ştiu că nu voi mai fi niciodată ceea ce am fost dar azi sunt mult mai aproape de mine şi-mi permit să vorbesc cu Dumnezeu o să-l rog să-mi împrumute clipele dintre două respiraţii doar atât cât să-l strig pe tata să o mângâi pe mama şi să-mi sărut copilul nepotului să-i pot lăsa urmele paşilor şi ceasul îmbătrânit de sub grindă…
doar atât…
întind mâna înspre tine Doamne dă-mi ceea ce aşteaptă sufletul meu la urma urmei lasă-mă să fiu pâinea ce hrăneşte trupurile celor mulţi
Primăvara îmi șoptește la ureche poezii, Îmi spune că mă iubește și că vine orice ar fi, Îmi trimite soli desculți care vin pe fir de iarbă Nu poți să nu îi asculți, vin cu soare și fac treabă!
Îmi pătrund în ochi și suflet cu ocheade zâmbitoare, Le țin isonul cu zâmbet și mă fac și eu că-s floare Una mică cu petale dar cu un miros de frezii De te-mbată cu mirare și te-mbie cu iluzii!
Stau la sfat cu o zambilă albă și cam inocentă, E într-o stare febrilă și pare un pic absentă. Îmi șoptește că-i e frică de această pandemie Că mai bine ar fi urzică sau un fir de păpădie.
Nu știu ce să-i spun frumos, și eu sunt așa confuză, Pun zambila într-un coș și găsesc pe drum o scuză „Te voi duce unei doamne pe care eu o iubesc Cea mai mamă dintre mame” am reușit să-i șoptesc.
Am batut cu primăvara în ușa mămicii mele Și am umplut toată scara cu miros de floricele Au ieșit vecinii-n prag să admire o zambilă. Nu știți cât îmi e de drag să mă port ca o copilă!
Radu Gyr (pseudonimul literar al lui Radu Demetrescu; născut 2 martie 1905, Câmpulung, România – d. 29 aprilie 1975, București, RS România) a fost un poet, dramaturg, eseist și ziarist român. O perioadă a fost asistent universitar la catedra de estetică a profesorului Mihail Dragomirescu apoi, conferențiar la Facultatea de Litere și Filosofie din București.
Date generale Radu Gyr s-a născut la poalele Gruiului din Câmpulung – de unde și pseudonimul literar Gyr, prin derivație – ca fiu al actorului craiovean Coco Demetrescu. Ca membru de seamă al Mișcării Legionare, comandant legionar și șef al regiunii Oltenia, Radu Gyr a fost autorul textelor „Sfânta tinerețe legionară”, imnul neoficial al Mișcării Legionare, al Imnului „Moța și Marin” (dedicat lui Ion Moța și Vasile Marin, legionari căzuți în luptă la Majadahonda în 1937 în timpul războiului civil din Spania împotriva forțelor republicane), al „Imnului muncitorilor legionari” și al altor lucrări dedicate mișcării.
Debutul literar A debutat la vârsta de 14 ani, cu poemul dramatic „În munți”, publicat în revista liceului „Carol I” din Craiova, al cărui elev a fost. Devenit student al Facultății de Litere și Filosofie a Universității din București, a debutat editorial în 1924 cu volumul Liniști de schituri.
Carieră literară A fost de mai multe ori laureat – în (1926, 1927, 1928 și 1939) – al Societății Scriitorilor Români, Institutului pentru Literatură și Academiei Române. A susținut un număr însemnat de conferințe, precum „Studențimea și Idealul Spiritual” din 1935. A fost un colaborator statornic la revista „Universul literar” și apoi la Gândirea; Gândul românesc; Sfarmă-Piatră; Decembrie; Vremea; Revista mea; Revistă dobrogeană,Ramuri, Adevărul literar și artistic , Axa , Iconar etc. precum și la ziarele Cuvântul; Buna Vestire; Cuvântul studențesc. Laureat al Premiului Adamachi al Academiei Române. A scris povești pentru copii semnând cu pseudonimul Nenea Răducu .
Comandant legionar și director al teatrelor În timpul scurtei coguvernări legionare în cadrul regimului antonescian, septembrie 1940-ianuarie 1941, Radu Gyr a fost comandant legionar și director general al teatrelor.
Sub conducerea sa a fost fondat Teatrul Evreiesc Barașeum (mai târziu Teatrul Evreiesc de Stat). Crearea Teatrului Evreiesc a fost acompaniată de interdicția actorilor evrei de a juca oriunde altundeva în România, astfel scopul creerii acestui teatru fiind de a aduna toți evreii din toate teatrele din țară într-un ghetou artistic.
În aceasta perioadă, o trupă de actori evrei a înființat în București teatrul evreiesc Barașeum. Acesta a luat ființă pentru că, în acea perioadă, actorilor evrei le-a fost interzis să joace în idiș sau să apară pe scenele teatrelor românești. A fost singurul teatru evreiesc din țările Europei din acea perioadă tulbure în care puterea o dețineau regimuri autoritare și fasciste. Teatrul Barașeum și-a început activitatea la 1 martie 1941 cu revista Ce faci astă seară? Ulterior, foști demnitari sau susținători ai regimului au subliniat că teatrul a putut să ființeze în toată perioada guvernării antonesciene și că aceasta s-ar fi datorat toleranței regimului antonescian față de cultura evreiască. Existența unui teatru evreiesc în capitala unui stat fascizat a fost scoasă în evidență, pe plan internațional, și de terți comentatori cu mai mulți ani înainte de 1989.
Detenția în perioada a trei dictaturi: regală, antonesciană și comunistă După detenția din timpul dictaturii regale a lui Carol al II-lea, unde a stat închis în lagărul de la Miercurea Ciuc alături de Mircea Eliade, Nae Ionescu, Mihail Polihroniade și alți intelectuali de extremă dreapta din perioada interbelică, Radu Gyr a fost închis și în timpul regimului lui Ion Antonescu. În timpul rebeliunii legionare din ianuarie 1941 ține un discurs, îndemnând la luptă, în piața Teatrului Național din București, pentru care a fost arestat și condamnat la 12 ani de închisoare. După eliberarea din detenție a fost trimis, pentru „reabilitare” pe front, în batalioanele de la Sărata, unde în anul 1942 a fost grav rănit. Întors din război rănit și cu poemele în raniță, Radu Gyr a publicat în 1942 (la editura Gorjan) volumul Poeme de războiu (carte cenzurată). În 1945, regimul comunist l-a încadrat în „lotul ziariștilor”, iar justiția l-a condamnat la 12 ani de detenție politică.
Condamnarea de către regimul comunist A revenit acasă în 1956. După doi ani, a fost arestat din nou și condamnat la moarte, fiind acuzat, in 1959, de „Insurecție armată”, pentru poezia-manifest ”Ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!”. Sentința este ulterior comutată la 25 de ani de muncă silnică. Este eliberat din închisoare la amnistia generală din 1964..
Refuzul asistenței medicale În închisoarea din Aiud, Radu Gyr a fost supus unui regim de detenție deosebit de aspru. Doi ani din pedeapsă i-a executat, purtând lanțuri grele la picioare. Când s-a îmbolnăvit grav, autoritățile i-au refuzat acordarea de asistență medicală. O mare parte din detenția de la Aiud și-a petrecut-o în celula nr. 281.
Ultimul cuvânt al poetului în fața Tribunalului Poporului (procesul din 1945) „Domnule Președinte, domnilor judecători ai poporului, în inchizitoriul său de joi seara (31 mai), onorata acuzare a spus răspicat: «Dacă există credință adevărată, atunci să fie absolvită». Și a mai spus acuzarea: «Sunt prăbușiri de idealuri, de credințe, dar numai pentru curați». Într-adevăr, sunt naufragii sufletești. Eu am avut o credință. Și am iubit-o. Dacă aș spune altfel, dacă aș tăgădui-o, dumneavoastră toți ar trebui să mă scuipați în obraz. Indiferent dacă această credință a mea apare, astăzi, bună sau rea, întemeiată sau greșită, ea a fost pentru mine o credință adevărată. I-am dăruit sufletul meu, i-am închinat fruntea mea. Cu atât mai intens sufăr azi, când o văd însângerată de moarte”..
Poezia de după gratii Creația poetului Radu Gyr avea să cunoască înălțimi nebănuite în bezna temnițelor comuniste. Evoluția poeziei sale de după gratii poate constitui un scurt istoric al acelor ani de viață inimaginabilă. Poetul scrie despre foamea permanentă, frigul cumplit, moartea ca prezență zilnică, se ceartă cu Dumnezeu, pentru ca, în final, să ajungă la liniște sufletească și la o credință adâncă, înțelegând soarta ce i-a fost rezervată și jertfa uriașă care îi stătea în față. Crezul său a devenit crezul unei întregi generații.
Colaborarea la gazeta Glasul Patriei Din 1963, după eliberarea din închisoare a colaborat – împreună cu alți legionari spășiți, ca Nichifor Crainic sau, ca preotul legionar Ion Dumitrescu Borșa – la „Glasul Patriei” (mai târziu „Tribuna României”), ziar supravegheat și bine subvenționat de Securitate și destinat românilor din diasporă, Gyr a publicat reportaje, articole politice și poezii „pe linie” sau cu pseudonimele, Ioachim Pușcașul și Radu Miroslav.
Înainte de 1989 Radu Gyr a fost complet ignorat, cu excepția criticului Nicolae Manolescu, care l-a menționat în volumul al doilea din Poezia românească modernă (1968}. La înmormântarea sa din cimitirul Bellu Catolic, în 1975, poetul Romulus Vulpescu, potrivit unui martor ocular[necesită citare], i-a citat din versuri.
Mărturii Horia Sima: „Visul lui Gyr este acela al ierarhiei valorilor, care îl smulge pe individ din zoologie și-l înzestrează cu dimensiunea transcendentalului.” Atanasie Berzescu: „În Aiud, Radu Gyr a adus pe Iisus în celulă. L-a coborât de pe Cruce și L-a adus alături de noi pe rogojina cu libărci spre îndumnezeirea omului. El era patriarhul și îmbărbătarea deținuților din Aiud. Prin el frumosul și spiritul au continuat să lumineze în beznele adânci”. (Lacrimi și sânge)
Operă
Poezie Liniști de schituri , Craiova (1924) (volumul de debut) Plânge Strâmbă-Lemne, Craiova (1927) Cerbul de lumină, București (1928) Stele pentru leagăn, Râmnicu Vâlcea (1936) Cununi uscate, București (1938) Corabia cu tufănici, București (1939) Poeme de război, București (1942) Balade, București (1943)
Conferințe Făuritorii unui ideal, București, 1932 Studențimea și Idealul Spiritual, București, 1935 Femeia în eroismul spiritual, moral și național, București 1936
Prefețe Emil Muracade, Pulbere de stele (poeme), București, 1937 George Șoimu, Popas în lacrimi București, 1937 Petre Duță, Poezii patriotice București, 1937
Alte scrieri Scufița roșie, 1937 Corabia cu tufănici, 1939 Eposul popular iugoslav, 1935 (în colaborare cu Anton Balotă)
Volume publicate postum Poezii din închisori, Editura Cuvântul Românesc, Canada, 1982 Poezii, vol. I-III (Sângele temniței, Balade, Stigmate, Lirica orală), îngrijire Simona Popa, Timișoara, Editura Marineasa, 1992-1994 Anotimpul umbrelor, sonete și rondeluri, ediție îngrijită și postfață de Barbu Cioculescu, București, Editura Vremea, 1993 Ultimele poeme, ediție îngrijită și postfață de Barbu Cioculescu, București, Editura Vremea, 1994 Calendarul meu: prietenii, momente și atitudini literare, ediție îngrijită, cu o prezentare biobibliografică de Ioan Popișteanu, Constanța, Editura Ex Ponto, 1996 Baba Cloanța Cotoroanța. Povestiri pentru copiii cuminți, Constanța, Editura Ex Ponto, 1997 Bimbirică automobilist, ediție îngrijită de Ioan Popișteanu, Constanța, Editura Ex Ponto, 1998 Bimbirică aviator, ediție îngrijită de Ioan Popișteanu, Constanța, Editura Ex Ponto, 1998 Crucea din stepă. Poeme de răsboiu, ediție îngrijită și note de Ioan Popișteanu, prefață de Barbu Cioculescu, Constanța, Editura Ex Ponto, 1998 Pragul de piatră, poezii, îngrijire și postfață de Barbu Cioculescu, București, Editura Vremea, 1998 Balade, ediție îngrijită de Ioan Popișteanu, postfață de Adrian Popescu, Constanța, Editura Ex Ponto, 1999 Era o casă albă, Constanța, Editura Ex Ponto, 2000 Liniști de schituri (versuri), București, Editura Vremea, 2000 Sângele temniței stigmate (versuri), București, Editura Vremea, 2003
Traduceri Joseph Kessel, Păpușa, București, f.a. Jack London, Când și-aduce omul aminte…București, f.a. Premii Premiul Societății Scriitorilor Români pentru poezie decernat de 4 ori (1926, 1927, 1928, 1939). Premiul Adamachi al Academiei Române
Petre Ghelmez (născut 2 martie 1932, Gogoșari, județul Vlașca, azi județul Giurgiu – d. 9 martie 2001) a fost un poet, scriitor pentru copii, publicist și editor.
Petre Ghelmez urmează școala primară în comuna natală, apoi liceul teoretic Ion Maiorescu din Giurgiu, termină la Facultatea de Română-istorie, în cadrul Institutului Pedagogic din București și apoi Facultatea de Filologie a Universității București, al cărei licențiat este din 1959. După terminarea studiilor devine, pe rând, redactor la ziarul Scînteia tineretului, redactor-șef adjunct la revistele pentru copii Luminița, Arici-Pogonici, Cutezătorii, director la Editura Albatros (1970-1974), redactor-șef al revistei Tribuna României (1974-1990) și director al magazinului pentru copii Ariel (1993-1995).
Debutul în presa literară a avut loc în iunie 1955, cu poezia Despărțire de sat, în revista Tânărul scriitor, iar debutul editorial, în 1967, cu volumul de versuri Germinații, în colecția Luceafărul, Editura pentru Literatură. A colaborat la revistele Tânărul scriitor, Luceafărul, România literară, Viața românească, Steaua, Tomis, Tribuna României, Ariel, precum și la radio și televiziune.
Volume de poezie
Germinații, 1967; Altare de iarbă, 1969; Lynxul, 1972; Sonetele, 1974; Evenimente, 1976; Conversația, 1981; Coborârea în cuvânt, 1987; Paradisul atomic, 1989; Cvartet, patru anotimpuri argheziene, 1997; Gloria Lynxului, 2001; Câmpia de platină, 2002, Biblii și oameni de plastic, 2002; Marele Calendar, 2002; Umbra cocorului. 50+70+50 poeme în marele stil haiku 5+7+5, 2003; Lebăda albă, 2003; Inedite, 2003. Cărți pentru copii Joacă-te, gândule, 1969; Puf-Pufos, aventurile unui iepuraș curajos, 1971, 2002; Cine ești, pasăre?, 1972; Mânzul de vânt (povestiri), 1979, 2002; Măgărușul (povestiri), 1986; Alfabetul vesel (versuri), 1991, 2002; Livada Măgărușului (versuri), 2002, Domnișoarele Zebre și alte povestiri, 2002; Mogâldarii. Poem eroicomic pentru toți copiii de la 9 la 99 de ani (versuri pentru copii), 2002; Călătoriile lui Marco Polo și alte povestiri, 2002; Nemaipomenita poveste a Omului de piatră care a inventat Alfabetul de piatră (proză ritmată), 2002; Roata proverbelor (versuri), 2002; Balena Albastră (povestiri), 2002; Cerbul cu stea în frunte (povestiri), 2002; Puf-Pufos la școală (scenetă), 2002; Puf-Pufos la bibliotecă (scenetă), 2002; Puf-Pufos și vestitorii primăverii (scenetă), 2002; Enigmele civilizațiilor (proză), 2002.
Traduceri în limba română Abu-Lala-Mahari de Avetik Isahakian, 1982, Poeme de Anna Ahmatova, 1989. Pentru volumul Sonetele, apărut la Editura Cartea Românească în 1974, i-a fost decernat Premiul Mihai Eminescu al Academiei Române, în 1976, iar la ediția jubiliară a Jocurilor Latinității, Franța, 1978, i s-a acordat premiul al II-lea, pentru poemul Laudă Limbii Române.
Note Toate drepturile privind publicarea operelor lui Petre Ghelmez sunt deținute de Vasile Poenaru, fiul spiritual al poetului.
Bun găsit la un nou concurs duminical! Înainte de a începe descrierea temei și a regulilor concursului de azi, vă rog să citiți cu atenție tot textul de mai jos, de la început până la sfârșit, pentru a evita orice neînțelegere.
După cum v-ați obișnuit din edițiile anterioare, acest concurs are o temă dată și 10 cuvinte desemnate ca fiind obligatorii în poeziile d’voastră. Tema concursului de azi este: rațiune. Această temă poate fi tratată ca o reflecție asupra omului, asupra vieții.
Cuvintele obligatorii din cadrul poeziei sunt: DOVEDESC, SEMN, RĂSCOLEAI, RĂSPUNS, GLUME, FUM, TOTUL, DEMON, CURAT, EXISTAT. Menționez că, aceste cuvinte fac parte dintr-o poezie a unui poet clasic, poezie a cărui text va fi publicat ulterior, luni!
Criteriile de compunere a poeziilor sunt următoarele: să nu aibă mai mult de cinci strofe, dacă sunt scrise în stil clasic (rimă, prozodie), atenție la greșelile gramaticale, respectați tema concursului! Sunt acceptate și versurile albe!
Nu se acceptă derivate ale acestor cuvinte, fără conjugări, fără declinări, fără articulări, folosiți aceste cuvinte exact cum sunt aici, SCRISE CU LITERE MARI (nu cu litere mici), nu se vor mai acceptate excepții, așa cum s-a întâmplat în ediția trecută. Concursul se încheie la orele 22:00, ora României! Orice postare cu subiectul concurs duminical, după acest termen nu va mai fi acceptată! De asemenea, nu vor fi aprobate corectări la poeziile postate după orele 22:00. Rezultatul va fi anunțat luni, adică mâine! Atașați poza de mai jos pentru a vă putea identifica poeziile trimise pentru concurs, altfel pot trece neobservate!
Azi am onoarea de a vă prezenta premianții concursului duminical de ieri! Dar înainte de toate, vreau să mulțumesc și să felicit poeții care au binevoit să trimită poezii la concurs. Pe noi ne bucură faptul că ați participat într-un număr mare și vă așteptăm din nou duminica viitoare la un nou concurs. Cu respect, vă doresc o săptămână frumoasă asemenea cu sufletele d’voastră frumoase!
Deci, avem un premiu special și un podium de trei locuri, plus două mențiuni.
Premiul special pentru, dna Emilia Paula Zagavei. Locul 1 pentru, dna Mirela Cocheci Locul 2 pentru, dna Cristina Ghindar Greurus Locul 3 pentru, dna Mirela Soimaru Mențiune pentru, dna Cristina Tunsoiu Mențiune pentru, dna Coca Mahalu
Premiul special: Când totul devine nimic de Emilia-Paula Zagavei
Pe-un gând rebel la margine de seară Aștept RĂSPUNS la întrebări nespuse, Un simplu SEMN pictat în călimară Și botezat în GLUME indispuse.
TOTUL e FUM lăsat pe-a clipei geană Când pașii au uitat să se întoarcă, Azi când amprenta dorului e rană Îmi fac CURAT în inima opacă.
Crunt am greșit când te-am primit în suflet DEMON venit din depărtări abstracte, Eram naivă chiar și în al meu umblet, Nu-ți cunoșteam a ta ostilitate.
Tăcerile îți DOVEDESC păcatul Ce-l RĂSCOLEAI cu a ta mângâiere, Doar de absența ta îmi leg oftatul Prins în ecoul fără grațiere.
A EXISTAT și suferință-n lume, Lacrimi uscate-n amnezii tăcute, Doruri legate de un tainic nume, Ascuns adânc în zilele trecute.
Locul unu: DIN SOMNUL MORȚII M-AM TREZIT ~Mirela Cocheci ~
Mă străduiesc din ce în ce mai tare Să-mi DOVEDESC că doar un simplu gând Devine-o undă ce pătrunde-n zare Și se transformă astfel, în cuvânt.
Cuvânt rostit, cuvânt care rodește Și chiar de pare doar un simplu FUM, E împlinirea care ne zidește, E-acel RĂSPUNS ce-l așteptăm acum.
E-un SEMN divin ce zboară printre rânduri Plutind prin Univers, un semn CURAT, Căci TOTUL e făcut numai din gânduri, Cuvântul este tot ce-a EXISTAT.
Și să-nțelegem: DEMON să existe? Nu, niciodată nu a existat, A fost mereu un mit cu GLUME triste Ce ne-a făcut să credem în păcat.
O, demone ce-mi RĂSCOLEAI trăirea Atâtea generații ai mințit, Te-ai risipit odată cu trezirea Și azi din somnul morții m-am trezit .
Locul doi: Enigmă ~Cristina Ghindar Greuruș~
Când TOTUL se transformă-n FUM Şi nu mai ai niciun RĂSPUNS, Te simţi pierdut, cumva, pe drum Şi viaţa nu-ţi mai e de-ajuns.
Nu mai există mângâiere Şi niciun SEMN n-a EXISTAT, În nopţile de priveghere, Te simţi stingher, abandonat.
Deşi ai sufletul CURAT Şi nu faci GLUME, nu zâmbeşti, Nu eşti cu tine împăcat, De doruri nu te lecuieşti.
Un DEMON încă te frământă Şi asta, pot s-o DOVEDESC În glasul ce nu mai cuvântă, În ochii ce nu mai privesc.
Tu RĂSCOLEAI plin de mânie Şi căutai neobosit, Răspuns la întrebări, o mie, Însă răspunsul n-a venit.
Locul trei: O amintire ~Mirela Șoimaru~
Un SEMN în carte mi-ai lăsat, În casă, lipsă de culoare… Îmi pare-un vis c-ai EXISTAT, Azi ești o umbră, o răcoare!
Aștept și astăzi un RĂSPUNS, Însă te ții,ca ieri, de GLUME, Parcă în FUM mi te-ai ascuns Și singură mă lupt pe lume!
Ai fost un DEMON sau un înger?! Încerc să cred în rațiune… Iubirea ta, precum un fulger, S-a cam topit în ficțiune!
TOTUL a fost un zbor CURAT Către lumini și înălțime… Pe brațe visul ți-am purtat, Tu m-ai trădat cu-așa cruzime!
Îmi RĂSCOLEAI somnul mereu, Trăiam un vis, o născocire… Azi DOVEDESC că n-ai fost zeu Doar crucile din cimitire!
Când orologiul bate a vieții jumătate Aș vrea să-ți DOVEDESC, în suflet se mai poate Iubirea să-ți dea SEMN, ea încă mai persistă De RĂSCOLEAI prin timp, vedeai că-n piept rezistă.
RĂSPUNS la întrebări aș vrea să îți pot da Cu GLUME să îți șterg fierbinte-ți lacrima Și ca un FUM să plece tristețea din privire Știi? Dragostea e TOTUL, păstreaz-o amintire.
Indiferența arde și DEMON este dorul Ce bântuie prin noapte, când visul își ia zborul Și chinul mă doboară, vreau atâtea să-ți spun Răceala mă-nfioară, sunt singur azi pe drum.
Iar clipele frumoase dintr-un trecut apus Bat la poarta tăcerii, torcând gândul cu-un fus Cu el țesând noi fire de sentiment CURAT Sperând să reînvie un foc ce-a EXISTAT, În prima jumătate a tinereții noastre Când tainice dorințe, ni le-ascundeam în astre.
Mențiune Recviem ~Cristina Tunsoiu ~
Sunt doar o umbră călătoare, Prin lumea plină de păcat … Caut RĂSPUNS la întrebare: De ce e TOTUL încurcat?
Un DEMON parcă mă incită, Să nu fac GLUME, la un SEMN Mă pierd prin FUM când mă invită, S-ascult al morții recviem!
Au EXISTAT și zile-n care Mă RĂSCOLEAI cu un surâs, Tu viața mea înșelătoare… Cu tine am plâns, cu tine am râs!
Și m-am hrănit cu sentimente, Credeam că-i simplu când iubesc… Dar restul umbrelor prezente, M-au pus la zid, să DOVEDESC…
Că sunt CURAT și nu las semne, Puternic uneori sau slab… Cu fruntea sus și fapte demne, Dispar învăluit în alb!
Zbor spre înălțimi 