Zbor spre înălțimi

Confluențe

Mă atingi cu roua firii,
Spăl cenușa de pe gând,
Caut seva fericirii,
În tulpini de vis flămând.

Mă privești cu ochi de vis,
Fur scântei de libertate,
Caut roșul neînvins,
Să brodez zile pătrate.

Mă ascunzi într-un cuvânt,
Spulber praful amăgirii,
Cânt cu al iubirii vânt,
Țes mătasea împlinirii.

Mă răsfiri prin lan robust,
Torc din caier de speranță,
Lacrimi de dreptate gust,
Rup bariere de-aroganță.

Mă cuprinzi cu braț de zori,
Zboară stoluri de idei,
Râd esențe din culori,
Duc pe umeri flori de tei.

Mă întrebi cine sunt eu,
Îți răspund că sunt lumină,
Te renasc în gând mereu,
Din izvor de zi senină.

Mă păstrezi în fald de timp,
Știu să-ți înverzesc fiorii,
Îți sunt galben anotimp,
Pot să te cunun cu zorii.

Mă atingi cu rouă vie,
Azi vibrăm în vena vieții,
Cântă ora sidefie,
Vânăm pulsul tinereții.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ninge

S-a așternut zăpada peste sat,
Îmi ninge printre gânduri răsfirate,
A viscolit pădurea-n lung și-n lat
Mi-a răscolit poveștile uitate,

Mă prinde amintirea către seară,
În jocul fulgilor zburând, răzleți,
Colind de îngeri, albi, coboară
Din cerul cenușiu, printre nămeți.

Fereastra e pictată-n flori de gheața,
De crivățul ce șuieră pe creste,
Când umbrele din casă prins-au viață
Mă rătăcesc în file de poveste,

Înaintez nestingherit prin gânduri,
Grăbită mă îndrept către liman,
Dar gerul adâncește dintre riduri
Când iarna mă colindă pe la geam,

Aud în depărtare zurgălăi,
Mi s-a părut că zăngăne ceva,
Un vuiet se avântă printre văi
E iarna cu alai de vreme rea.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Nu mai ninge

Vântul a scăpat din frâu,
ceru-i trist și-i cenușiu
fulgi de nea zboară hai-hui,
eu m-aș plânge dar n-am cui…

Lampa luminează-n cui
iarnă e, zăpadă nu-i …
ziua pleacă-n depărtări,
eu mă duc spre nicăieri…

Și mi-e foame de zăpadă
iarna nu vrea să ne vadă
goi și triști fără adăpost
toate se trec fără rost…

Și ne zbatem în întuneric
visând zăpada himeric…
ce nu vrea să ningă peste noi,
se roagă iarna cu triste ploi.

Grâu-i desculț și ars de dor
nu are frați pe negrul ogor
nici plapuma caldă de omăt ,
se duce iarna-n deșert …

E iarnă, e frig și e târziu
zăpada nu-i și e pustiu
și toate trec se duc de-a valma,
e iarnă și mi-e dor, de mama…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

COLINDUL SFÂNT

Vin colindătorii, azi, omule bun,
Cum vin an de an, în noaptea de Crăciun.
Ei vin cu colindul, primește-i în casă
Cu apă sfințită, că au gura arsă.

Dă-le colăcei, de tine împletiți,
Să-i pună-n trăistuțe, să plece grăbiți
Să cânte la geamuri bătrânii uitați,
Ambiții de durerea fiilor plecați.

Că e ziua Sfântă, ziua de Crăciun,
Și azi, prin minune, tot omul e bun,
Primește în casă, sărac și bogat
Cu colaci făcuți, din grâul curat.

Că- n noapte, Măicuța, a vrut să poposească
La casă de om, pruncul Sfânt să-l nască,
Sau strâns toți îngerii, rugând Tatăl Sfânt
Să-i dea Maicii bune un loc pe pământ.

El, trimise steaua, și a luminat
Grajdul, unde l-a născut pe-al nostru Împărat,
În ieslea cu paie, într-un mic cătun
Isus s-a născut, Fiul lui Dumnezeu bun.

Mama Sfântă-a plâns, frig îi era pruncului,
Dar boii blajini sau strâns toți în jurul lui,
I-au încălzi trupul, suflând peste dânsul,
Mama- l mângâia și îi oprea plânsul.

Pe cer, Steaua Mare, mândră a răsărit
Peste mări și zări, lumii a vestit,
Nașterea Pruncului Sfânt, Împăratul Lumii întregi,
Mântuitor, pe pământ, ce va dăinui pe veci.

Un prunc Sfânt, un prunc frumos,
Se cheamă Isus Hristos.
De aceia-n noaptea Sfântă cu colinzi venim,
Nașterea Domnului nostru, cu drag să vestim.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

LUPUL

Eu, am avut un lup
Ce mi-a păzit lumina
În noaptea cea adâncă
Urla fără hodină

Chema-n ajutor frații
Din rasa cea canină
Și m-apărau cu toții
De hoții de lumină

Iar frații săi de haită
Erau și frații mei
Si-am biruit cu toții
Noi, singuri, singurei

Din halca sorții crude
Rupeam cu sete zile
Și împărțeam lupește
Din orele-i umile

Lupul cel alb și singur
A-mbătrânit cu mine
În vizuina vieții
Blana-i de cald imi ține

I-am dat ca hrană, vise
Sălaș, sufletul meu
Și-l țin mereu aproape
Căci lupul alb, sunt eu

O viață am împărțit
Zilele noastre-n doi
Și când sosi-va vremea
Pleca-vom amândoi

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Bună seara, iubite!

Bună seara, iubite! Ce mai faci? Ce mai spui?
Două stele albastre mă privesc amărui.

Am sub tălpi viorele, dar în gând îmi cresc stânci,
Ochii tăi, o pădure, parcă-mi par mai adânci.

Între ghețuri și soare s-a iscat un război…
Bună seara, iubite! Ce mai știi despre noi?

De ce fluturi albaștri au plecat în exil?
Răsărit fără fluturi, zbor golaș și ostil.

Gânduri albe se-adapă din tăceri și ninsori,
Am ,sub pași, ghiocei, iar în suflet, viori,

Albatroși fără mare, fără ramuri, copaci…
Bună seara, iubite! Tu-i auzi? De ce taci?

Se divide amurgul ca un fluture frânt,
Două stele albastre flămânzesc în cuvânt,

Se frământă tăcerea și se nasc întrebări,
Cern caișii zăpadă, se aștern întrebări…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Nimic pierdut

Neamu-acesta, are-n el o oglindire
A celor ce prin scris, condeie-au aurit
Și timpul, prin înalta lor menire
Un strop de nemurire,
În tuș le-a hărăzit.
Nimic pierdut cât mai miroase a cerneală,
Cât timp se cern talentele cu sita,
Cât timp există-n gânduri o lume ideală
Cu Eminescu-n ea și cu Nichita.
Cât timp nu aruncați cu piatra vorbei
În cei ce scriu, cinstind predecesorii,
Cumpărându-le o carte ce-au trudit-o
Ca pe-un tablou, ce viață dă culorii.
Nu-i pierdut nimic cât timp poeții
Și scriitorii, duc slova mai departe
Mărunți sau mari, ei dau culoare vieții
Pe banii lor scot azi câte o carte.
Lumea-i plină de nimicuri și de goluri
Cin’ să mai citeasc -o poezie?
Viața vă dă măști și vă alegeți roluri
Dar cei mai mulți preferă comedie.
De ce să-i ajutați să mai existe
Că nu-s martiri ai țării, nici eroi ?!
Prin ignoranță-i condamnați doar la tăcere
Îi aruncați ca pe reziduuri, la gunoi.
Dar nu va exista prea mult minune,
Veți privi cum cărțile dispar.
Copiii voștri însă, ce vor spune
Când se va pune praful pe tipar?

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Sub cenușa timpului

Stau și-ascult cum curge timpul și-mi adun în suflet, gol,
nu-mi mai amintesc nici chipul ce mi-a fost cândva simbol.
M-am pierdut într-un tumult, pe sub pânza vremii ruptă,
și-am tăcut mai mult, cam mult, viața mea a fost o luptă.

Ard vestigii prin ruine la apus fără culoare,
și nu știu de-mi face bine, ploi de vară sau ninsoare.
Seara cade, noaptea vine, amintirile-s doar fum,
visele-mi devin ruine, iar în vatră-mi e doar scrum.

Sub cenușa grea, tăcută, arde-un foc ce nu se stinge,
nu-l învinge noaptea mută, nici tăcerea care mă frânge.
Poate o să-mi dai în dar, o adresă către tine
și-mi vei spune ,,vino iar, te aștept azi sau mâine „

        ☆☆☆

Timpul nu ne golește să ne pedepsească,
ci să facă loc unei înțelegeri mai adânci.
Din ruine nu se naște mereu strigătul,
uneori se naște liniștea care știe să aștepte.
Ce rămâne sub cenușă nu e slăbiciune,
e focul care a refuzat să se stingă.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Păcat șoptit

„Doar un păcat mi-a mai rămas”
când sorb secundele din ceas
și-apoi ți le șoptesc
pe buze și pe sâni cuminți
asemeni ultimilor sfinți,
cu iz de „te iubesc”

Numai o noapte voi lipsi,
dar îți voi fi a doua zi
supus ceasornicar
ce-n inimă-ți va repara
tic-tac-ul dintre „nu” și „da”
legat de minutar

Doar o credință mai păstrez
și din științe doar un miez
călcând religii vechi
credința că pe-același vad
trec suflete spre rai sau iad
singure sau perechi

Numai un gând îmi bate-n geam
când clipe ciripesc pe ram
un cântec trecător,
un gând cu brațe de alint
în timp ce clipele-și întind
aripile, a zbor

Doar o lumină mai respir
și mă mai leg c-un singur fir
de lume și de cer
respir lumină-n ochii tăi
și-mi aflu calea printre căi
de veșnic și-efemer

Mai intru doar într-un altar
în ritmul unui secundar
care-a fugit din ceas
altaru-i trupul tău păgân
dar nu mă-nchin și nu rămân
căci nu e de rămas

Trec, doar, prin el, să mă sfințesc,
păcat șoptit în „te iubesc”
și clipă de neant
dar nici măcar nu-ngenunchez
și-n ochi la mine n-ai să vezi
cerșiri de trist amant

„Doar un păcat mi-a mai rămas”
să-mi răstignesc umbra pe ceas
când clipe-ncrucișez
iar tu s-agăți de secundar
o iconiță din altar
și să mă ierți de miez

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Să așteptăm prima ninsoare

Acum nu sunt multe de spus,
doar să ascultăm ploaia…
Acum avem timp
să facem loc tăcerii,
cât încă puterile
nu ne sunt răsturnate.
Poate că ideea de Paradis
ne-a adus împreună,
dar demonstrarea ei pripită
ne-ar putea înstrăina
fără de veste.

Lasă începuta poveste
să își găsească-al ei făgaș,
liberă de reflecțiile noastre,
să fie așa cum vrea,
întrucâtva sălbatică,
dar întru totul îndreptățită
să ne capteze, cuprindă,
înroleze în unda sa.

Lasă nou-născuta ninsoare
să ne aducă pacea
dragostei
și să ne aducă moartea
obișnuinței
de a clipi,
atunci când lumina
se întețește.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț