Mihail Janto

Redactor șef Camelia Boț

Eduard Bucium

Când…
Eduard B.

Când umerii mei duc pământul,
iar truda-i îndeamnă să-l zvârlă,
tu şterge-mi sudoarea, o gârlă
ce stă să-mi înece avântul…

Când spatele meu și-ncovoaie
spre plug grija zilei de mâine,
tu pune-mi alături de pâine,
în traistă, o rugă de ploaie…

Când sunt un copil şi mi-e teamă,
şi doruri mă-ncearcă, păgân,
ascunde-mă strâns, lângă sân,
o clipă să am iarăşi mamă…

Când nu am pe nimeni să-ntind
o mână, salvare să-mi fie,
fii tu ce durerea mi-o ştie
și mâna de care mă prind…

Când viaţa îmi fierbe, focoasă
prin vene, fii dor şi simţire!…
fii Evă, Veneră, iubire…
sălbatică, tandră, frumoasă…

Când toate acestea, deodat’
putea-vei să fii, slavă ţie
femeie, iubită, soţie,
căci poţi construi un bărbat !

3 ianuarie 2021

Redactor șef Camelia Boț

Iuliana Cozma

Îngenunchez seninului

Atâtea tresăriri, ce în mister
Au pus în calea sorții așteptarea
Neîntrecută-n valuri ca și marea
Și doar seninul mă privea din cer!

Mă închinam naturii să te-aducă,
Din alte constelații să apari
În ceasul zilelor atât de mari,
Furtuna liniștii în vise să mă ducă!

În visele ce îmi pictau iubirea
Pe un altar de viață muritoare
Unde doar tu erai rază de soare
Și îmi puneai în palmă nemurirea!

Am lăcrimat la străluciri de stele
Când cerul s-a aprins în ochii mei
Cu lacrima ce au vărsat-o ochii tăi
Profundă, ca și gândurile mele!

Îngenunchez seninului din cer
Să nu răpească soarelui lumina
Căci umbra lui e încă-n rădăcina
Iubirii ce rămâne-n veci mister!

Înălțătoare patimi stau ascunse
Sub cerul dornic de a le cunoaște,
Căci numai din iubire se pot naște
Minuni din veacurile nepătrunse!

Când cerul va striga cu sunet viu
Eu de pe mare-ți voi întinde mâna
Ne vor fi martori soarele și luna,
În regăsirea cea de mai târziu!

Și-atunci vom ști că am fost îngeri,
Și doar pentru iubire n-am murit
Pentru că-n taină veșnic ne-am iubit,
Trecând de-atâtea ori peste înfrângeri!

Din altă lume parcă-am fi venit
Dar suntem vii în lumea muritoare,
Căci viața prin trăiri ne mai și doare,
Dar ce-am fi fost de nu am fi iubit?!

Îngenunchez minunilor prea sfinte
Cu lacrimi revărsate des în mare
Că îmi ești înger, când eu în visare
Te am lumina mea, printre cuvinte!

-Iuliana Cozma-

Redactor șef Camelia Boț

Premiul special 30 Aprilie

DOAMNE, NICIODATĂ EU… ~Flori Cristea~

Ninge peste Ghetsimani floare albă de măslin,
Iuda-și mângâie arginții, pipăindu-și sacul plin.
Pentru un câștig vremelnic a dat Iuda veșnicia,
Treizeci de arginți, o, Doamne, doar atât îi fu simbria!

ADEVĂRUL a știut că din toți unu-l va vinde,
Ca pe hoț, ca pe tâlhar, chiar tâlharii îl vor prinde.
El, ce toate le-a creat, chiar și lemnul ăstei cruce,
Sub o ploaie de batjocuri, crucea-n spate și-o va duce.

Biciuit și-nsângerat, o icoană a durerii,
El, ce-a binecuvântat, a primit amarul fierii.
El, ce-a fost însăși Iubirea și Iubire va rămâne,
De iertare s-a rugat pentru mâinile păgâne.

…Și a fost joia trădării! Mă-ntreb, Doamne, câte joi,
Purtătoare de trădare, vor mai trece peste noi?
Totdeauna Adevărul c-un sărut va fi vândut?
Câți urmași mai are Iuda? Doar arginții ei au vrut?

Ori de câte ori trăda-vei Adevărul c-un sărut,
Te întreb, Iudo, pe care cel mai tare l-a durut?
Când pe Dealul Căpățânii Universu-ntreg se strânse,
Sarutarea ta a fost primul cui ce se înfipse!

14.01.2017

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei 30Aprilie

Rugăciune ~Monica David ~

Strecoară
într-un suflet pustiu
o rugăciune,
înălțare de lumină
din liniștea unui trandafir
ce dorește să-și scalde,
până la sânge,
spinii
în tristețea apăsătoare,
până când freamătă în zâmbete
ultima picătură de necaz.
Trandafir oferit
la întâlnirea cu cerul,
unde brațele, înălțate
în rugă,
cad umile
în vârfuri de spini,
cerând îndurare.
Strecoară
o rugăciune
într-un suflet pustiu
și vei vedea cum zboară petale
dintr-un zâmbet trandafiriu.

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Memoriam Elvira Lili Lefter

Elvira Elvira Lili Lefter!
Un caracter minunat, o forță de neînchipuit, un luptător care si-a incheiat drumul vieții, pe baricadele literaturii. Mi-e greu să vorbesc de dânsa, am avut ocazia să împărtășesc câteva idei, să schimbăm câteva impresii, în privat. Mereu optimistă, privea spre viitor cu mult curaj, îmbărbătându-mă, dându-se exemplu…
Se pare că lupta ei cu viața, a luat sfârșit! În fond si-a împlinit visul. A reușit să propulseze pe adoratul ei soț, acolo unde-i este locul pe treptele literaturii. Felicitări, om cu suflet de aur!

