Te ascult să-mi vorbești, cine sunt, cine ești. Nu cumva suntem lut de demult, de-nceput ?… … în al zeilor joc plămădiți la un loc iar apoi, peste ani, despărțiți ca dușmani, eu ca apă, tu foc, în al zeilor joc, să zburăm peste mări cu atâtea-ntrebări, cine ești, cine sunt, tu sfânt cer, eu pământ și-n al zeilor joc să sfârșim la un loc, suferind în neștire de mult dor și iubire, între cazne și chin, tu să pleci, eu să vin, ca și soarele, luna, despărțiți totdeauna.
Dorina Omota, o poetă autodidact, o poetă cu o sensibilitate aparte, care toată viața a luptat pentru a-și croi un drum frumos prin labirintul ăstei vieți care nu s-a dovedit a fi prea darnică cu ea. Suflet curat, admirând frumosul, ea nu se va lăsa copleșită de tot răul ori necazurile care i se pun în față, încercând să le facă față cu demnitate și reușind în cele din urmă. Cu lacrimi, cu aripi fragile de fluture lăsat în voia sorții, își acceptă destinul și se consolează cu tot ce acesta se îndură să-i dea!
Lacrimi, fluturi și-un destin…
Zâmbesc amar și-apoi privesc Spre viața mea, dar nu zăresc, Decât fantasme ce revin, Dintr-un trecut cu doruri plin.
Și cu-amintiri care tot vin Cântând pe-o frunză de măslin, Balada florilor ce cresc, Doar de le uzi cu mir ceresc.
Dar să le ud, nu îndrăznesc, Și plec spre negrul cel grotesc, Sfidând pocalul cu divin, Ca să-mi beau cupa de pelin.
Și-n gara vieții mă opresc, Cu nori de lacrimi mă-nvelesc, Văd fluturi albi dar mă abțin, Deși de dorul lor suspin.
În gândul meu e numai chin, Dar cum să lupt cu-al meu destin, Când prin ciulini mă poticnesc, Și pierd, tot ce-i Dumnezeiesc!
Iubito, am deschis fereastra, iar am crezut c-am să te văd trecând, au înflorit magnolii, casa noastră are un nimb de raze peste gând,
Aproape totul seamănă cu tine, bujori, lalele, liliacu-n floare, din zori, în zumzet de albine, cu inima te caut și mă doare plecarea ta prin flori diamantine…
De ce nu vii în cartea mea de rime ? Aici, aproape totul se-aseamănă cu tine…
CONCURS DUMINICAL Bun găsit la o nouă provocare, la o nouă confruntare a talentelor, la nou concurs duminical!
Înainte de toate, vă rog să citiți cu atenție tot textul de mai jos, de la început până la sfârșit, pentru a evita orice neînțelegere.
După cum stiți deja de la edițiile anterioare, acest concurs are o temă dată și 10 cuvinte desemnate ca fiind obligatorii în poeziile d’voastră. Așadar, vă prezint tema acestei ediții a concursului duminical: FLORI Am ales această temă vastă fiindcă este DUMINICA FLORIILOR.
Cuvintele nu sunt deosebite și tema este foarte iubită de poeți, de aceea vă așteptăm să ne încântați la propriu cu poeziile voastre! Vă așteptăm la o participare cât mai mare, este primăvară ….hai să ne dezmorțim, 😊 mințile și sufletele!
Cu această ocazie urez tuturor celor care își aniversează ziua onomastică, LA MULȚI ANI FERICIȚI!
Cuvintele obligatorii din cadrul poeziei sunt următoarele: ROMANIȚĂ, MINUNE, FRUMOASĂ, VIEȚII, BOLTA, VARA, TREABĂ, SOARELUI, GÂNDIRE, SOSIND. Menționez că aceste cuvinte fac parte dintr-o poezie a cărui text va fi publicat ulterior, luni!
Criteriile de compunere a poeziilor sunt următoarele: să nu aibă mai mult de cinci strofe, dacă sunt scrise în stil clasic (rimă, prozodie), atenție la greșelile gramaticale sau dezacorduri. Respectați tema concursului altfel poezia va fi depunctată. Sunt acceptate și versurile albe!
Nu se acceptă derivate ale cuvintelor obligatorii, deci fără conjugări, fără declinări, fără articulări, folosiți aceste cuvinte exact cum sunt aici, scrise cu LITERE MARI (nu cu litere mici) pentru a putea fi identificate mai ușor.
Concursul va începe la ora publicării acestei postări, adică, sâmbătă orele 22:00 și se va încheia la orele 22:00, ora României! Orice postare cu subiectul „concurs duminical”, după acest termen nu va mai fi acceptată! De asemenea, nu vor fi acceptate corectări după orele 22:00 duminică la poeziile deja postate.
Rezultatul va fi anunțat luni, adică mâine! Atașați poza de mai jos pentru a vă putea identifica poeziile trimise pentru concurs, altfel pot trece neobservate!
Vă urez mult succes tuturor și o excelentă inspirație! Muza fie cu voi! Vă doresc un minunat sfârșit de săptămână la toți!
25. Aprilie, rezultatul concursului duminical..
Dragii noștri, permiteți-mi să aduc la cunoștința domniilor voastre, rezultatele concursului duminical de ieri! Vă felicităm pe toți care ați avut bunăvoința de a participa la concurs și vă mulțumim pentru interesul acordat. Felicităm premianții și le aducem aprecierile noastre pentru munca depusă și talentul dumnealor! Așadar avem un clasament format din trei locuri!
Astfel, locul întâi:
Printre flori Violeta Andrei Stoicescu
E-atâta cânt sub BOLTA cerului albastră Când fața SOARELUI surâde-n zori… O adiere caldă-mi bate în fereastră SOSIND c-un susur blând, ca de viori…
Şi-a pus pe umeri VARA haina ei pestriță Şi-n păr şi-a prins un voal strălucitor Împodobit cu albe flori de ROMANIȚĂ, Şi cu parfum de crini seducător…
Ascult cum fredonează-ncet povestea VIEȚII Un trandafir, la margine de drum, Ca o MINUNE în răcoarea dimineții Şi-aş fredona cu el dar nu ştiu cum…
Şi las să-mi picure în suflet şi-n GÂNDIRE Splendoarea florilor de pe alei, Să îmi picteze o FRUMOASĂ amintire, M-aşez tăcut pe banca de sub tei…
Poemul meu l-am scris pe-un fir plăpând de iarbă Şi-a tresărit trezit ca dintr-un vis… L-am mângâiat uşor şi mi-am văzut de TREABĂ, Purtat de-un dor nebun spre Paradis…
Mai trece-o iarnă cu caleașca goală învăluită-ntr-un parfum de ger, se sparg ecouri în păduri de ceară și doruri mistuite în eter,
Eu îmi port crucea pe Golgota zilei, tu ești un înger lângă crucea mea, cu-o lacrimă îmi speli singurătatea și crucea mi se face tot mai grea,
Mai trece-o viață, se mai scriu cuvinte, prin cărți mai trece câte-un foc aprins, ne aruncăm în flăcări cu brațele deschise, suntem o cruce vie în dorul necuprins…
Vreau să sorb o bucurie dintr-o lingură de viață Combinată cu un zâmbet și puțină scorțișoară; E rețeta cea mai bună ce se ia de dimineață, Să poți trece de tot greul unei zile, până-n seară.
Din voie bună o să-mi fac o cămașă înflorată S-o îmbrac peste corsetul grijilor cotidiene Și-o să-mi leg la gât eșarfa nepăsării câteodată Și-astfel stavilă voi pune lacrimilor de sub gene.
Când trec pragul obosită, las tristețile la ușă Un coktail îmi fac din gânduri și din vise un hamac. Cu vătraiul amintirii, scormonesc printr-o cenușă Și-mi aduc din vremi apuse chipurile care-mi plac.
Închid bine ușa, geamul și trag storurile toate Iar furtunile de-afară vor pieri fără să știe. E destulă fericire în a mea singurătate, Dintr-o lingură de viață vreau să sorb doar bucurie!
Zbor spre înălțimi 