Zbor spre înălțimi

ÎMBRĂȚIȘARE
FLORIAN DAN

TE-MBRĂȚIȘEZ, minunea mea cuminte,
Și te PĂSTREZ cu TIMPUL tău de slavă
Când te cuprind în BRAȚE prea suavă
Plimbându-mă prin vise înainte;

LOVITĂ vremea-n urmă‐și tot asmute
Haita flămândă de fierbintea-i lavă
Să muște-n foc o inimă bolnavă
pe cioburi risipite de MINUTE!…

IMAGINEA aceasta poate-ar fi hilară
Doar să STRĂBATĂ-n zările de ceață
Cum noaptea se face-n dimineață
O străvezie pasăre de ceară!…

Poate-am ZĂRIT acum NEREPETATE
Clipe de dor și vrajă a descântării…
De ce să fim noi pradă disperării? –
Te-mbrățișez! – Încă se poate!…

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Nemurire
Ionuț Pande

Mă-nvie-o amintire din vremuri de zorele,
NEREPETATE clipe pe BRAȚE-mi le PĂSTREZ,
TE-MBRĂȚISEZ, Iubire,- n cuprinderi de penele,
Pe pânzele din suflet, IMAGINEA- ți pictez!

Îmi ești un fulg ce zboară, un dans pe cerul-iris,
MINUTE-n șir rotații, căderi în Paradis,
LOVITĂ în candoare de poftele-mi de irbis,
Cu TIMPUL o brățară pe gleznele-ți de vis.

STRĂBATĂ-mi iarna firii în fiorul din trup,
De-atunci, în nemurire,când te-am ZĂRIT, irup!

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Măiastra vieții

• Mira Minu–

PĂSTREZ o amintire cu aură de taină,
O mare de albastru fiindu-mi fină haină,
Prin lumi NEREPETATE îmi desfășor simțirea …
Știu, TIMPUL ne reflectă neīncetat menirea!

Dar cine să STRĂBATĂ, drept, fără ezitare,
Cu inima în flăcări, când deșteptarea doare,
O cale neumblată, crunt de furtuni LOVITĂ,
Când adevăru-i aspru iar dulcele-i ispită …?

IMAGINEA din suflet ne poate fi icoana
Care-mblânzește dorul și-i domolește goana
Spre căutări deșarte! Bravada e cea care,
Cãnd nu cunoaștem fluviul, ne-aruncă-n unda-i tare!

MINUTE se īnșiră și trec, nu ne așteaptă …
Pe BRAȚE nevăzute, urcând din treaptă-n treaptă,
Ne poartă visul lumii ZĂRIT īn miez de noapte,
Dar luna-i o copilă iar razele-i necoapte!

O, Clipă, rai din inimi, mai stai și ne învață
Un limpede serafic, să nu fim beți o viață!
TE-MBRĂȚIȘEZ,, īmi iartă nebuna neglijență,
Măiastro, mă īnalță īn sacra ta Prezență!

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Lumina eminesciană
de Monica David

MISTUIT de VOLUPTATEA unei vieți prea visătoare
Chipul tău cernea lumina pentru veacuri viitoare,
Numai cei ce au pătruns-o, suflet în a lor gândire,
Au simțit că-n al ei VAIET se ascunde-a ta menire.

VISĂTORI în SUFERINȚĂ, OCHII lor sorbeau din stele
Vraja unei flori allbastre ce topea a lor durere,
Ascultau pe la izvoare, LUMINOS cum trece zborul
Păsărilor călătoare, PURURI să aline dorul.

Azi, TULBURĂTOR de rece își mai trece către zare
Pasul fin și HAINA-I lungă, visătorul pe cărare,
Dar lumina ce se cerne de pe fruntea ta înaltă
Mai revarsă voluptatea într-o inimă curată.

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Lui Eminescu
Ionuț Pande

În OCHII PURURI VISĂTORI,
TULBURĂTOR, un univers din haos,
Pe cerul frunții, numai sori,
Tu, Zeu adăpostit în naos!

Și inimi care mai simțesc
Acordul lin și dulce versul,
Se-nchină, blând îți însoțesc
Prin codri, printre stele, mersul.

Tot MISTUIT de dor, Mihai,
În gând cu VOLUPTATEA faptei,
Ești SUFERINȚĂ cursă-n Rai,
Luceafăr stins în focul șoaptei!

Acum, un înger LUMINOS
Cu HAINA-I albă te-nvelește
Și din al dragostei prinos,
În suflet floare teiu-și crește.

De ce în VAIET stau păduri?!
De ce poteci te cată-n zare?!
De ce în om se-ascut securi?!
De ce ne ești în vers uitare?!

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Dragoste nebună
Cristina Tunsoiu

Îndrăgostit de întruchiparea
Acelui înger rătăcit,
Un VAIET lung străbate zarea,
De doruri grele MISTUIT!

El adâncit în SUFERINȚĂ…
Ce tainic și TULBURĂTOR!
Ea enigmaticâ domniță,
De-a PURURI unici VISĂTORI!

El LUMINOS ca un Luceafăr,
Ce strălucea în poezie…
Ea VOLUPTATEA unui nufăr,
În HAINA-I albă străvezie!

În OCHII lor tresar apusuri,
Seducători plini de mister…
Ne mișcă ale iubirii plânsuri,
Doi aștri regăsiți în cer!

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Mărite Eminescu!
Elena Macaria

MISTUIT de dragoste, cufundat în amar,
Te-a sorbit de-a PURURI tainica-ți iubire,
În VAIET și durere, TULBURĂTOR coșmar,
O SUFERINȚĂ mare ce ți-a adus zdrobire…

În proză-n poezie, sunt OCHII-nlăcrimați,
Ce-ascunde printre rânduri nespusele trăiri,
E crudă soarta noastră și anii-s zbuciumați,
Că am pierdut o viață în pline șovăiri…

Și HAINA-I prăfuită, lăsată în neant,
Trecut-a multă vreme ca să te prețuim,
Târziu aducem lauri, tu marele gigant,
Tu LUMINOS în ceruri, noi jos mai viețuim…

Mai suntem VISĂTORI, ne-ndrumă în credință,
Trimite-ne o rază și dă-ne tu lumină,
Să căpătăm iertare, să purtăm în conștiință,
Că am ajuns în jale și țara-i o ruină…

„Trăiască nația!”, mai dă-ne un salut,
E VOLUPTATEA care, ne-a prins în vraja ta,
Ca să ne cerem dreptul si-al țării noastre lut,
Cu demnitate sfântă, a te reprezenta.

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Eminescu, lacrimă și dor, și cântec…
Elena Coca Mahalu

Dorul sfânt de Eminescu, PURURI inima-mi aprinde
Și TULBURĂTOR un VAIET, lacul codrilor cuprinde,
Versul prinde HAINA-I ninsă de-amintiri înmiresmate
În bătrânul tei ce-și plânge crengile prea dezmățate.

VOLUPTATEA blândei unde, varsă rimele pe maluri,
OCHII, plini de SUFERINȚĂ, colindă-n taină pe dealuri,
VISĂTORI, sub cerul nopții, cheamă muzele poeții,
Creând magice poeme în aburii dimineții.

Numele tău, scris cu stele acolo, în galaxie,
Poartă prin veacuri stindardul LUMINOS, din poezie,
MISTUIT de reci tenebre, sufletul taie zăbrele
Ascultând cum îl alintă somnoroase păsărele.

Printre frământări și vise, luna cea cu flori de gheață
Ne-amintește câteodată de pagini uitate-n viață,
Scrise de poeți cu faimă, decimați de sentimente,
Darnici în slove de aur, cu valențe-efervescente.

Luceafăr în anotimpuri, rătăcind prin universuri
Eminescu, tristul geniu, neavând pereche-n versuri,
Lacrimă și dor, și cântec, suspin îngânat de ape,
Liniște, atunci când somnul leagănă vise pe pleoape,
Rege peste nemurire, în suflet ne ești aproape!

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Tu n-ai murit, Emine!
Cristina Ghindar Greuruș

Răsună peste timpuri un vers TULBURĂTOR,
Ce-a renăscut din VAIET, din chin și din durere,
Știută-i VOLUPTATEA nestinsului amor,
Trecuta SUFERINȚĂ, ce peste ani nu piere.

Te-a doborât iubirea ce PURURI te-a chemat,
Iar OCHII VISĂTORI s-au MISTUIT în timpuri,
HAINA-I încleștare nu te-a eliberat
Și te-a ținut captiv în zeci de anotimpuri.

Și chipul LUMINOS ce-n noapte-ți strălucește
La fel ca un luceafăr pe-al dimineții cer,
Din vremuri de demult și astăzi ne zâmbește;
Ești stea din galaxie și necuprins mister.

Cine să înțeleagă durerea ta nespusă?
Cine să mai trăiască așa cum ai trăit?
Azi, căutăm prin rafturi prezența ta apusă
Și știm că niciodată, Emine, n-ai murit.

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Șade iarna îngândurată
Traistaru Luminita

Șade iarna îngândurată
Pe o filă-n calendar
Că mai are să străbată
Jumătate din gerar.

Norii PLUMBURII o îmbată,
GÂNDUL zboară în VĂZDUHURI,
Însă FRIGUL nu se arată,
Cum să TOARCĂ iarna CIUCURI?

Și uite așa își toarce DORUL
După albul de poveste
Și în vise își ia ZBORUL
Să urzească ger pe creste.

Ea a observat de-o vreme,
TIMPULUI i-arde de glume
Și pe GREIER vrea să-l cheme,
Să-i cânte cu ale lui strune.

Șade iarna îngândurată,
Cum să iasă din impas?
O lovește un gând deodată:
Cheamă timpul la taifas!

Redactor coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț