Zbor spre înălțimi

Premiul special:

Taina lunii
       ~ Mira Minu ~

E MIEZUL noptii, dar nu dorm, e-o noapte prea ALBASTRĂ …
Știam că luna ȘADE-N cer, ce-mi caută-n FEREASTRĂ?
Se tot ivesc în preajma ei tremurătoare stele,
Nu-i TREMURARE de la frig, sunt mai sfioase ele …

Privesc în sus, mă minunez de liniștea adâncă,
FELIA mea de cer ar vrea să-mi pun-o rugă-n brâncă,
Cum c-aș avea de dezlegat o taină-n verzi hotare,
Ea neștiind poteci spre sat, stă FERECATĂ-N zare!

Așa că gândul mi-l smucesc și nu-l las să se CULCE,
Deși ar vrea, bine-nvelit, să-i fie somnul dulce …
Îl slobod larg și îl trimit, păduri de-argint să bată,
Să sune-n CORN, s-aducă CERB cu frunte nestemată!

Să-i mângâi coarnele-aurii, în ochii de lumină
Cu îndrăzneală să privesc, să-l rog cu foc să vină
Cu mine-n sure depărtări, să dibuiesc secretul,
Să știu ce-i pune luna-n nopți de ține treaz poetul!

Redactor, coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Premiul special:

Toamna
     ~Anca Man ~

În ciutura FÂNTÂNILOR se oglindește APUSUL,
Ca un cânt duios de FLAUT, vremea își toarce fusul…
Peste tot se-așterne toamna, ca să ne încânte ochii,
Țesând din frunze ruginii, naturii, mii de ROCHII.

Pletele ei de aramă le răsfiră pe dealuri,
Plâng sălcii cu ramuri golașe, pe-ntinsele  maluri,
Iar murmurul apelor, cor de ÎNGERI ce colindă,
Poartă pe undele line norii, ca într-o oglindă.

În PARCUL cu alei pustii doar vântul mai adie,
TIMPURI strânse în amintiri, sufletul îmi mângâie
Și-n susurul IZVOARELOR de dor, ce mă-nfioară,
Vreau toamna să ÎNTÂRZIE… ca să DEZMIERD o vară!

Redactor, coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

CONTRASTE

N-am căutat vreodată al vieții sens major,
Dar am simțit tăcere în strigătu-mi ce-omoară,
Prin gând născând cuvântul ce arde și doboară,
Când șterg sudoarea trudei, pe post de dirijor.

N-am tins să strălucească iubiri, când ruginesc
Dezacordate strune din harpa urii lașe,
Nici să adun în Rai comori sinucigașe
De îngeri ce se-ndeamnă c-un greu infern lumesc.

N-am răspândit minciuni din mări ce pururi ard,
Ci strâns-am bucurii din focul care plânge.
Mai fericiți sunt ochii pustii, dar plini cu sânge,
Decât castelul pustnic, cu lacăte și-n gard.

N-am vrut să-mprăștii iz de suferinți adânci,
Căci boala-mi ar renaște străină insomnie.
Vegheat-am doar lumină din veșnică mânie,
Dar nu-mi plecasem capul, nici nu șezui în brânci.

N-am fost un Prometeu, doar bulă de săpun,
Un sfeșnic ce îndreaptă umilele iluzii,
Cu-amaru-mi stins în bolta cu tainice concluzii,
Prin rugi ce-mi ard păcatul, când zilnic simt c-apun.

Autor: Geta Lipovanciuc

Redactor șef: Camelia Boț

PREMIUL SPECIAL

      Călătorul
          ~Mira Miru~

A plecat demult de-acasă, să își caute NOROCUL,
Era OBOSIT de gânduri, parcă nu-și mai găsea locul …
Cu mult dor iubea o FATĂ, însă ea era furată
De magia vieții goale, se visa cât mai bogată!

A plecat tot mai DEPARTE, și nu doar de ea, de lume!
A luat cu sine-o CARTE, înțeleaptă, printre glume …
Și-a VÂNDUT bruma de stare, căci nu îi mai vedea rostul,
Păstrând din toate ICOANA, care-i întărise postul.

DRUMURI noi îi ies în față, chiar deloc BĂTĂTORITE …
De atâta frumusețe, tălpile i-s aurite!
Ce-i clipise mai-nainte în scurtă ÎNTREZĂRIRE,
Acum limpede-i apare, ca un drum spre nemurire.

Omu-ngust nu înțelege traiul lui de azi pe mâine …
Cu destine scufundate într-un rai cu multă păine,
Omenirea își răpește dreptul la-ndumnezeire!
Spiritul are căi aspre, însă nu duc la pieire.

Redactor, coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Dansul undelor
~Rotariu Dorel~

Unde se-avântă visele toate?
Unde iubirile cuib își clădesc?
Unde blestemele negre dospesc?
Unde-i comoara din rugile-nalte?
Sunt unde sculptând zbor omenesc?…

De unde renaște în noi amintirea
Ca roza ivită-n montană poiană?
O roză cu spini înțepând veche rană,
Sau trandafir ce-n petale frământă iubirea!
Care-i misterul memoriei când cheamă?

Se pare că gândul e doar prima tușă,
Pe drumul cu arderi din iadul lumesc,
Ca lupii ne mușcă păcate ce cresc,
Divinu-i departe, o fantă pe o ușă.
Pe care cei mulți, cu greu o zăresc.

Unde-i poiana cu gânduri înalte?
Unde-i tărâmul de simț elevat?
Acolo mă lasă, pierdut să mă scald,
În locul unde identic vor bate
Simțirea și mintea, cu dor de înalt!…

Redactor, coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

AGONIE DE TOAMNĂ

~Marian Florentin Ursu~

Te văd cum luneci peste vremuri de departe
Când mă sugrumă bruma dimineţii prin livezi
Eu toamna te doresc pe viaţă şi pe moarte
Dar mâna ta mă-mpinge înapoi spre pomii verzi

Sunt disperat ca un nebun în agonie
Când mai întinzi o mână umbrei mele peste timp
Dar nu-ţi mai simt în ochi lumina castanie
Şi toţi cocorii parcă mai rămân un anotimp

Între blestem, pierzanie şi mântuire
Ţi-aş spune-adio dar splendoarea ta mă lasă mut
Suntem doar noi, un iad şi-o linie subţire
Şi-atuncea când te pierd, te vreau din ce în ce mai mult

Mai stai iubita mea plecată prea devreme
Căci mă pândesc din clopot mituri de demult
Întinde-mi mâna ta de gheaţă peste vreme
Şi –mpinge-mă definitiv şi cosmic spre trecut

Până la tine este cale de-o iertare
Dar bântuie jivine care vor să mi te ia
Şi eu sunt prins sub albe pietre funerare
Într-un concert de cetină, de lut, şi fulgi de nea

Redactor, coordonator: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Mai lasă-mi, toamnă…

Mai lasă-mi, toamnă, cerul fără nor,
Mai lasă-mi, toamnă, verde în păduri,
De-al verii cald sărut îmi este dor,
De ruga mea te rog să te înduri.

Mai lasă-mi, toamnă, vise în culori,
Mai lasă-mi, gândul, lumea s-o colinde,
Mai lasă-mi cântec de privighetori,
Nu vezi ce umbră rece mă cuprinde?

Mai lasă-mi, toamnă, zâmbet în priviri,
Mai lasă-mi versul lin să se aștearnă,
Să mă-nfior de dulcile simțiri
Și nu lăsa ninsori să se mai cearnă.

Oprește, toamnă, ceasul tău grăbit,
Mai lasă-mi răsărituri la fereastră,
Oprește pașii către infinit,
Mai lasă-mi zbor de pasăre măiastră.

Cătălin Iancu 04.10.2021

Redactor șef: Camelia Boț

ALBUM ARIPI DE PĂMÂNT Floare de lună

Tu, floare de lună,
petale desprinse din tine
îmi acoperă trupul, mă întregesc .
În ochii tăi dezveliți de petale
sub raza de lună eu înfloresc .
În ei mă aprind, în ei strălucesc,
în ochii tăi mă descopăr pe mine!
Privirea ta scăldată-n lumină
îmi este alcov și altar ,
îmi este icoană divină
în care mă aprind și mă sting
cu fiecare clipire de pleoapă
ca un fluture orb
agonizând lângă lampă,
arzând poeme iubirii
dintr-un vechi calendar,
filă cu filă, petală cu petală.
Dintr-o clipire de pleoapă
mă stingi și m-aprinzi, și mă prinzi
în al tău selenar avatar !

Nely Vieru 28.09.2021.

Redactor coordonator: Florentina Savu

Redactor șef: Camelia Boț

TEMPLUL URSITELOR

Adie vânt cu plete blonde
Și mâna norii alburii,
Iar luna-n vis trimite broderii
Pe roșul macilor din holde!

Pe TEMPLUL URSITELOR,
Mirată poposește bezna rătăcită…
Căci templului lumina-i este hărăzită
S-alunge-al inimilor dor!

Tăcută, piatra și-a săpat tunel
Și inima o spală ploaia,
Când Dumnezeu ,,întoarce foaia”
Să fac-o lume nouă, cum vrea EL!

Poate atunci, iubirea o să înflorească
Și Caesar în mormânt va aștepta,
Căci nimeni nu va mai putea,
Pe….CLEOPATRA s-o oprească !

(Doina Badila )

Redactor șef: Camelia Boț