Şi dacă dorul de cei vii s-o ivi iarăşi,
Voi coborî-n pas molcom pe pământ,
Voi căuta din nou fiinţa dragă,
A celor care cred că nu mai sunt…
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
Furtuna
Este-o linişte deplină… Oare e natura moartă?
Parcă-i dornică să spună ce s-a întâmplat odată!
Ramurile nu se mişcă… Vântul tace mâlc acum,
Ce se aude? E o furnică! Offf… ce tropăie pe drum!
Nimeni nu mai e la joacă, oare ce s-a întâmplat?
Hornul nu ridică fumul, drumul lui e retezat.
El din sobă intră-n casă, iar o muscă musafir,
parcă-i beată, nu se lasă, și… planează în delir.
Vai! Stăpâna-i iritată. De ce coşul e-nfundat?
Spre coşar porneşte vina. Oare de ce-o fi uitat!
Liniştea-i apăsătoare, cântă trenu-ndepărtare,
Se aude cum scrâșnește, și se-aude așa de tare.
Numai iarba mai zâmbeşte. A crescut, nu-i de mirare,
Nimeni, însă, n-a văzut-o când crescu așa de mare.
Se rezolvă, nu-i problemă! O să fie iaraşi prinsă
de tăişul de la coasă, ca să-o facă mai frumoasă.
Și în liniştea deplină, uliul cel cu aripile zvelte,
se îndreaptă către curte, se opreşte să asculte
zgomotele din ogradă, poate c-o avea norocul
să înhaţe puiul şui, până n-o-ntâlni cocoşul.
Zgomote de păsărele… nu se aud, ce-o fi cu ele?
Mute le-a făcut natura, s-au pitit în rămurele?
Prea e liniştea deplină, o veni din nou furtună?
Că aşa cum e tacită, liniştea-i inoportună.
Asta e! Se strică vremea! Gospodina iute-adună
rufele, închide ușa, trage poarta din grădină,
bagă vitele în grajd, după care-i bucuroasă
c-a intrat și ea în casă.
11.06.2022.
Constantin Nicolae Gavrilescu
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
ZBURDALNICE GÂNDURI
Deschizi porțile sufletului de multe ori
Și aștepți cu nerăbdare, cine oare va intra ?
Au pășit de îndată pragul ai dragostei fiori,
Purtând cheia fermecată către inima ta.
Îmi sunt gândurile împrăștiate aiurea,
Precum norii, de pe cer, risipiți de vânt.
Dar cu drag, mi le adună pe toate pădurea,
În foșnetul frunzelor și al păsărilor cânt.
S-au odihnit pentru o clipă lângă un izvor,
Să se oglindească în luciul apei cristaline,
Apoi spre anii tinereții să-și ia iar zbor,
Pe alei din parc și inimi de iubire pline.
În grabă, au plecat să zburde pe câmpii,
Să le aduc pe toate înapoi, mi-a fost tare greu,
Dintre îmbujorații maci și dintre păpădii,
Dar au refuzat, în tinerețe se întorc mereu.
La fel ca fluturii, în căutarea florii fermecate,
Sunt atrase degrabă de înșelătoarele himere,
Să elibereze iar sentimente încătușate,
Uitate prea mult de a timpului vrere.
26.06.2021
Redactor: Mihaela Avram
Redactor șef: Camelia Boț
Și-a găsit alcov iubirea, numai lângă Dumnezeu…
Violetta Petre
Mi-am împachetat iubirea în hârtie creponată, să fac fluturi și liane, pentru muza îmbufnată…
Poate ea mă bagă-n seamă, cum sunt gata, în genune, să arunc iubirea-mi toată, în ecouri să răsune…
S-o adune cine poate, cine vrea sau cine n-are… eu, degeaba am iubire în exces…ce nepăsare
Mă pândește ca o fiară și cu ironii aruncă și o-ngroapă în uitare și în miez ostil de stâncă…
Am închirtiat tarabă în obor pentru vânzare, nimeni n-a venit să-mi vadă marfa mea nemuritoare…
-Nu ne trebuie iubire, este marfă desuetă… ia, și du-o-n cimitire, poate fac crucile chetă!
Pune-i și o lumânare, mai sunt suflete hoinare, ce aleargă disperate, noaptea pe sub felinare…
Poate ele să tânjească după-o clipă de tandrețe, când în rai nu mai sunt îngeri să le dea măcar binețe…
Ce calvar, să ai iubire și s-o irosești în vânt! O arunc, vă dau de știre,
sau o-ncui într-un cuvânt…
Îl așteaptă poezia, cum l-a așteptat mereu și iubirea-mi este-acuma, lângă sfinți și Dumnezeu…
Redactor: Viorel Poenaru
Redactor șef: Camelia Boț
Cuvinte sparte
Cioburi de cuvinte mințite, amorțite
în străpungeri
ne ard, ne supun auzul. Convingeri.
Genunchii le sărută palmele în sprijiniri,
le ridicăm. Continuăm să dansăm
sângerări.
Cuvintele dor. Cioburile sângerează.
Se sparg in zeci și zeci de alte cioburi,
fiecare jertfind câte o literă de sânge
spre a ne spulbera durerea auzului.
Infinite cioburi hrănesc vise deșarte,
sfârşit proiectat în fiecare ciob infinit.
Acelaşi, altul, mereu cioburi de cuvinte
ne ard, ne supun auzul.Dezmorțite.
Dansuri întrerupte. Cuvinte sparte.
Cioburi de cuvinte. Cioburi infinite.
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
Primăveri
Eu am mai fost în primăvara asta,
Ce își făcea din verde crud fantastic vernisaj,
Mă învelea-n petale pure, străjuindu-mi casta,
Și întindea, din cer înspre pământ, de dragoste mesaj.
Parcă mai stau și acum în brațele iubirii,
Purtând în păr cunună de mireasă,
Iar primăvara-mi înflorea în cale trandafirii,
Și busuioc îmi semăna pe lângă casă.
Mă minunez și acum ce multă floare,
Aruncă primăvara peste noi,
A coborât, din cer, senin peste cicoare,
Și soarele a aurit, în tei, cerceii moi…
Și florile de liliac ne las parfumul,
Ca să-l avem, în alte anotimpuri, lângă noi,
Ca să gaseacă, mai ușor, în primăvara, drumul,
Să ne aducă iar ciorchinii lui vioi.
Și parcă mor cu florile în fiecare toamnă,
Și șal de doruri, peste pod spre primăveri, arunc,
Deși-s demult, cu ghiocei la tâmple, o doamnă,
Sărut și acum, în vis, tălpițe firave de prunc…
Și-n primăveri renasc cu mugurii odată,
Când ele-și fac din verde crud fantastic vernisaj,
Dar primăvara, ce a-ndrăgostit o zgâtie de fată,
Îmi vă rămâne-n suflet cel mai superb peisaj…
Redactor: Viorel Poenaru
Redactor șef: Camelia Boț
Cărarea destinului
Pe-o movilă de pământ, la o margine de sat,
Un copil singur pe lume, își îneca un oftat…
Ce să facă, încotro pașii să îl ducă, oare?
Dacă pe drumul închis nu vede nicio cărare…
Îl îngrijea o bunică, după ce-a fost părăsit
De o mamă fără suflet, ce nicicând n-a mai venit
Să-i aducă-un colț de pâine, un pantof, sau un penar,
Banii-au atras-o mai mult, decât micul ei ștrengar.
A plecat fără să-i pese cine o să-l învelească,
Acum, s-a dus și bunica, în altă casă cerească,
Trist, i-aprinse-o lumânare și i-a legat băsmăluța
Să nu sufere de frig printre stele, bunicuța.
Sărutându-i printre lacrimi, mâinile bătătorite
L-a rugat pe Dumnezeu, cu privirile smerite
Să-i arate calea bună, cinstindu-i învățătura
Și privind cu ochii grei, lăsă-n urmă bătătura,
Luând calea pribegiei, căutând un suflet mare
Să-l ajute să găsească a destinului cărare,
Bunica, îngerul sfânt, îl va lumina mereu
Atunci când pe-al vieții drum, se va poticni de greu!
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
PRIVEŞTE MAREA
Priveşte marea
prin geamul
deschis;
mereu se-apleacă
să-ţi caute
ochii.
Ani de-a rândul,
valuri repetate
se-nalţă
ca-ntr-o operă
de debut,
se desface
învolburată de
dorul tău, apoi,
blând, se-ntinde
să se odihnească,
obosită de
truda dimineţilor,
când te-aştepta
la ceasul
cafelei cu caimac.
Pe luciul ei
se-ntind bucăţi din
iubirea spartă
şi cuvintele de-amor!
Deschide larg
fereastra
şi-acoper-o cu privirea,
să nu-i mai fie
dor.
Flori Gomboş
Redactor: Mihaela Avram
Redactor șef: Camelia Boț
O iubire rătăcită.
…………………………
Fuse ea atât de scurtă.
Pe un timp cu ochii închiși.
Stelele pe cier le zise.
Vai, ce cuplu potrevit.
Luna de sus din culise.
Zise eu îi văd pe muze triști.
Prihăniți de slavi în vise.
Eii cautau Zine și Prinți.
Le vorbise universul,
nu cătați ceia ce nui.
Azi sa știți, devine mâne.
Vă rog nu vă rătăciți.
Voi veți fi după confine.
Și ambii vă veți căi.
Nu împleți cu apa mării.
Cel deșert ce l-ați facut
Nici cu plapuma umbrei,
sufletul nu-l încălziți.
Zise Doamne domnișoară,
unde-i prințul ce-l din vis.
Biatul făt, în miezul nopții,
strigă el din răsputeri.
Unde ești tu Zina vieții.
Vreau mereu să te admir.
O ibire rătăcită, dispăruse ea încet.
Orizontul o înghițise,
într-o flacără pe cier.
Autor. I.Curleac.
Redactor: Mihaela Avram
Redactor șef: Camelia Boț
