Zbor spre înălțimi

Mărturisiri

Ți-am văzut, mamă, lacrima desprinsă
Dintr-o calotă de la Polul nord,
Citindu-ți din durerea circumscrisă
În cel mai tainic colțișor din cord.

Ți-am văzut, mamă, sufletul pe tavă,
Cum se zbătea ca perla pe uscat,
Te-am strâns în brațe… te-am urcat pe-o navă
Să nu mai simți c-ai naufragiat.

Ți-am văzut, mamă, chipul în oglindă,
L-am lustruit până a strălucit,
Voiai să-ți faci culcușul într-o ghindă,
Să nu mai simtă nimeni ce-ai simțit.

Te-am văzut, mamă, cum îți frângeai mâna
Și cum te spovedeai de amintiri,
Ți-am stat pe umăr și am fost doar una,
Intersectându-ne în tainice priviri.

Am fost acolo, mamă, știi prea bine,
Dar nimeni n-a văzut cum mă priveai,
Ai fost acolo să vorbești de mine,
Despre copilul tău plecat în rai.

Versuri și pictură Liliana Răcătău
5 iunie 2021

Redactor șef Camelia Boț

Poemul pașilor de dans

Cuprind cu ochii minții ringul
și văd cum pașii înfloresc,
și-mbobocit îmi este gândul,
că astă seară-am să iubesc.

Pașii de dans, atât de dragi,
în dulci acorduri de vioară,
aleargă în tandem, sub legi,
de larg balans, și parcă zboară.

Cuprind cu ochii minții clipa
în care te conduc în ritm de vals,
alung din suflet, tainic, culpa
că te-am dorit mereu, și te-am ales.

În seara asta dansul e sublim
la bal, ce spre final se vor alege,
chiar cei mai buni, pe care-i stabilim
câștigătorii serii, se-nțelege.

Cuprind cu ochii minții ringul,
și văd aievea, cum pașii înfloresc,
îmbobocit de acuma este gândul,
că astă seară sigur, te iubesc.
27.11.2011. (Modif. 29.01.2021)

Constantin Nicolae Gavrilescu

Redactor șef Camelia Boț

O viață într-o ramă
autoare: Lizeta Prața

Respir, alerg, aștept, iubesc,
mănânc, mă rog, îmbătrânesc.
Mi-e dor, mi-e greu,
adorm și mă trezesc
doar între două clipe, înrămate într-un ceas,
ce nu se-ajung din urmă,
e tot ce-a mai rămas…
E un final, fără cuprins și început.
E doar un gând, ce m-a durut,
cum ar cuprinde vântul ploaia,
într-un abia atins sărut.
E doar un cântec rupt din portativ,
ce-și caută acordurile rătăcite.
E un cuvânt silabisit,
ce cheamă alte nerostite…
Și-aș vrea să pot pleca din ramă,
spre-un alt decor neîngrădit,
în care, margini se destramă
din orizonturi de granit.
Și ca o pasăre pribeagă,
aș rupe cerul de safir
cu aripi noi, ce mă dezleagă
de-un înveliș, ce-atârnă de un fir.

15 noiembrie 2018/volumul:”Suflet desculț, printre cuvinte”@Lizeta Prața

Redactor șef Camelia Boț

Căutând un rai
– Mira Minu-

Hai, căluțul meu, departe
Du-mă, printre nalbe’nalte
Printre ierburi fermecate
Și prin ape spumegate
Du-mă iar!

Să colind prin văi tăcute
Văi din vremuri tăinuite
Ca și runele umbrite
Du-mă doar în văi ferite
Fă-mi un dar!

Hai, să căutăm cărarea
Unde-aproape-i depărtarea
Când voi slobozi chemarea
Să se răscolească zarea
Și-un abis!

Hai, să dezleg tot misterul
Să-i dau vieții giuvaerul
Bucurii ce-aprind eterul
Să se înfioare cerul
De-al meu vis!

De-oi găsi poteci albastre
Mă vor duce spre sihastre
Cuiburi de păsări măiastre
Mari, cu aripi până-n astre
Până-n rai!

Voi culege tril în suflet
Trilul sfânt fără vreun plânset
Îmi va face zbor din umblet
Și lumină mare-n zâmbet
Du-mă, hai!

Redactor șef Camelia Boț

CINE E FEMEIA DIN MINE?
O! Noapte sfântă,
ți-am mărturisit că
nu mai sunt
ce-am fost…
am căzut din iubire,
m-am ridicat cu voință;
cine e
femeia din mine,
spălată
de ochii lui Dumnezeu?
cine e femeia
dezbrăcată în focul întunericului,
ce nu vede stelele,
vărsate în
biserica de peste râu?
măcar de-aș putea țipa,
să se miște
pietrele,
să cutremur cerul,
s-adorm umbra…
să te opresc,
să-ți spun:
fă-mi loc în inima ta,
fără porți zăvorâte
înainte-mi…
nu rămâne-n urmă…
de pleci, nu voi mai ști
ce-am fost sau
cine e
femeia din mine…
Flori Gomboș

Redactor șef Camelia Boț