Retrăiesc iubirea
Cu fiecare clipă
retrăiesc iubirea
când tainic
buzele ți-ai pus
în inimă, pe ochi,
pe trup mai sus
și gândul tău
adânc în mine
provoacă
și acum suspine
și brațele întind
cu fiecare clipă
plâng… iubind…
Vasilica Zaharagiu
27 mai 2021
Redactor șef Camelia Boț
Nimic nu-i la fel
Se-apropie ziua care mă frige,
Îți văd încă ochii cerând
ajutor,
Cu câtă apă durerea se stinge,
Ce leac să descopăr să nu-mi fie dor?
Arșița arde parcă mai tare,
Săgeți ascuțite împung sacadat,
Văd filmul cu ultima ta răsuflare,
Cum m-am zbătut…și nu te-am salvat.
Se-apropie ziua de neagră urzire…
Pot să o pun pe un drum paralel?
Îți caut sclipirea ce-o ai în privire…
Nimic nu-i la fel…nimic nu-i la fel!
Versuri și pictură Racatau Liliana
5 august 2021
Redactor șef Camelia Boț
Locul doi,
Neliniști
~Ionuț Pande~
În râul cu apele tulburi,
VREMURI se scaldă solemn,
Copacul cu umbrele-n cuiburi
Trage-n nervură un semn.
E SUFLETUL singur pe maluri,
TAINE îl leagă de-ABIS;
Din vremuri se-aruncă în valuri
Clipe, secunde și vis.
Copacul mai trage o dungă,
Crește SĂLBATIC un gând,
E viața când scurtă, când lungă,
Omul adoarme VISÂND.
PRĂPASTIA cade în sine,
Râul e tot mai grăbit,
CERNITE sunt zările-n mine,
Plopu-i în coamă albit.
Sub pietre se zbate o FLOARE,
Vieții-o poveste scriind,
Alături un suflet mai moare,
Timpul privește ZÂMBIND.
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț
VARA ARZÂND
de Marian Florentin Ursu
Erai dulce ca apa în vremea de sete,
ca sărutul de plecare într-un amurg,
ca strugurii negri serviți la ospețe,
ca fecioara răpită pe-un murg.
Te-așteptam într-un veac de iluzii arzând,
într-o vară în care mor toți copacii,
vedeam ultima oară doi plopi fremătând
și pământul cu toți săracii.
Mă rugai niște umbre de păsări s-ascult,
erai o vioară în trup de femeie,
îmi spuneai că o vară durează mai mult,
că iubirea e doar o idee.
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț
RANĂ ~Marin Rada ~
Femeie,
pânza pe care desenez
ochii tăi
este numai o parte
din cerul senin
care se deschide
în mine…
Fără tine
nu se va putea sfârși
niciodată albastrul
semănând cu cicoarea
din fața bisericii
dintr-un lemn,
pe care l-a îndrăgit
Dumnezeu…
Până la sfârșit
clopotul cheamă
la vecernie
și coboară liniștea
în case
ca o icoană,
Femeie,
pânza pe care desenez
ochii tăi
este propria-mi rană…
27.07.2021
Marin Rada
Redactor, coordonator Florentina Savu
Redactor șef Camelia Boț
Locul doi.
Noaptea în sat
~Cristina Ghindar Greuruș~
Coboară noaptea peste dealuri,
Că s-au încins de-atâta SOARE,
Aripa VÂNTULUI, în valuri,
Se-așterne ca o dulce boare.
Plâng PLOPII încercând zadarnic
Să-și MURMURE în taină gândul
Și se FRĂMÂNTĂ-n cor, amarnic,
Să țină-n umbră tot pământul.
Coboar-alene de la MUNTE,
Izvoarele însingurate,
În LUNCĂ, gâzele MĂRUNTE,
Își țes povestea, pe-nserate.
Sătenii-au pregătit iar COASA,
Care atârnă-n cuiul porții
Și vor DORMI apoi în casa
Cuprinsă de tăcerea nopții.
E noapte-n sat, e ca-n poveste,
E-o liniște ce te cuprinde!
Doar steaua nopții dă de veste
Când luna-n ceruri se aprinde.
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț
VIAȚA CA UN FULG DE PĂPĂDIE
Între pământ și boltă, pe-ngusta sa cărare,
Se-nghesuie mulțimea, să-și ducă-n fală trai.
E unic podul vieții, între-un infern și-un rai,
Doar scurta pistă-a morții te ține-n tulburare.
Și-ai da și nopți, și zile, orice, doar să nu-ncuie
Cel lacăt al poverii nostalgicul final,
Dar totul e-o ninsoare, un fulg căzut banal,
Ce prinde aripi sacre și iar spre ceruri suie.
Păcat e, că sfârșitul ne-adoarme-n șovăire.
Pribegi suntem aicea, ca ceara-n lumânări.
Când lanțul ne sugrumă, în greu din desfrânări,
Abia atunci din piepturi mai iese pocăire.
Și-atâta de netrebnici, stângaci și făr-lumină
Ne suportăm, că unii ar împărți mormânt
Cu cel de-mpărtășește minusculu-i pământ,
Pierzând că mai există iertarea cea divină.
Și ne-aruncăm din haina uitată printre molii,
Să-ncapă și păcatul în cel de-o va purta.
Zadarnică-ncercare-i cu cerul a curta,
Că,-n loc de mici favoruri, vin lacrimile bolii.
De-ar fi etern s-o ducem, trăi-vom omenește?
Am sătura flămânzii sau încălța desculți?
Am împărți din pită, la cină, cu cei mulți
Sau, de dureri străine, să plângem creștinește?
Am îngriji și corpul, și mintea cea mlădie,
Să îi păstrăm, prin zâmbet, splendorile firești?
Când toate nu-s, iubirea, în straiele-i lumești,
Ne înfrățește viața c-un fulg de păpădie.
Autor: Geta Lipovanciuc
Drepturi de autor rezervate
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț
Faţă în faţă cu mine
Azi stau faţă în faţă cu mine
pentru a-mi putea da seama
cât sunt adevăr
cât minciună şi
cât sunt eu
ceea ce înseamnă
că fac parte din lumea
lucrurilor ce încă respiră
azi voi învăţa cât
să dau vieţii
cât morţii şi cât să
las lui Dumnezeu
apoi
mai am de făcut
un singur drum
unul singur
poarta o voi lăsa întredeschisă
să intre toţi rătăciţii pământului
şi când moartea
mă va căuta pe acasă
eu
voi fi departe
departe
departe…
Redactor șef Camelia Boț
Uneori, vorbesc cu luna
– Mira Minu-
Uneori,
în câte o noapte adâncă,
eteruri se deschid
în șarje indigo
și pășesc solemn
prin defileurile firii.
În lumina lunii,
îmi apar deslușiri
ale unor întristări
ce-mi rămăseseră
suspendate în timp.
Mi-e dragă luna …
îi vorbesc, uneori,
despre corăbiile de smarald
ancorate la țărmuri clare
cu străluciri amare
și despre ametistul
ce, uneori, mi se lipește
ușor, de frunte,
alteori, nu …
ea îmi zâmbește
cu înțelepte subînțelesuri
și, uneori, îmi șoptește
despre unele
conexiuni tainice.
Piatra lunii
îmi luminează misterios
spațiile libere
de dinaintea gândului.
Ecourile din suflet
îmi sunt de ajuns
și mă împrejmuiesc
de frumos și de just
de pace, armonie.
Cât de departe pot,
arunc semințe
de angelice flori!
Vor răsări, abia simțit,
într-un cerc însorit,
printre năvalnice foneme
de dragoste!
Redactor, coordonator Florentina Savu
Redactor șef Camelia Boț
POET SAU DUMNEZEU
AUDI ALTERAM PARTEM
(Seneca)
Nebun frumos,
o, tu, sărmanule poet,
nimeni nu știe ce simțiri ascunse
îți răscolesc lacrimi de dor străpunse
când plângi și-ți scrii al inimii secret!
Etern păgân,
o, tu, exemplu viu de sfânt,
se spune că ai inventat iubirea,
dar mâna-ți scrie azi nefericirea,
când fericiți ca tine nu mai sânt!
Poet nebun,
o, tu, pustietate sacră,
te-ai lepădat de unicul tău Eu,
te-ai contopit cu Însuși Dumnezeu
și El, și Tu, doar Unul sunteti parcă.
Păgân si Sfânt,
o, tu, izvor si monument,
din ochii tăi pornește nemurirea
ce s-a născut odată cu iubirea!
… Și, poate Însuși Dumnezeu este poet…
Nebun frumos,
o, tu, sărmanule poet…
Cine ești tu? Și cine-s eu?… de parcă
tot ce-ai simțit cândva, azi mă încearcă,
mă macină, mă stinge-ncet… încet…
Redactor, coordonator Mirela Cocheci
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 