Dumnezeu să vă primească în dreapta Lui! Fie-vă drumul lin și reîntâlnirea cu iubirea vietii o minune pe care ați așteptat-o de treizeci și unu de ani!

Dumnezeu s-o ierte!

Redactor șef Camelia Boț

Marilena Răghinaru

Dumnezeu e în toate

Dumnezeu e în glasul ce firav gângurește,
Dumnezeu e-n copacul ce din nou înflorește,
Dumnezeu e în râsul gingaș de copil
Și în floarea plâpândă ce-o săruți în april’.

Dumnezeu te mângâie cu-ale mării talazuri
Când te rogi pe-al său mal, doborât de necazuri.
Dumnezeu e în falnicul brad de la munte,
Dar și-n ochii bunicii, cu tâmple cărunte.

Dumnezeu e în ploaia, de rod dătătoare
Și în raza fierbinte, venind de la Soare.
Dumnezeu e-n omătul așternut în troiene,
E în iarba crescând luminos prin poiene.

Dumnezeu e în vântul ce-adie ușor,
E în Luna ce-o scrii în poeme de dor.
Dumnezeu e în codrul ce freamătă lin,
E în apa curgând și-n potirul de vin.

Dumnezeu e în ruga, spre cer înălțată
Pentru semenii tăi, cu iubire curată.
Dumnezeu e-n eroul, niciodată înfrânt
Apărându-și cu viața idealul său sfânt.

Dumnezeu e în sufletul ce te-alină la greu,
Dumnezeu e în toate, chiar și-n omul ateu.
Dumnezeu e în nufărul înflorind în noroi,
Dumnezeu e în tine, Dumnezeu e în noi!

Redactor șef Camelia Boț

Concurs duminical, 12Aprilie

-Locul doi:
Tu, mândru copac
  de Elena Coca Mahalu

Tu mândru copac, cu flori parfumate
În nopțile ALBE, sub cer înstelat
La tine mă chemi cu ARIPI de frate
Când SUFLETUL plânge, de nori IZOLAT.

Tăcerea din INIMI de NAȘTE tristeți
Vărsând lacrimi grele din ochii SĂRMANI
Tu mândru copac, clădești alte vieți
Cu măreția-ți dăinuind peste ani.

Îmi BATE la geam o rază de soare
Tu mândru copac, te rog să-mi promiți,
La margini de lume trimite o floare
Să picuri lumină și celor DORMIȚI.

Tu mândru copac, cu seva din FLORI
Redai bucuria în simțuri și vise,
Grădina o umpli cu mii de culori,
Frumos lași în rai, cu porți larg deschise,
Covor dantelat așternând peste zori
Când verdele crud și iubirea-s permise.

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei 22 Aprilie

PARADIS ORGANIC ~Mărioara Nedea ~

Te visez în culori și te simt pe sub pori, cum încerci să-mi pictezi epiderma.
Și vânezi iepuri mici, lilieci, ce complici te ajută să-mi devori toată derma.
Te aud cum pășești printre solzii de pești, să-mprumuți tot mirosul de sare.
Apoi vii și-mi presari peste sâni și molari, sâmburi dulci din migdale amare.
Primăvara-și amână pentr-un an sau o lună, toți cocorii cu ochii gălbui.
Vom culege sălbatic, din cireșul ostatic, pețiolul necopt, amărui.
Vitrege anotimpuri se succed printre timpuri răsturnând iar jăratic în noi.
Sângerăm înc-o viață, inventăm o prefață și-o-necăm în tardivele ploi.

Scâncete cardinale din prefixe banale, se înfig în tulpine virgine.
Plânsul meu e acustic și devine caustic, când lipsești câte-o noapte din mine.
Mă dizolv în nisipuri, în fântâni fără chipuri, dintr-un moft aberant.
Beau cerneala de sete și compun menuete într-un ritm palpitant.
Eu nu-ți sunt, tu nu-mi ești în citate, preludii, cafeaua din cești…
Dar visăm, respirăm și-mbrăcăm matinale sentimente firești.
Ne-agătăm invincibil, de un puls ilizibil, sentimentul placid și sporadic.
Prezumtive războaie, se întorc în odaie distrugând paradisul organic.

Te aștept să mai treci prin cuțite și teci, pe sub tâmple albite de gheață.
Să-mi aduci înapoi, insomnia de joi, s-o sugrum cu un deget de ață.
Dar alegi ca să pleci pe astrale poteci unde-i iarnă și frig și e noapte.
Și-a-nghețat și cenușa, se blochează și ușa și mi-e teamă de…moarte.

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei 8 Aprilie

OSTAȘ ~Marin Rada ~

Dați liniștea mai tare ,
vreau s-aud
cum păsările beau
din cupă, rouă,
cum mă privește
din tablou
un nud
și intră prin fereastră
luna nouă,

Dați somnul mai încet,
iar m-a străpuns
un vis unde lumina
stă să cadă,
se-așază între noi
un gând ascuns ,
deasupra unui munte
de zăpadă,

Dați flacăra mai tare
să ardă-n piept,
să ardă,
această grea povară
numită poezie,
eu voi rămâne, veșnic,
ostașul fără armă
sau doar o picătură
de timp în veșnicie.

08.04.2021
Marin RADA

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț