Zbor spre înălțimi

Concurs, poezia săptămânii 30Aprilie

Tăcuți, pășim în doi ~Tîrnăvean Ana-Corina ~

Din vremi ce-n cronici au rămas nescrise,
eu, suflet rătăcit, călătoresc,
să regăsesc, să simt ce doar în vise
puteam simți ce-nseamnă să iubesc.

Înspre apus mă îndreptam tăcută,
cu pași mărunți, împiedicați și grei,
purtând în suflet lung suspin, drept luptă
și dulce gust de-amar dictat de zei.

Prin neguri gri orbecăiam bezmetic
să caut pașii tăi, să îi urmez,
din vremuri de-nceput, în ritm poetic,
să simt, să zbor, să plâng sau să vibrez.

Ai noștri pași, uniți în nemurire,
alături și la braț cu Dumnezeu,
pășeau spre infinit fără grăbire,
scriind despre întregul Tu și Eu…

Într-un târziu, ne-am regăsit în treacăt
și lacrima și clipa-a amuțit…
Doar visul mai șoptește-n dulce freamăt…
… Tăcuți, pășim în doi spre infinit…

.. Un TOT etern, predestinat de îngerI,
un Univers în care lacrimi nu-s…
… Ne-ndepărtăm de valea multor plângeri,
spre-un răsărit născut dintr-un apus.

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Mariana Pezzolo

Liliacul meu de mai

Lângă gardul cu zorele
Liliecii au înflorit.
Lăcrimioarele și ele,
Albe perle au răsărit.

Roze in zeci de culori,
Cu parfumul lor de vis,
Crini, bujori și alte flori,
Colț de rai de nedescris!

Dar mai ‘nalt și mai semeț
Și violet la culoare,
Crește-un liliac măreț
Ce fălos se ține tare.

Iar la vreo doi pași de el
Cu miros îmbătător,
Unul alb, mai mititel,
Crește-ncet, încetișor.

Din explozia de culoare,
Alb și mov și violet,
O sa iau din fiecare,
Să-mi fac un frumos buchet.

Liliac de luna mai!
Tu-mi faci din grădină rai.
(Iară strada mea, firește,
„Liliacului” se numește).

Drepturi de autor rezervate
Mariana Pezzolo
06.05.2021

Redactor șef Camelia Boț

Premiul special 3Mai

Florarul Mai ~Felicia Percec ~

Un bondar pe o sulfină,
Ce se plimbă ca un crai,
Dă de veste prin grădină
C-a sosit florarul Mai.

Un pâlc de mândre lalele,
Îmbrăcate-n vii culori,
Stau mirate și-ntre ele
Șușotesc, stârnind furori.

-Ce ne pregătește oare
Florarul, frumos gătit?
-Vine încărcat cu soare!,
Le răspunde-un greier mic.

Poartă-n tolba-i de lumină
Un evantai de culori,
Cu frumusețea-i divină,
Le așterne printre flori.

Ne aduce voia bună,
Cânt de păsări, peste zare,
Liniștite nopți, cu lună,
Zile lungi, pline de soare.

Ne-aduce, pe-aripi, speranță,
Sufletele le-mpresoară,
Picurând stropii de viață,
Raiul, pe pământ, coboară!

Felicia Percec
3 Mai 2021
Drepturi de autor rezervate

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei 12 Aprilie

De-aș putea Cristina Ghindar Greuruș~

De-aș putea să-nving tristețea ce-mi omoară amintirea,
Aș cuprinde toată viața și-aș scălda-o cu privirea,
Aș zâmbi în primăvară și în vară aș zâmbi,
Toamna nu m-ar mai surprinde și în iarnă râs ar fi.

De-aș putea s-alung iar dorul ce-mi frământă astăzi gândul,
Aș uita de supărare și aș colinda ca vântul,
Aș trăi altă iubire și aș ști să mă feresc,
Să nu sufăr, să nu plâng, dragoste să nu cerșesc.

De-aș putea întoarce timpul și l-aș ține-un pic în loc,
M-aș întoarce-n anotimpuri și-n iubiri am să mă-ntorc.
N-aș lăsa nicio secundă pe obraji lacrimi să-mi curgă
Și-aș trăi fără să-mi pese. L-aș lăsa pe el să plângă.

Cristina Ghindar Greuruș – poet debutant
Coordonator – doamna Florentina Savu
Grup – Zbor spre înãlţimi
12.04.2021

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Ștefan Sitaru

E GREU SĂ DEFINIM IUBIREA

Iubirea niciodată n-a cerșit
Iubire…
Ea doar s-a dăruit și cere
Dăruire…
Ce poate fi iubirea dacă nu,
Doar împlinire
Căci ea e peste tot,
Este zidire…
Acolo unde e iubire
E sfântă nemurire
Tu trebuie doar să îi dai
Aleasă prețuire…
Chiar dacă lacrima apare
În a ta privire
Ea vine doar din dor
Și din iubire
Însă iubirea cere
Ocrotire…
E greu să definim iubirea
Ea e trăire
Și doar iubind, tu vei ajunge
La fericire…

Stefan Sitaru din volumul IUBIRE INFINITĂ.

Redactor șef Camelia Boț

Ioan Avram

De-aș fi
Autor Ioan Avram

De-aș fi un nor, aș plânge lumea asta,
Aș cerne ploaia pe câmpurile nude,
Să poleiască calea cu stele fără nume,
Să văd în urmă holdele crescânde.

Ca o fantasmă să iasă curcubeul
Și în culori mărețe să îmbrace zarea,
Să las luminii să fie corifeul,
În toate să tresalte iubirea și candoarea.

De-aș fi un mugur ferice de speranță,
În inimi mi-aș găsi oricând un loc mai cald,
Mi-aș ghemui în suflet fierbintea doleanță,
Să strălucească acolo o piatră de smarald.

De-aș fi un vis, te-aș căuta mereu în noapte
Să-ți mângâi chipul cu povești nemuritoare,
S-astâmpăr dorul flămând de cireșe coapte,
Să simți atunci a dragostei savoare.

De-aș fi un măr, le-aș da la toți din roade
De și-ar dori un fruct, far’ de păcate,
S-astâmpăr clipa ce în palmă cade,
Să simtă toți din gustul meu aparte.

De-aș fi, nu știu nici eu acum precis ce-aș fi
Dar rogu-te pe tine mărite Doamne,
Să faci lumină-n lume, un zbor în miez de zi,
Să faci din lacrimi rouă, dând viață unei toamne.

Drepturi de autor rezervate

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei 5Mai

Fără cuvinte ~Daniela Konovală ~

Fără cuvinte, aripile-s șoapte
Acoperind o pleoapă sfioasă de-ntrebări,
Sunt gânduri albe fără de păcate
Ca niște păsări ce-au pierit sub zări.

Fără cuvinte, stelele sunt rupte
În trup de umbră bântuind stingher,
Prin curgeri mute orele cernite
Cresc flori de noapte respirând mister.

Fără cuvinte totul se destramă,
În presupuneri rătăcim mereu
Ca într-o ceață densă și hulpavă
Mor răsărituri fără apogeu.

Fără cuvinte pot să fiu doar gând
Un fantomatic pas peste pământ.

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Premiul special, 18Aprilie

În satul părăsit ~Cristina Ghindar Greuruș~

În satul unde-odinioară trăiau atâtea amintiri,
A mai rămas doar bătrânețea și doar tristețea din priviri
Și umbre-ascunse pe la colțuri ce amintesc de vremi uitate,
Suspinele ce ies și lacrimi ce curg pe-obraz nenumărate.

Privesc părinții prin ferestre ce-acum sunt mai întunecate
Și-așteaptă, copleșiți de griji, copiii ce-s plecați departe.
Ei nu mai știu în care timp și nu mai știu de-i noapte-ori zi,
Nu mai iau seamă de-anotimp, și doar șoptesc, nu pot vorbi.

Nu știu de-i soare sau e vânt, că-n viața lor e doar furtună
Și cu privirile-n pământ anii trecuți îi tot adună.
Ei tot așteaptă disperați s-audă scârțâit de poartă
Dar, uneori, sunt speriați că, să-i aștepte, n-or să poată.

Se roagă Domnului mereu să le mai dea o zi de viață
Și să-i ajute, chiar de-i greu, durerii să mai facă față.
C-atât îi ține pe pământ, atâta le mai dă speranță,
Să-i vadă pe copii venind, o zi sau două, în vacanță.

Și plâng dar lacrimile lor focul din suflet nu-l vor stinge.
Mai trec iar zile, mai vin nori, iar inima în piept se frânge
Și-așteaptă. Așteptarea-i grea dar se agață de un vis:
Că i-or vedea în sat venind, cum la plecare le-au promis.

Și plânge satul părăsit, și plânge ulița pustie
C-atâta timp a mai trecut…Parcă a fost o veșnicie.
Nici păsări parcă nu mai sunt, nici vântul parcă nu mai bate
Și doar mirosul de pământ din câmpuri plânse mai răzbate.

Și plânge vremea peste sat cu lacrimi ce s-au stors din nori,
Și plânge roua pe pământ, în fiecare zi, în zori.
Îi mai trezește din visare câte un clopot obosit
Ce tânguie durerea care i-anunță: Unul a murit!

N-a mai putut să-ndure chinul și așteptare i-a fost grea,
Doar amintiri din vremi trecute a reușit cu el să ia
Și pleacă schilodit de doruri ce l-au muncit mulți ani la rând
Ducând cu sine și tristețea și tot necazul în pământ.

Cristina Ghindar Greuruș – poet debutant
Coordonator – doamna Florentina Savu
Grup – Zbor spre înălţimi
18.04.2021

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Teodor Dume

ÎMI CER IERTARE, BUNICO!
Autor: Teodor Dume

Lasă-mă să-ţi spun ceva despre locul în care
am locuit noi doi apoi tăcând ca o umbră
o să aştept

când plouă îmi aud copilăria
în aburul ei te văd bunico
dimineaţa devreme cum
îmi linişteai somnul
cu un sărut
(fiecare atingere o simt în anii scurşi
prin clespidra din mine)
mai ştii când cu degetele murdare de magiun
desenam pe geam ochii lui tata?
cândva mă tăvăleam prin cenuşa din faţa sobei
şi nu spuneai nimic…
acum mi-e inima strânsă ca un purece
salt din durere în durere
oftez
dar nu spun nimic
fiecare zi mă interoghează
ca pe un condamnat
mă ridic şi privesc în noapte
poate îmi trebuie un sprijin
iubire şi încredere sau
câte puţin din fiecare

e noapte şi plouă

îmi cer iertare, bunico!
în casa în care am iubit prima oară
s-a instalat un păianjen
mirosul greu de mucegai se izbeşte de mine
ca o linişte de lampa ne aprinsă de multă vreme
faţa de masă s-a rupt pe la colţuri
nucul din curte sub care bunicul potcovea caii
s-a maturizat
scrânciobul a îmbătrânit şi el
gardul dintre noi şi unchiul s-a scorojit
în rest sunt toate cum le ştii
din când în când timpul
mă strânge de piept
dar nu-i bai…

e noapte şi plouă
cobor în întunericul din mine şi aştept…

Redactor șef Camelia Boț

Faptul zilei într-un cuvânt, prezentat de Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe: