Premiul special 24Iunie

STATORNICIE ~Marian Rada~

Mâna mea
este înmuiată
în cerneală albastră,
ea desenează
un poem de iubire
și o ,, măiastră „,
lumea se întinde
dincolo de fereastra
cu lună,
se aud tălăngile
urcând
către stână,
inima ta bate
ca o nebună…

Am pus fotografia ta
într-o ramă de dor,
degetele mele
desenează pe fereastră
un nor,
îngerii vin la el
să se-adape,
rochia ta
este ceața
care se destramă
pe ape,

După curgerea stelelor
peste noaptea
de întuneric,
luna se strecoară
prin fantasmele
din ținutul homeric,
mă îndrăgostesc
de ochii tăi
ascunși în poemul
cu miere,
palma ta mică,
în palma mea,
caută mângâiere,
parcă râd ochii tăi,
o cascadă
cu izvoare mărunte…
înmuiată în cerneala
albastră,
mâna ta desenează
un munte.

24.06 2021
Marin Rada

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Lili Cristal

Ridică-te prieten drag

Ai lăsat să te doboare vântul aprig din deșert
Sufletu-ți ar vrea să zboare dar nu e încă expert
Ți-ai dat inima pe tavă și nu meritai deloc
Suferă și e bolnavă, ți-a făcut din ea breloc

Tu să mă asculți pe mine prinde mâna ce-ți întind
Ca atunci când eu cu tine stăteam liniștiți citind
Împreună vom învinge ridică-te prieten drag
Inima ți-o vom convinge ca să facă-un rămășag

Căci destinul tău nu poate să te-opreasc-acum din drum
Trebuia să treci prin toate ca să simți al lui parfum
Sunt aici acum cu tine să formăm un legământ
Tot ce e mai scump pe lume prietenia-i ceva sfânt

03.07.2021.Lili Cristal
Drepturi de autor rezervate

Redactor șef Camelia Boț

Marieta Coman

Infinitul… şi-atât

Cu tălpile goale pe nisipul arzând
cerşeam infinitul,
infinitul şi-atât…
Cu braţe spre cer şi privirea prea sus,
căutam printre nori
seninul ascuns.
Cu vântul în plete mereu rătăcind
căutam şoapte trimise
de raiuri, prin timp…
Cu dorul din inimă mereu aş fi vrut
ca ultime fărâme de suflet
să prind.
Şi, dacă umerii mi s-au lăsat,
înseamnă că
la toate cerinţele, am renunţat…

-Marieta Coman-
drepturi de autor rezervate
foto : internet

Redactor șef Camelia Boț

Poezia zilei 3Iulie

Poveste pentru Ana ~Flori Cristea~

Este timpul discret să ne vedem de drum,
Să păstrăm ne-ntinat tot ce ne-o fi legat,
Va rămâne în urmă doar regretul postum,
C-am trăit sincopat ceea ce ne-a fost dat.

C-am avut la-ndemână o poveste de scris,
De trăit, de zidit, dar uituci cum suntem,
Am pierdut firul care ne purta către vis,
Azi, să vrem să ne-ntoarcem, nici nu cred că putem!

Ne-nțelepți, deși anii peste noi alb au nins,
Ne-nțelepți, pierdem totul pe un drum înfundat,
O iubire se stinge, se mai stinge un vis,
Își mai țipă un cord mersul lui sacadat.

Cărămizi de uitare mă zidesc (Ană sunt!),
Fulguiesc peste pleoape pene albe de îngeri
Și în carne înfipte dor tăcerile crunt,
Iar odată cu mine, ce mirare! tu sângeri.

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei 20Iunie

Dezamăgire ~Violeta Andrei Stoicescu ~

Stau la fereastră şi privesc în noapte…
În sufletu-mi e-o linişte ca-n vreme de război…
Dezamăgire, dor, singurătate,
Alunecă pe-o lacrimă din ochii-mi trişti şi goi…

Ți-am dăruit iubirea ca pe-o floare
Şi am crezut c-ai s-o sădeşti pe-un colț de infinit,
Ca să devină-apoi nemuritoare,
Dar ai plecat şi floarea-ncet, încet s-a ofilit…

Te-am aşteptat să vii cu primăvara,
Să îmi aşterni un curcubeu pe-al vieții şevalet,
Să-mi fii arcuş, iar eu să-ți fiu vioara,
Pe portativ de vreme să purtăm iubirea în secret.

E-aşa târziu, mi-e inima pustie…
Te-ai depărtat şi-au nins uşor tăceri peste cuvânt,
Dar n-am uitat a noastră melodie,
Şi-o fredonez precum o pasăre cu zborul frânt…

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Poezia lunii iunie

A douasprăzecea poezia a lunii!

PĂDUREA DE CUCI
~Marian Florentin Ursu ~
*

Sunt un biet trubadur rătăcit prin păduri
și îmi cresc printre plete șuvițe de muri
dar îmi place când taci și cum vrei să m-ajungi
când eu fug printre fagi și mai mor printre munți

Mi-este bine oricum, părăsit sau iubit
și mă-ntreb cât mai am prin copaci de trăit
fiindcă-s frunză de dud și m-auzi când te chem
și mi-e frică de vânt și de tine mă tem

Nu mai am vreun habar despre lume sau cer
dar mi-e dor de străbuni și de-un alb lerui-ler
sunt un om fără crengi și un măr fără mâini
când te rog în genunchi printre lupi să rămâi

Mai rămâi, mai rămâi prin păduri c-un tâlhar,
să înveți să iubești un final nuclear,
ca să vezi cum dispar inocenții din sfinți
și cum ard doi copaci descărnați de dorinți

Te mai vreau, te mai simt, te ador, te mai am,
dar îmi car tot mai greu propriul trup într-un ham
și în iernile lungi sângele mi-e prea cald
când în straie de viscol m-ascunzi într-un fald

Între omniprezent și-ntre omnitrecut
te-am avut pe nimic, ai plecat cu prea mult
și-n pădurea de cuci am rămas sfârtecat
din iubire m-ai vrut, pe nimica m-ai dat

Te-am luat cu prea mult, te-am vândut cu puțin,
te-aș fi dat în final și pe-o vadră cu vin,
te-am făcut dintr-un vers, te-am vândut pe un mit
și-am făcut din egal semnul plus infinit

Și pe-un munte stăteai și-ntuneric era,
nu vedeai că pe trup secolul îngheța
și cădea o ninsoare peste umbre și vii
când voiam să te-nvăț cum mai este-a iubi

În pădurea de cuci mă ascund după vânt,
când mă-ntorc să te prind te prefaci într-un gând,
dar îți place cum zbor și îți place cum cânt
și îmi spui că sunt ultimul atlant pe pământ.

Redactor șef Camelia Boț

Zamfira Ciobanu

Joc de rime, în întâmpinarea Sânzienelor.

Ce știi tu

Ce știi tu, despre iubire? Un trecut, în amintire,
Că ți-a provocat mâhnire, greu păcat, tristă, sortire
Dorul chin, nelegiuire, cu iluzii în neștire
Interzis, spre fericire, suflet greu, dezamăgire.

Să nu fie împlinire, fără pic de lecuire
În dragoste o scrintire, aruncat în pribegire
Când privirea e lucire, n-o lăsa fără simțire
Dă-i clipe, de revenire, alintată de iubire.

Cititor într-o psaltire, lunecând spre uneltire
Vine dor, în răzvrătire, suferința-i peste fire
Răul plece-n pustiire, sufletului dă-i de știre
Că nimic nu e uimire, este timp, de regăsire.

Clipe de îndrăgostire, ard în focul cu sclipire,
Vreme nu-i de amăgire, ghemul își deapănă fire
Lasă tot în pregătire, pentru soare răsărire
Inima nu vrea sluțire, zguduită la trezire.

Noaptea vine cu sfințire, astrele în răsărire
Luna e pe asfințire, iscodită, hărăzire
Sufletele cu lipire, sunt destin, altar, zidire,
Busuiocul cu vrăjire, flacără spre nemurire.

ZCi. Astăzi 17 Iunie 2021.

Redactor șef Camelia Boț

Gheorghe Apetroae

PRINȚUL CRISTOFOR (Columb)
Profesoarei de geografie, de la Liceul „Nicu Gane”,
din Fălticeni, Maria MĂCĂRESCU, decedată și
înmormântată în Filadelfia, pentru prezentarea
interesantă a marilor expediții geografice.

autor: Gheorghe APETROAE, Sibiu

De unde-i el? … E fiu de Albisola –
ţinut sub cer azur de-ntinderi portocale!
Cândva, trecând pe străzi la Boliasco,
se prezenta cu „Prinţul de Chiavara”-,
unui ţinut exotic, pururea în soare…!

Mulţi îl ştiau că e din neam regal,
urmaş ales al regelui din Quinto…!
Chiar şi Savona şi-l dorea al ei
şi-i declara pretura, viţa princiară!
Deşi, unii ziceau că l-au văzut copil,
trăgând din sfârcul ţâţei unei bone din Piadeloo?!

Dar el, ajuns în ani, de Eldorado rege,
nu-și recunoaşte- alt paradis al vieţii
decât Genova însorită- mare port italic…
Acolo unde adăstau, cum călătoare stele,
șiraguri de galere mari şi lunge caravele….,
de unde-i tatăl său, Domenico Columbo…!

De-acolo, el scruta cu mintea ageră-n întins,
atras, cum albatrosul de cântecele mării,
de voci sirenice pe cer, spre ţărmuri egeene,
corabii călărind tiranic valurile zării…!
În al lui vis încins de un alt paradis
îl fericeau pe Crist…. cărări orientale!

Aşa porni pe mare, prinţul, spre Levant
de braț cu stelele din bolți ce îi cuvântă
pe drumul lui, mânat de crezul unei noi Veneţii,
lăsând Genovei sale doru-i de lagune
și Soarele italic, răscolind în țărmuri
nisipul lor pelagic strâns în scoica vieţii…!

Fălticeni, 10.08.1963

Redactor șef Camelia Boț

Carmen Pinte

Reper … ~Carmen Pinte~

Zvon de sărutare transmit în eter
Uitat pe obrazul spălat de mister
În vâltoarea soartei totu-i efemer
Visul meu de vară înalț către cer.

Fruntea mi-o descopăr, trebuie să sper,
Că îți voi transmite gândul meu stingher
Suntem unul altui pe veci prizonier,
Mă supun cu trudă, ție mă ofer.

Clipe dulci în viață ne vin pasager,
Inima-i antenă, sentiment străjer,
Recolta bogată de sărut o cer
Pasă-mi-te gândul este somnifer.

Din muguri mi-apare ager cavaler
Darul ce coboară de la Lucifer
Mâinile amândouă devin colier,
Pulsul meu spre tine trimit curier.

Iunie 2021, Petroșani

*drepturi de autor rezervate *

Carmen Pinte

Redactor șef Camelia Boț

Camelia Boț ~Haiku~

Haiku
     ~Camelia Boț ~

Chip de lumină-
cununa amurgului
în lanul vieții.
*
Floarea soarelui-
foc aprins în univers,
divinul în noi.
*
Fluturi aurii-
petale de flori de tei
colindă cerul.
*
Trestie dulce-
zbor de puf către azur
în vara caldă.
*
Brânduși purpurii-
la urechi de fecioare
foc arzând în dor
*
Flori de levandă-
mireasmă și culoare
în vara noastră.

Redactor șef Camelia Boț