Maricica Miloievici

Spală tu, ploaie…

Pe caldarâmul ud
de ploaia rece a toamnei,
pășesc cu gândul nud
printre frunzele mute
de anotimpuri bătute,
nu demult căzute.
Le aud foșnind
și strigătul lor de disperare,
pierdut în ecou,
îmi trezește gândul,
îmbrăcându-l
cu ale tale vorbe
rostite în noapte…
zbucium…
furtună…
clipele scrum…
pierdute ca frunzele-n drum.
Pășesc…
gând pribeag,
melancolic,
beteag,
aleargă ostenit,
picuri de ploaie
pe față îi simt,
spălându-mă alene
de-al meu frământ.
Spală tu, ploaie,
spală veșmânt
al hoinarului gând,
spală toate frunze,
spală caldarâm,
adu-mi pe buze
picuri de parfum,
dulci vorbe nerostite
din zările de fum,
să poată lega iar
două siluete
pe același drum.

Autor Maricica Miloievici

Redactor șef: Camelia Boț

Mirela Cocheci

ZEUL NOSTRU PRIBEGIT

Universul prins în ove
ne sărută-n Porți zidit,
și Tăcerea… în tăcere
se ascunde-n Masa castă,
ca în taină s-o asculte
doar Coloana Infinit
și s-o cânte-n zbor spre stele
numai Pasărea Măiastră.

Puritatea-ntr-o femeie…
Pogany cu ochii mari,
Cumințenia țărânii
cu obraji dual de clari,
Muza adormită-n gânduri
aurită-n vis de dor
și Sărutul cu-al său farmec
și destin nemuritor,

Principese… X la număr,
Prometeu… Doi pinguini,
Primul pas și Primul țipăt,
Fii risipitori, străini…
Vrăjitoarea, Tors de tânăr,
Păsări prin văzduh trecând…
o Țestoasă zburătoare…
toate-mi flutură prin gând…

Mă înclin cu prețuire
Sfântului Brâncușian
căruia-i curgea prin vene
sânge nobil de Traian,
Decebal îi șade-n oase,
fiul țării risipit
prin străine infinituri…
Zeul nostru pribegit.

Mirela Cocheci

Redactor șef: Camelia Boț

Concurs duminical 26Septembrie

Mențiune:

FIOR DE TOAMNĂ
     ~Florian Dan~

Toamnă, pusă-n hărnicia mâinilor,
Și-n cântecul ce-n frunze-l caut
Duios ca murmurul FÂNTÂNILOR
Sau tânguirea unui tainic FLAUT!…
Toamnă! Eu te DEZMIERD în poezie,
Chiar dacă umbra ta mă ÎNTÂRZIE!…

Toamnă, tu ești APUSUL de-nceput,
Când încă rătăcim în anotimpuri,
Și când prin  PARCUL pustiit și mut,
Visăm la ROCHII și la alte TIMPURI! –
Toamnă, când bați păduri de sângeri,
IZVOARELOR dai grai de ÎNGERI! –

Aceste gânduri astăzi mă îndeamnă
Să te-ndrăgesc întruna, dragă toamnă!…

Redactor, coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Poezia zilei 18Septembrie ~Maria Poiană~

Nu-mi spune, dragă toamnă

,,Nu-mi spune, dragă toamnă, că și ție,
Îți cresc la tâmple flori de iasomie.
La mine-n suflet încă-i primăvară.
La tine-n brațe-i rodul de o vară.

La mine-n păr, boboci de flori se-așază.
La tine, abia licăre o rază.
Ți-ai prins de-aseară sufletul de-un nor,
Și de atunci, îmi plouă numai dor.

Dezleagă-te de nor numai o clipă,
Și-așază-te la mine pe aripă.
Nu-ți fie teamă. Nu-mi vei fi povară.
Doar te-oi purta un timp prin primăvară.

Să simți și tu miros de verde crud…
Privighetori în noapte cum se-aud…
De trilul lor, te năpădesc fiori.
Și-atuncea, simți că n-ai mai vrea să mori.”

,,Dar primăvara-i sora mea cea dragă!
Și-i port cu drag bobocii în desagă.
Când vrea cu chipu-i să mă fericească,
Mai vine pe la mine să-nflorească.”

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Șoimaru Mirela

De-ai fi…

De-ai fi tu somn ,ți-aș fi un roi de vise…
Aș adormi cu fruntea pe-al tău umăr!
De-ai fi tu cer, aș fi o stea cuminte,
Din mii de stele…aș fi de-abia un număr!

De-ai fi tu codru, eu ți-aș fi o frunză
Ce-ar tremura în vânt, pe urma ta!
De-ai fi tu liniștea ce am pierdut-o,
m-aș bucura s-o regăsesc cândva!

De-ai fi ocean cu ape-nvolburate,
Aș fi o barcă ce intră în derivă…
De-aș fi o noapte cu o lună plină,
Ai fi un soare, stându-mi împotrivă!

De-ai fi un lac,din tine-aș naște nufăr,
Un vers de-ai fi, ți-aș scrie-o poezie…
Dar nu aș vrea să te aștept, să sufăr,
De-ai fi real și nu o fantezie!

Mirela Șoimaru

Redactor șef: Camelia Boț

Concurs Trioletul un Smarald al poeziei, 26Septembrie

Am bucuria să vă anunț câștigătorii celei de a patruzeci și cincea etapă a concursuluI
,,TRIOLETUL UN SMARALD AL POEZIEI”

Premiul întâi
~ Peteleu Alex ~

Tulburel de Razachie

S-au copt strugurii în vie,
Vom avea-n curând pe masă
Tulburel de Razachie,
S-au copt strugurii în vie
Și-oi cinsti cu bucurie
Pe mândruța mea frumoasă!
S-au copt strugurii în vie,
Vom avea-n curând pe masă!

2 ~. Anca Man ~

Toamnă ruginie

Toamnă… toamnă ruginie,
Vântul îți adie-n plete!
Vii cu iz de nostalgie,
Toamnă… toamnă ruginie.
Aduci brumă argintie
Și vers pentru triolete,
Toamnă… toamnă ruginie,
Vântul îți adie-n plete!

Redactor, coordonator: Mirela Cocheci

Redactor șef: Camelia Boț

Poezia zilei 26Septembrie ~Anatol Covalli~

Ce împãcat
              
de   Anatol Covalli
                   
Ce împãcat
privesc cum lunecã
şi se întunecã
ce mi s-a dat.
                
Ce dacã-i scris
c-o sã mã lepede
viaţa, prea repede,
ca pe un vis?
                  
Tot ce-am greşit
nu-i aşa tulbure
ca sã mã spulbere
un trist sfârşit.
                   
Ochii mei vii
prind iar sã scapere
ca sã mã apere
de ce va fi.
                    
Nu în zadar
sufletu-mi buciumã,
în ce se zbuciumã
ningând cu clar.
                   
Nu ! N-am sã plâng
chiar dacã-n clipele
ce vin arìpele
am sã le frâng.

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

Florentina Savu

REGINA BOLȚII
~Florentina Savu~

Este o noapte albastră,
Luna-mi bate în fereastră,
Îmi alungă tremurare
Și-mi ia visul la plimbare,

Străluce în miezul nopții,
Șade-n albăstrimea bolții,
Vede, prin pădurea deasă
Un cerb cu privire-aleasă

Un singur corn însă are,
Unul l-a pierdut și-l doare,
(Când se-mpungea cu-n amic
Pentru-o cerboaică tare șic!)

Luna ar vrea să se culce
Luceafăr drag o conduce.
Felia sa-i o „secere”
Și are-atâta trecere…

Ferecată-n taina nopții
Rămâne regina bolții,
Cu luceafărul se culcă,
Dragostea lor e năucă!

Redactor șef: Camelia Boț

Premiul special 18Septembrie ~Vio Sterian~

TRUBADURUL       
     ~VIO STERIAN~

Eu am aripi de piatră, dar în suflet iubesc,
tot ce-a trecut prin mine din calvarul lumesc.
Nu-mi deschide aripa, e din piatră, nu pot!..
…dar lăuntru-mi v-adună cu iubire cu tot
și din ieri și din azi și din mâine voi strânge
lacrima slovei din fântâna ce-și plânge
neputința de zbor și cuvântul firesc…
amalgamul de gânduri ce în versuri vorbesc…

Mă așez pic de ploaie-n rumeneala de-obraji
și vă susur poeme-n vatra serilor calde,
mă topesc fulg de nea în palma multor  iubiri
și mi-e versul balsam pe sub triste priviri…
Dintr-un dor de citit mă transcriu în cuvânt
și vă țin de urât ca o boare de vânt
ce v-adună în suflet nostalgii, amintiri,
într-o noapte când cerul e orfan de sclipiri.

Mi-e tiparul departe, scriu iubirea ,,de mână”
în coperți virtuale… poezia mi-adună
sentimente, iubiri și o mie de stări…
…un ecou ce mă cheamă dincolo de zări…
Când mă-mbracă în versuri boarea de vânt,
mă transform pe hârtie în albastrul cuvânt,
mă dau prada răstignită amanților Muzei,
o fărâmă de vorbă într-un vârf de condei.

Mi-e aripa de piatră, dar spre voi vreau să zbor,
versul scris de un suflet cu cerneală de-amor,
dintr-o cupă de Liră șoaptele îmi vorbesc,
iubitorii de versuri la popas îi poftesc,
mă sfărâm în cuvinte și m-adun în condei,
lacrima unei Muze sau poruncă de Zei.
  
… sunt un biet trubadur trecător care-și scrie
picăturile din suflet… într-un vers de poezie…

Redactor, coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Poezia zilei 19Septembrie ~Cristina Ghindar Greuruș~

Când stelele se sting ~Cristina Ghindar Greuruș~

Când stelele se sting, pe cer se face noapte,
E toamnă și e frig, se mai aud doar șoapte,
Și e tristețe mare, și sunt păreri de rău,
E mare-ngrijorare, iar timpul trece greu.

Când stelele se sting, rămâne cerul gol
Și adieri te-ating, încet sau rotocol.
E tristă înserarea și ziua parcă plânge,
Te-ajunge întristarea, iar bucuria fuge.

Când stelele se sting, rămâne doar tăcerea,
Și e tot mai amurg, și doare mângâierea.
Nimic nu te alină și timpul scurs te doare…
E crâncen chinul tău, iar sufletul îți moare.

Când stelele se sting, se stinge lumea toată,
Nimeni să te aline, nicicând n-o să mai poată.
Te simți pierdut prin viață, ești rătăcit prin timp,
Și nu poți să faci față niciunui anotimp.

Când stelele se sting, nici Luna nu zâmbește,
Și lacrimile-i curg, și nu mai strălucește.
Rămâne pustiită pe ceru-ncremenit,
Spre noi nu mai privește, iar chipu-i împietrit.

Când stelele se sting, se sting speranțe, vise,
Promisiuni ce sunt, sau care nu sunt scrise.
Încrederea se stinge, priviri se sting și ele,
Iar gândurile zboară-n necunoscut, rebele.

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț