Zbor spre înălțimi

~Mergi cu mine dacă vrei~
V. Ciobanu.

Mergi cu mine dacă vrei
Pe același colț de stea,
Și-ai să vezi în ochii mei,
Toată strălucirea ta!

Mergi cu mine dacă vrei
Pe cărarea sufletească,
Si-ai să vezi inima mea,
Cum știe ca să iubească!

Mergi cu mine dacă vrei,
Prin al iernii frig în noapte!
Și-ai să vezi cum gândul meu
Încălzește’a tale șoapte!

Mergi cu mine dacă vrei,
Prin a mele.. zile toate,
Și-ai să vezi că eu nu mint,
Îmi duc tot în demnitate!

Mergi cu mine dacă vrei,
Printre scurgere de clipă,
Și-ai să vezi că’s simplu om,
Și nu am nici o aripă!

Mergi cu mine dacă vrei,
Pe cărarea vieții mele,
Și-ai să vezi că’n lumea asta,
Sunt și lacrimi și durere!
Printre zâmbet și speranță,
Sunt un simplu om..o viață!.

Mergi cu mine dacă vrei,
Prin cotloane de iubire,
Ce-au rămas doar amintire,
Pe tărâmul dragostei.

30,12,2021/
Valentin Ciobanu.©

Redactor șef: Camelia Boț

Ninge

Ninge frumos peste tăcerea mea,
Mătasa fulgilor ușor m-atinge,
Minunea albă a steluțelor de nea,
În palma mea încetișor se stinge.
Norii își scutură peste pământ comoara,
Ce a fost lucrată sus, în ceruri,
Eu vreau s-arunc în hău povara,
Tristeților încremenite-n geruri.
Și te aștept sa vii, că ninge,
Nămeți clădește iarna peste noi,
Și fericirea noastră plânge,
Colind de dor cântând pentru amândoi.
Ninge frumos cu liniște divină,
Covoare albe peste lume se aștern,
Imaculatul alb aruncă peste noi lumină,
Prin el secundele în timp se cern.
Și promoroacă s-a lăsat pe gene,
O șoaptă,ce a înghețat pe buze, plânge,
Troiene se aștern peste amintiri cu lene,
Un vifor îmi străbate sufletul…și acolo ninge…
Un înger cu aripa-i albă,
Ușor cu pana gândul îmi atinge,
Și întrezăresc printre ninsoarea dalbă,
Cum pasul tău din urmă mă ajunge…

Valentina Calistru
Drepturi de autor rezervate
04.01.2022

Redactor șef: Camelia Boț

Din iubire mă plângi
                  

Iubirea, nu este doar atunci când, de fericire în brațe mă strângi,
    iubirea … este și tristețea atunci când mă pierzi și în golul din brațe mă plângi.

Atunci când, din pleoapele închise curg diamante, care împart singurătățile la doi
sau când, în brațele întinse de dor, alergăm bezmetici amândoi
și ne ascultăm, în tăcerea umerilor, urletul sufletelor dezvelite
adunând în clepsidre dune de nisip risipite-n clipele dorite …
și rămânem izvorul ce clocotește-n noi fluviul dragostei neîncetat,
cuiele înfipte-n crucea Golgotei ce-am spălat de păcat
și le-am pus la răscruci de vânturi, adieri de plăceri … nemurire
să ne fie sub tălpile desculțe, cânturi, pe cărări ce-am croit din iubire.

Iubirea nu este atunci când de fericire, în brațe mă strângi,
iubirea-i când mă regăsești și-n brațele pline de mine … din iubire mă plângi .

Redactor șef: Camelia Boț

Reverie de iarnă

Lina Blum

Oglinda e un cearcăn în perete
Și-n lampa veche nu mai e fitil,
Parcă s-a furișat în margarete
Duhul căsuței mele de copil.

Doar o icoană mai vegheză-n casă,
E clanța înțepenită-n promoroacă,
O strachină a mai rămas pe masă,
Ce pare-ai aștepta să se întoarcă.

De ce taci, mamă, pune o beteală
În bradul ce mai poartă-n el colinde,
Să văd în nemișcarea infernală
Cum stelele pe cer se vor aprinde.

De ce taci, tată, focul e aprins,
Am măturat zăpada către poartă,
Mi-e dor să îmi lipsesc de pieptu-ți nins
Obrajii de fetiță-mbujorată.

Redactor șef: Camelia Boț

Nespusa taină

Lumina coboară pe coama unui vânt,
radiind iubirea supusă stelelor,
o simbioză perfectă a unui gând,
tremurând prin căușul nins al palmelor…

Mă năpădesc iar dorurile mărunte-
Clepsidra zorilor târzii să o întorc,
prin întunericul clipelor cărunte.
Aștept singurătatea din suflet, s-o torc

fuioare de rătăciri, prin oglinzi stinse,
privirile fugare pe-o talpă goală,
albul feeric, călcând umbrele ninse,
regăsite, în zbateri line, pe-o coală,

neștiind încotro să apuce. Prin beznă,
lumină, prin gânduri, prin nespusa taină…

Decembrie 2021,
Carmen Pinte

Redactor șef: Camelia Boț

ANOTIMP NEDEFINIT
Autor:Mirela Butacu

N-am mai găsit nimic din ce era ‘nainte…
Doar umbre și ecouri în gânduri și cuvinte
Ninsoarea hibernală,în ploaie transformată
Intră în pori de suflet,chiar și neinvitată

Nici iarna nu e iarnă și vânturi rătăcite,
Nisip au pe călcâie și tălpi neviscolite;
Cresc flori în cimitire pe umedul pământ
Și colțul ierbii urlă, sub nefiresc veșmânt.

Din putredele frunze se-nnalță aburi reci
Și-o ceață-amețitoare se lasă pe poteci
În păsări zgribulite,nu-i urmă de cântare
Și-n inimi ne-nvelite ,nu-i foc în felinare…

Din picaturi de ploaie ce șiroiesc grăbite,
Se nasc ecouri plânse de vânturi despletite
În negre orizonturi îmi rătăcesc privirea…
Pe care fund de mare se-ascunde fericirea?

Redactor șef: Camelia Boț

Ochii au curs pe amurg
Autor: Adrian George Itoafă
………………………………………..

Ochii au curs pe amurg sfârșind
la firul trestiei, în bule de apă
asemenea ochilor, clipind
în secundele scufundate
ale lacul cuprins de ortaci nedumeriți
ce acompaniază simfonia păsărilor
acostate pe buzunarele nuferilor,
unde albul acoperă frunzele înecate,
în ochii dilatați plutea soarele pasat
la fileu până când am strâns
fascinat peisajul în ochii-mi cu lacrimi,
am eșuat pe vaporul Evangelia,
hambarele aveau guri suficient de mari
pentru a înghiți ochii dintr-o suflare.

Redactor șef: Camelia Boț