Zbor spre înălțimi

Reinventare

Nu știu să-mbătrânesc printre comete
În Raiul pământesc m-am împăcat
Cu visele ce vor să se repete
Chiar de-am căzut cu Venus în păcat.

Nu am dovezi de dor sau nemurire
De efemerul vieții mă ating
Căci mușcă toamnele fără oprire.
Când mă înalț , în trupul meu mă sting.

Din când în când îmi iau din nou avântul
În fața ceții n-am dat înapoi, 
Nu fac nici pe deșteptul,  nici pe sfântul
Dar mai renasc din Viața de Apoi

Și voi ciopli mereu în piatră seacă
La adăpostul primului meu nimb;
Las cutele din inimă să-mi treacă
Când scrumul într-o flacără-l preschimb.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

AMÂNÂND DESTINUL

Lampa mea de pe comodă nu mai e de mult la modă,trebuie schimbată.
O să-mi au un licurici şi-o să mi-l aşez aici, pe podeaua mată.
Din aripa unui greier ce-mi înfige-adânc în creier murmur de diezi,
O să-mi inventez oglindă, s-o atârn tacit în grindă, nadă pentru iezi.
Luna-şi rimelează geana, eu răstorn în vin cerneala şi mai scriu pasteluri.
Din balcon clipesc spre soare nude semne de-ntrebare, croşetând danteluri.
În piscină, marţi, pisica îşi îneacă şi ea frica de eclipsa lunii.
Nasturii se prind de oase, literele sunt apoase şi-mi irigă sânii.

Miercurea sunt iar plecată după mintea scelerată ce-mi vânează cordul.
Caută-mă în apus sau în răsăritul dus să dezgheţe nordul.
Fac acupunctură-n vie toţi măceşii din câmpie sângerându-mi macii.
Noaptea îşi deşiră splina, gerul îşi asumă vina c-a-ngheţat copacii.
În cireşile de mai şi-n grădinile din rai înfloresc iar lotuşi.
Eu posed la butoniere cratime cu iz de mere să-nţelegi că totuşi,
Până şi apusu-i mov şi furnicile-n alcov vin să-şi fiarbă vinul…
Numai tu, cu dinţi de lapte rupi din mine înc-o noapte, amânând destinul.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Muribunzi

Se moare cu lacrimi, se moare cu dor,
Se moare-n noroi sau pe-o culme semeață,
Și-n fiece moarte e-o sete de viață,
E-un strop de văzduh pentru ultimul zbor…

Litanii vuiesc intr-o trecere sfântă
Și toate-s amare, și toate sunt goale…
Când umbra s-a scurs cu-ale ei rotocoale
Pe-un vechi curcubeu unde clopote cântă…

Se moare pe lanțul ce nu te supune,
Se moare plutind printre frunze
deșarte,
Se moare proscris între viață și moarte,
Se moare străpuns în a ta slăbiciune!

Și chiar de-ai trăit între ziduri de piatră,
Ascuns într-un con unde totul se curmă,
Ești vasul împins în aval fără cârmă,
Ești trunchiul cel sterp, ești fântâna uscată…

Se moare cu viață, trăind din belșug,
Lovit peste rană, robit și flămând…
Te-nvinge dușmanul din propriul tău gând,
Se moare pe scuturi, se moare la rug…

Și totuși trăim răspândiți printre fameni
O viața ascunsă, o viață banală..
Și numai când lupii flămânzi dau navală
Găsim muribunzi demnitatea de oameni!

Când viața se vinde la târg pe-o minciună,
Murim căutând mântuire in ea…
Răspunsul prieten e-n inima ta
Cât încă există o lume mai bună!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

De toamnă am să mor

De toamnă am să mor, când am să mor,
Bolnavă de octombrie și simt,
Aci, sub coasta stângă cum mă dor,
De-acuma toate. Doctore, consimt

Să scoți această inimă bolnavă,
Să-mi pui în loc o piatră de granit,
Se pare c-am băut ceva otravă,
Așa nu se mai poate să mă mint!

Voi încerca o nouă terapie,
Mă voi hrăni cu aerul din munți,
Da, știu că piatra-aceea nu e vie,
Dar lucru-acesta nu-l vor ști prea mulți.

Voi trece drept un om ca oarecare
Și voi zâmbi la fel ca mai ‘nainte,
Eu știu că de octombrie se moare,
Tu spui că antidotul stă-n cuvinte.

Nu, doctore, îți spun, am încercat!
Mi s-au tot dat cuvinte pe rețetă
Și m-am mințit că e adevărat ,
Iar astăzi mor de moartea asta lentă.

De un octombrie prea incurabil,
De-o toamnă ce mă macină încet,
Măcar tu, doctore, fii rezonabil
Și nu-mi impune traiul de ascet!

Dă-mi voie să trăiesc periculos,
Oricum tu știi că toate-acum mă dor,
În toamnă m-am născut, ce paradox!
Și tot în toamnă simt că am să mor.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

1)Scrabble

Este o nebunie să credem
că ecoul necuvintelor
ar putea fi închis
într-un balon de săpun..
Adevărul
răzbate dincolo
de puzzelul necunoscutelor
rămase
pe o tablă de scrabble..

2)

Suflet pereche

Inima mea
își construise-n jur,
o cetățuie
din ziduri groase,
de granit…
prezența ta le-a spulberat
cu un cuvânt,
în ziua-n care
ne-am privit…

De ani întregi
îți compuneam poeme,
dintotdeauna
te-am purtat în suflet
și te-am așteptat…
am rătăcit prin timp,
în rugăciune
te-am purtat,
în jurul meu, te-am căutat…

Mi-ai apărut în cale
cu un zâmbet
și-atunci,
un glas divin
mi-a spus,
că Tu – ești jumătatea
ce divinul Tată
în calea vieții mele, a adus…

Te prețuiesc
cu sufletul și versul meu
înaripat
zâmbind spre soare,
spre stelele surori…
te-mbrătișez
cu tot ceea ce sunt,
purtând în inimă
un curcubeu de flori!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Și dulce și amar

îmi bate la fereastră toamna
cu lacrima de frunză și de cer,
se duce încă o vară-n goană,
luând cu ea și visu-mi efemer.

și a venit cu aripa rănită o albină,
spunând că vara a plecat grăbită,
că frunza-i galbenă-n grădină
și-i speriată, tremură, suspină…

când vântul o atinge tandru cu aripa,  
înfiorată tremură de amoru-i de o clipă
și taina dragostei duios se înfiripă
în toamna ce se așterne, sub talpă.

frunza geme durerea-i fără vrere,
vara s-a dus, trecând ca o părere,
doar greierii stângaci mai cântă,
lau viori și-n concert se avântă.

când luna se înalță sus pe boltă,
cu frumusețea-i albă ne încântă,
foșnind sfios și vântul se înfioară
prin toamna asta dulce și  amară…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Aripi de furtună

Pășind pe aripi de furtună
Am reușit să fiu bătrână,
Căci drumul nu mi-a fost predat,
Eu singură l-am învățat.

Din noapte mi-am făcut lumină,
Din rană mi-am crescut tulpină,
Și-n ochii mei, de-atâta dor,
Am strâns durerea tuturor.

Am strâns în piept și foc, și gheață,
Și-am pus iubirea-n orice viață,
Căci n-am trăit în van, stingher,
Am fost și pasăre, și cer.

Când vântul m-a lovit mai tare,
Am ridicat din lacrimi soare,
Și-am scris pe suflet, neuitat,
Tot ce destinul mi-a lăsat.

Acum privesc, din colțul meu,
Și cerul mi-e senin mereu,
Știind că-n clipa ce rămâne
Sunt eu, cu rele si cu bune.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Il bosco senza sentiero

La vita

è un passaggio

nei boschi senza sentieri

dove restano i miei passi

che sprofondano

nella polvere del tempo,

mille pensieri appesi agli alberi spogli.

Le mie esultanze

svanite come le foglie verdi.

Quando il bosco si trasforma

in un campo di battaglia,

dove le mie paure

vengono infrante

e maschere umane

mi illudono,

mi sento confuso,

perso fra la terra e il cielo

senza poter aprire le mie ali,

mi sento intrappolato

fra gli alberi spogli

del mio bosco senza sentieri.

Traducere

Pădure fără poteci

Viața este o trecere în păduri

fără poteci

unde îmi rămân pașii

care se scufundă în praful timpului,

mii de gânduri atârnând de copacii goi.

Mirările mele

dispărute ca frunzele verzi.

Când pădurea se transformă

într-un câmp de luptă,

unde temerile mele sunt înfrânte,

unde măștile umane mă înșală,

sunt confuz,

pierdut între pământ și cer

fără să-mi pot deschide aripile,

mă simt prins în capcană

printre copacii goi

din pădurea mea fără poteci.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț