Blestemul iubirii
~Camelia Boț ~
Voi sfâșia din timp,
fâșii lungi
pe care să scrijelesc
câte-un poem de dor
cu lacrimi de foc,
Ca apoi, să fac
o săgeată și-un arcuș,
și să-l înfig în inima celui,
care-mi strigă numele.
Slovele din poem
să urle disperate,
în timp ce ard prin odăile ei,
simți-va atunci
blestemul iubirii și-a trădării
minstuindu-l, în propriul joc.
Redactor șef Camelia Boț
LA RUŞII-MUNŢI ( I )
La Ruşii-Munţi,
Seară fierbinte de vară,
Greierii cern
Timpul, cu aripi de ceară.
Trec lin păstori
Turme spre somn şi uitare,
Fusele torc
Veşnic, pe-a vieţii cărare.
Sub ” Bursucău „
Satul petrece sorocul,
Mândri , ” rusenii „,
Împărăţesc holda, locul.
Mureşul sfânt
Curge spre ceruri de stele,
La cimitir
Dorm amintirile mele.
Sufletul meu
Încărunţeşte-n pustie,
E Dumnezeu
” Rusan ” din veci, pe vecie.
LA RUŞII-MUNŢI ( II )
La Ruşii-Munţi se toarce veşnicia,
Stă ” Bursucău ” – n mâini cu-n fus de timp,
Dumnezeiescul ” Scaun ” stă de veghe
La firul vieţii-n fiece-anotimp.
La Ruşii-Munţi e mai albastru cerul,
Strălucitoare stele-n nopţi de jar,
Par licurici împrăştiind lumină,
Clipe de vară-n vremuri de cleştar.
Pe drum de care hodineşte gândul…
Când ostenit se-ntoarce de la câmp,
Ţăranul adormit, cu biciu-n mână,
Visează holde mari pe-al său pământ.
Curgând încet, purificând prin apă,
De la-nceput spre mâine, vii şi morţi,
E Mureşul eternă acoladă !
” Ruseni ” au fost, vor fi, suntem noi toţi !
În primăveri sau toamne planetare,
Sub aspre ierni sau timp neroditor,
Vom dăinui ca neam de-i ger, de-i soare,
La Rușii-Munți… Transcedental decor.
Redactor șef Camelia Boț
ÎMPLINIRE
Georgeta Radu
Pe ţărmul Mării Roșii, stăteam la shisha-n noapte…
Un bătrân saxofon mă mângâia cu şoapte…
Cânta aşa duios şi inima- mi curta…
Era mult prea frumos… prin vise mă purta!…
Un val de ireal în aer tremura
Sublimul din astral, ce marea-l murmura…
De noi îmi povestea, din fir de viaţă mută,
Când eu eram o stea şi tu, mare tăcută.
Mă oglindeam în tine în fiecare noapte
Şi dorul ne-mplineam, uitând eterna moarte…
În răsăritul sfânt, în alb de pescăruşi,
În soare ne topeam, de dragoste răpuşi…
În mii de vieţi, apoi, ne-am căutat în gând,
Eu, stea căzând în mare, Tu, cer îmbrăţişând…
Acum ne regăsim în filele IUBIRII
Şi ne-mpletim, flămânzi, în visul nemuririi…
Redactor șef Camelia Boț
De Sânziene
Cosea bunica-n seri de iarnă
O pânză albă ca de nea,
Șiragul mic cu flori de câmp,
Pe pânza moale răsărea.
Eu o priveam și o-ntrebam
În șoapte stinse… spune-mi mie,
Ce faci acolo bună dragă?
Ei, ce să fac…îți cos o ie!
O urmăream cu-atâta drag
Și-aveam în suflet numai bine,
Știind că mâna ei cosea
O ie numai pentru mine.
Mai am și-acum de la bunica
Ia cusută cu-așa drag,
Însă nu o mai am pe buna
Ce mă striga duios din prag.
,,Hai, vino fată și te-mbracă
Cu ia ta și râzi în soare,
Astăzi e zi de Sânziene,
Astăzi e mare sărbătoare!
Dar ai plecat buna mea bună
La cer, în zi de Sânziene,
Mi-ai lăsat dorul cuibărit
În lacrimile de sub gene,
Și în șiragul de pe ia
Pe care-o port cu mare drag,
Dar tu nu mă mai strigi duios
Și nici nu mă aștepți în prag.
Acum, în zi de Sânziene
La tine vin, la cimitir…
Să îți aprind o lumânare
Și să-ți aduc un trandafir,
Că n-am mai fost de ceva vreme …
Mă iartă bună, n-am putut,
Dar uite…am îmbrăcat ia,
Ce-n seri de iarnă mi-ai cusut!
Redactor șef Camelia Boț
Fantasma
ROTARIU DOREL
Visam că Cel ETERN, din nou m-a zămislit,
Că harul de-a picta SPLENDORI, mi-e hărăzit,
Că îți pictez SURĂSUL sub bolți de trandafiri,
Că prindem trenul vieții, ÎNCHIPUIȚI în miri.
Pe când pictam surâsu-ți, pe buze, cu carmin,
Simțeam din nou săgeți de Cupidon roind
Și gustul lor de miere, uitate MÂNGÂIERI,
Sporeau tragicul tușei c-o umbră de dureri.
Penelul amintirii, lucra tot mai vrăjit,
Misterul din PRIVIRI cu greu l-a PLĂSMUIT,
SUPERB a tras conturul la ochii de SMARALD
În care, ai mei iriși voiam în veci să-i scald!…
Visam cum trandafirii cei roșii din GRĂDINI,
Parfumul de iubire l-aduc deși au spini,
C-am regăsit, cu tine, intrarea-n paradis!
Păcat, dulce fantasmă, c-a fost numai…un vis!…
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț
Meditație
~Rotariu Dorel~
Când trece miezul nopții și liniștea coboară,
Secundele abisul din suflete măsoară,
Simțim că mâine-i astăzi, de nu-l vom ști schimba,
Spre visele ascunse, de nu vom ști zbura.
E întuneric încă, sunt umbre vechi ce cheamă,
Trecutul cu greșeli, pe vechiul drum ne-ndeamnă.
Plonjând în amintiri cu Solomon la braț,
Iluminarea curge în noi, pe gând și pas.
Apoi începe lupta, dragonu-i iar în casă,
Sub suliți de lumină, învins cu greu se lasă!
În zori, semețe gânduri în fapte se-nfășoară,
Ca-n lutier izbânda de-o magică vioară!
Ne despărțim de vălul de așteptări amare,
Să curgă pentru alții, izbânzi amăgitoare…
De nu uităm a plânge, a râde și a cânta,
Din colivia-nchisă, un suflet va zbura!…
Cănd clopote de-aramă vor bate miezul nopții,
Dansează ursitoare ce vor să schimbe sorții,
-Ruleta se-nvărtește dar e timp până-n zori,
Cu sinele-mpreună s-atingi dorite zări!…
Sunt patru cai ce mână un suflet spre destin,
De-i crești în armonie faci zborul mai deplin!
Când zorile tivi-vor cu aur noua zi,
Din zări ce-au stat sub ceață, divinu-ți va zâmbi!…
Redactor, coordonator Florentina Savu
Redactor șef Camelia Boț
ÎNTRE REAL ȘI VIS ~Ica Gărgălie ~
O viață am trăit între real și vis
Am coborât în iad, am fost și-n paradis,
Dar cel mai mult am stat cu talpa pe pământ
De teamă să nu cad, nu mi-am luat avânt.
Odată însă-am vrut cu fluturii să zbor
Și-aripa mi s-a frânt când m-am lovit de-un nor…
De-atunci am dus așa… o viață de-acrobat
Și nu m-am ridicat mai sus decât mi-e dat,
Dar am țintit spre-nalt și mi-am ales o stea
Am luat-o ca model să luminez ca ea.
Și poate că visam sau poate în real
M-am și aprins pe-aici… eram un ideal
Cu rădăcini în lut și-o ramură de-argint
Pe care a crescut o floare de iacint.
Am fost în viața mea, între real și vis,
Copac și OM și stea așa cum mi-a fost scris…
Ica Gărgălie, 8 iunie 2020
Redactor, coordonator Florentina Savu
Redactor șef Camelia Boț
Dragii mei, dați-mi voie să vă prezint un autor, care face furori în spațiul literar si pe care-l am ca invitat special la rubrica înterviu cu autorii din grupul Zbor spre înălțimi. Un autor novice, înzestrat cu un har deosebit în redarea diverselor teme literare. Textele lui, fiind de o profunzime aparte, învăluite în emoții care vrând nevrând învăluie sufletul cititorului. Constat că este un autor asumat, cu o pregatire intelectuală care îl ajută în elaborarea textelor sale.
Ionuț Pande: Născut la 11 septembrie 1967 în loc. Colonești, județul Olt.
Absolvent al Liceului Tehnologic Dimitrie Dima, Pitești, Argeș, 1985 și al Facultății de Științe Economice din Craiova, 1993.
Profesor suplinitor( matematica), clasele V- Vlll, Școala Generală Mărunței, Colonești, Olt.
Coordonator de lucrări în industrie.
-De când scrieți și de ce o faceți dle. Pande?
-Pentru mine, poezia înseamnă emoție. Altfel nu facem decât să înșirăm cuvinte după care tragem cu gândul, poate împușcăm vreun sens. Emoții am început să adun de mic copil, când îmi petreceam timpul alături de bătrânii satului, eu- țăran fiind, iar vorbele lor erau pentru mine mici spiriduși ce mă învăluiau într-un noian de întrebări. Altfel spus, când eram mic, mă aduna universul o poezie, acum îl adun eu, răspunsuri.
Poezie, efectiv, scriu de anul trecut, poate că de-abia acum mi s-au maturizat emoțiile ori am început să le deslușesc tainele. Scriu pentru că mi-a căzut muza cu tronc, iar acum nu mai pot fără ea.
-Mai este de actualitate azi, poezia?
Literatura, azi este așa cum a fost dintotdeauna, într-un continuu proces de căutare a formelor și conținutului. Ne sperie azi pentru că trăim momentul, așa cum i-a speriat și pe cei de odinioară.
-Care vă este opinia legată de literatura de azi, de cum se face promovarea ei, de cei care decid soarta ei? (Mă refer la promovarea autorilor, poziția Bibliotecii Naționale, edituri, Uniunii Scriitorilor Români.)
-Literatura, ca și știință evoluează, chiar dacă sunt tendințe care nu ne plac. Editurile supraviețuiesc, se adaptează vremurilor; cei de la vârful USR continuă vechile metehne, își permanentizează funcțiile și se înconjură de servili.
-Vă urmăresc activitatea literară și constat o dorință de calitate, credeți că este de ajuns să căutăm doar acest aspect al textelor literare, ori e nevoie și de implicare în lumea asta pentru a fi cunoscuți?
Da, încerc să dau substanță scrierilor mele, caut să fac din metaforă un leagăn poeziei, folosirea inversiunilor topice e stilul meu predilect.
Închei acest scurt interviu, multumind invitatului meu pentru disponibilitatea dumnealui de a-mi onora invitația! Il invit cu dragă inimă să ni se alăture mereu în activitățile grupului, avem mare nevoie de oameni asumați, de oameni care nu-și cenzurează gândurile și nici cuvintele.
Urez pe această cale dumnealui, cât celor prezenți în grup, mult succes!
Muza să le fie mereu aproape! Să trăiască cuvântul pentru a dăinui în timp poezia!
Interviu realizat de Camelia Boț
Redactor șef Camelia Boț
Premiul întâi
Sunt condamnat…
Elena Coca Mahalu
Sunt CONDAMNAT să iert și să iubesc
Atunci când LEAC nu are a ta trădare,
În SLĂVI te URCI când vreau să-ți amintesc
Păcatul Evei, pus la grea-ncercare.
Sunt condamnat să-ți apăr tinerețea
Și pașii CERȚI pe drumuri mult umblate,
PĂTRUNS de dor, îți caut frumusețea
În florile de câmp, înrourate.
Sunt condamnat să-ți apăr demnitatea
În ochii celor care te acuză,
DUIOS GÂNDESC:, chiar și eternitatea,
Că n-are margini nu-și găsește scuză.
Sunt condamnat să te aștept când PLECI
Sperând să-ți aud șoapta cristalină,
Prin noaptea minții raze lași când treci
Și-un gând răzleț îmi spune: o să vină.
Sunt condamnat să tot cerșesc IERTARE
Când cer răspunsuri la-ntrebări, o mie,
Iubirea-n piept, e-o rană care doare
Și lacrima fierbinte-i încă vie,
Povestea noastră nici sfârșit nu are
Purtată e de stele-n galaxie…!
Redactor, coordonator Relu Popescu
Redactor șef Camelia Boț
Muguraș de rai
~Mira Minu~
Muguraș de gând
Te-am văzut plecând
Într-un paradis …
Să fi fost un vis?
Mugure vioi
Vino înapoi
Încărcat de dar
Și de dulce har!
Har din soare-aprins
Nu te da învins
Pân’ n-oi limpezi
Negura din zi!
Să mă luminezi
Noaptea, să-mi veghezi
Inima de stea
Și de catifea!
Și-aș mai vrea, de dor
Lacrima din nor
S-o prefaci în leac
Oblojind un veac!
Veacul să-l despoi
De greu, de război
Să-l înalți, prin grai
De mantre, în rai!
Din rotunduri mari
Or țâșni lăstari
Înflorind, apoi
Clipele, șuvoi!
Redactor, coordonator Florentina Savu
Redactor șef Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 