Și-i noapte, și plouă, și vântul se zbate Perdeaua de lacrimi neliniști împarte, Pământul suspină de vremea haină Primăvara-i prea rece și parcă străină.
Și gem, și se-nchină, și plâng pomii goi Iar crengi șuierând se transformă-n strigoi, Nici urmă de om pe strada pustie Doar sufletul singur aprinde o făclie.
Și lună, și stele, și cer s-au ascuns Sub norii cei negri și greu de pătruns, Doar rugi îngânate ce se înalță atunci Când inimi învinse au temeri adânci.
Și gând, și speranță, și dor de lumină Fiori par ce cheamă dimineața să vină, Încet, peste noi coboară amintiri Când ploaia și vântul trezesc uneltiri.
Autor: Elena Coca Mahalu 16. 03. 2021 ( drepturi rezervate de autor )
Ai apărut din dor de primăvară Purtând pe umeri tăcerile-nghețate Și chiar luptând cu viscolul de-afară, Tu ai crescut în fiecare noapte.
Acum privești spre lume cu mândrie Din albul pur se naște-o altă viață. E taina ce o duci în sihăstrie, De te ivești curat, de dimineață.
Eu tot nu știu cum îți păstrezi veșmântul Peste pământul răscolit de neputință Și de te-ntreci cu ploaia și cu vântul, Tu știi să crești frumos, prin suferință.
Cum primăvara vine să se-nchine, Din ochii ei mai cade câte-o stea, Și orice floare care după tine vine, Va naște o biruință-n lupta grea.
Am bucuria să vă anunț câștigătorii celei de a douăzecea etape a concursuluI ,,TRIOLETUL UN SMARALD AL POEZIEI”.
Vă mulțumim tuturor pentru participare și pentru frumoasele mărgăritare cu care ne-ați încântat inimile
Nu uitați, de azi începe o nouă etapă a concursului, deci o nouă ocazie de a căuta în adâncul sufletului dumneavoastră, noi mărgăritare, pe care să le oferiți cu drag cititorilor și eternității.
Premiile de la această etape;
Să nu m-alungi ~Cristina Ghindar Greuruș~
Să nu m-alungi stăpânul meu! Nu mă goni din casa ta! Şi chiar de-s câine simt şi eu. Să nu m-alungi, stăpânul meu! Pe străzi îmi este tare greu, Povara asta-i tare grea. Să nu m-alungi, stăpânul meu! Nu mă goni din casa ta!
Cândva, ţi-am fost bun, credincios Şi drag ţi-am fost, cum bine ştiu. Acum, nu-ţi mai sunt de folos… Cândva, ţi-am fost bun, credincios. Tânăr, eram mai inimos. Acu-s bătrân, cum vrei să fiu? Cândva, ţi-am fost bun, credincios Şi drag ţi-am fost, cum bine ştiu.
De ce să mă alungi acum? Că-s bătrân şi nu mi-e bine. De ce să mă arunci în drum? De ce să mă alungi acum? Să mai trăiesc, eu n-aş şti cum… Mi-este bine lângă tine. De ce să mă alungi acum? Că-bătrân şi nu mi-e bine.
1) Ai trișat ~Alex Peteleu ~
Ai trișat, m-ai tras pe sfoară Și-ai plecat în lumea largă ! Mi-ai pus foc la inimioară, Ai trișat, m-ai tras pe sfoară ! S-a făcut iar primăvară Iar tu n-ai mai venit dragă, Ai trișat, m-ai tras pe sfoară, Și-ai plecat în lumea largă !
Spuneai ades că mă iubești ! De m-ai iubit, de ce-ai plecat? Credeam c-ai să mă fericești, Spuneai ades că mă iubești ! Ai vrut doar să mă amăgești Și apoi zborul ți-ai luat Spuneai ades că mă iubești ! De m-ai iubit, de ce-ai plecat?
2)O albină ștrengăriță ~Anca Man~
O albină ștrengăriță Se plimba din floare-n floare, Într-un lan de lămâiță. O albină ștrengăriță Și-a făcut o coroniță, Din polen galben de soare, O albină ștrengăriță Se plimba din floare-n floare.
După atâta plimbare Albinuța ștrengăriță, Moleșită de la soare, După atâta plimbare Se ascunde la răcoare Printre frunze de crăiță, După atăta plimbare Albinuța ștrengăriță.
Înspre seară se trezește… Într-o înțeleasă grabă Către stupul ei pornește, Înspre seară se trezește… Apoi ea se dumirește Că n-a făcut nici o treabă! Înspre seară se trezește… Într-o înțeleasă grabă.
2) Zvon de primăvară ~Violeta Andrei Stoicescu ~
Dulce zvon de primăvară Se aude-n depărtare… În acorduri de vioară, Dulce zvon de primăvară Umple zarea către seară Cu arome dulci de floare. Dulce zvon de primăvară Se aude-n depărtare…
3) Val ~Monica David ~
Să ridicăm brațe spre cer Cu tot ce-n suflet e senin, În lumea plină de mister Să ridicăm brațe spre cer. Cănd valul curge efemer Pe calea unui nou destin Să ridicăm brațe spre cer Cu tot ce-n suflet e senin.
3) Sunt oameni… ~Maricica Tîrșa~
Sunt oameni ce te pot iubi, Indiferent ce ai face… Când de necaz te vei izbi, Sunt oameni ce te pot iubi. Lângă ei poți din nou zâmbi. Iubirea lor te reface… Sunt oameni ce te pot iubi, Indiferent ce ai face…
Sunt oameni ce nu te iubesc, Indiferent ce ai face… Cei care de rău te vorbesc, Sunt oameni ce nu te iubesc, Dar nu te teme, e firesc! Zâmbește și dă-le pace! Sunt oameni ce nu te iubesc, Indiferent ce ai face…
Se scutură cerul de lacrimi prea multe, Nori vineți dansează sub aprigul vânt, Se-aude tăcerea, nu-i nimeni s-asculte, Se-îmbracă cu ploaie întregul pământ.
Mi-e ploaie în gânduri, mi-e ploaie în vise, Mă bântuie ploaia în nopți mult prea lungi, Mă mângâie ploaia pe pleoape închise, La mine în suflet nu vrei să ajungi.
O palidă lună îmi bate în geamuri, E lungă cărarea și m-am rătăcit, Prea iute e timpul, nu-l pot ține-n hamuri Și simt c-ai uitat cât de mult te-am iubit.
O ploaie de lacrimi se scurge sub pleoape, Mă doare absența, prin ploaie te chem, Mă rog la Destin să te-aducă aproape, Mă simt osândit de un tragic blestem. Cătălin Iancu 07.03 2021
Premiul special: Inimă pustie de Violeta Andrei Stoicescu
Mi-am împletit din GÂNDURI azi, cu nostalgie, CĂRĂRI de dor spre anii de demult. În INIMĂ se zbate-o clipă prea PUSTIE, Cu tresăriri de ŞOAPTE şi tumult…
Mă-ntorc încet, tăcut, pe drumul de-altădată, În prag pe mama nu o mai ZĂRESC, Tărâmul cald, de vis, ce m-aştepta odată, În amintire-acum îl retrăiesc…
Mi-e dor de satul vechi, cu coame verzi, abrupte, Cu FETE ce-ntâlneam în asfințit… Sunt vise dulci, ce dintr-un BASM parc-au fost RUPTE Şi risipite-n clipa ce-a pierit…
O, cât de mult aş vrea în pragul casei, mamă, Să mă PRIVEŞTI cu ochii tăi senini, S-aud din nou cum glasul tău în zori mă cheamă, Cu mângâieri durerea să-mi alini…
E-aşa de tristă lumea asta fără tine, Te port mereu în suflet c-un fior… Să-ți spun cât te iubesc, cuvinte-s prea puține, Mi-e dor de tine azi, mi-e-aşa de dor…
Chiar când mâna mi-e-mpotrivă betegită-n anotimpuri și pe-alocuri sunt fuioare printre lacrimi trist prelinse, mă-ncumet să trag de firul lăsat liber prin nisipuri și să torc să se ivească muguri noi în vremuri ninse.
De miroase-a dor în aer peste iarba mai brumată, de mă las voit purtată-n valul frunzelor uscate, de mă pierd pe povârnișuri pe-o cărare dărâmată, mă gândesc c-acesta-i birul și-mi chem visele trucate.
Și, când mâna scurmă-n ghemul deșirat iar înapoi, mă prind de cadența vremii ce-mi zorește-n cale firul, nu mă sperie nici noaptea printre arome de trifoi, trag de el să spintec valuri unde s-a ivit porfirul.
Îl așez pe caii vremii el să poată să se miște, gust aroma primăverii, clipa să treacă ușor, când mă-ntreb cât i-e de teamă mersul toamna să-i confiște, prin prezentul clipei date firul trece gânditor…
Am deosebita plăcere să prezint o nouă poetă, care, cu stângăcia ei caracteristică cucerește spațiul literar. Este vorba de Elena Coca Mahalu, o ființă rezervată, timidă, care încearcă prin versul ei timid, să atragă lumii atenția, spunând des, că și ea este aici, că prin slova ei poate atinge infinitul cerului, prin metaforele ei este capabilă să picteze un tablou liric de excepție. Versul ei, deși la început de drum, vrea să pătrundă-n sufletele cititorului trezind emoție și dragoste de frumos. Sunt convinsă că va urca treaptă cu treaptă și va atinge mult doritul cer albastru, fiindcă voință are, drag de vers are, un condei pe măsură are, deci, ce ar retine-o să nu-și îndeplinească visul? Camelia Boț
Elena Coca Mahalu, este membră în grupul „Zbor spre înălțimi” și a participat, în această calitate, la mai toate concursurile din acest grup, îndeosebi la Concursul duminical și concursul dedicat poetului nostru național, Mihai Eminescu, dar și la concursul Poezia zilei. Totuși, participarea sa este sporadică însă, dacă ar fi mai consistentă, și rezultatele sale pozitive ar fi mai multe deoarece ea are potențial și, deși debutantă, are talent. Aripile sale abia s-au deschis și părerea mea este că ar trebui să dea dovadă de mai mult curaj și chiar de tupeu pentru a reuși să-și ducă visurile în direcția dorită. Ekena Coca Mahalu, își prezintă versul ca o „punte peste timp”, o punte care să o conducă spre o lume frumoasă și demult visată. Se întreabă retoric:”Cine sunt eu?” și își răspunde singură, cu oarece dezamăgire: „Un biet poet…” Oare de ce un biet poet? Pentru că autoarea își scrie toate trăirile pe un caiet, neavând nici măcar o carte publicată deși „tare și-a dorit o carte/ Să-i ducă slova mai departe,/ Dar viața nu i-a oferit/ Trofeul și-atunci el, smerit,/ S-a mulțumit cu-al său caiet/ Lăsând în urmă, desuet,/ Dorul din suflet de poet” și, ca o concluzie amară, se întreabă și își răspunde singură: „Cine am fost? Un biet poet…!” Ea o prezintă cu multă dragoste pe mama, acea figură legendară, în stare de orice sacrificiu pentru binele copiilor săi: „Când ochii-ți plâng, să râzi cum de mai poți?”, se miră fiica iubitoare: „Cu inima fărâme, înc-oferi mângâiere,/ O vorbă, o povață și-un umăr pentru toți.” „Ne aperi cu privirea când aprig bate vântul/ Câtă iubire ai, tu mamă, preafrumoasă!” Poezia zilei din 17 martie, „Când ploaia, când vântul”, este una deosebit de frumoasă, motiv pentru care a fost aleasă și ca Poezia săptămânii pe 20 martie, poezia lunii, premiu care o situează în concursul pentru poezia anului. Fenomene ale naturii participă la frământările și trăirile tuturor: „Și gem, și se-nclină, și plâng pomii goi/ Iar crengi șuierând se transformă-n strigoi,/ Nici urmă de om pe strada pustie/ Doar sufletul singur aprinde o făclie”. Elena Coca Mahalu abordează teme diverse în poezia sa, nu doar cele impuse din concursuri. Versurile sale sunt muzicale, au ritmicitate, o metrică bună, metafore deosebite, imagini splendide. Dacă se va dedica acestui vis, dacă poezia chiar reprezintă un vis fără de care nu se simte împlinită, atunci o văd ca pe o poetă despre care vom avea șansa să auzim cât de curând. Îi doresc mult succes și-i aștept primul volum de versuri, carte de pe coperțile căreia să ne surâdă mulțumită de victoria sa.
Am bucuria să vă anunț câștigătorii celei de a optsprezecea etape a concursuluI ,,TRIOLETUL UN SMARALD AL POEZIEI”.
Vă mulțumim tuturor pentru participare și pentru frumoasele mărgăritare cu care ne-ați încântat inimile
Nu uitați, de azi începe o nouă etapă a concursului, deci o nouă ocazie de a căuta în adâncul sufletului dumneavoastră, noi mărgăritare, pe care să le oferiți cu drag cititorilor și eternității.
Topul premianților de azi este:
1)Printre ramuri înverzite ~ Anca Man ~
Printre ramuri înverzite Iarna iarăși s-a strecurat, Păsărele zgribulite Printre ramuri înverzite, Una-n alta stau pitite Și oftează neîncetat, Printre ramuri înverzite Iarna iarăși s-a strecurat.
Iar acum pădurea tace Fără tril de păsărele… Iernii nu are ce-i face, Iar acum pădurea tace, Tristă și posacă zace Sub perdeaua iernii grele, Iar acum pădurea tace Fără tril de păsărele…
Dar un zvon de primăvară Păsărilor le dă veste! Soarele o să răsară. Dar un zvon de primăvară, Tril de păsărele iară, Cer albastru, de poveste. Dar un zvon de primăvară, Păsărilor le dă veste!
Cele două anotimpuri ~Maricica Tirsa ~
La noi este primăvară! Floarea de cireș zâmbește. Vrea puternică să pară La noi este primăvară, Însă ninge de aseară , Ninge, nu se mai oprește! La noi este primăvară, Floarea de cireș zâmbește.
Vântul trece prin grădină Și dă fulgii la o parte Soarele face lumină, Vântul trece prin grădină, Floarea de cireș suspină, A-nghețat pe jumătate! Vântul trece prin grădină Și dă fulgii la o parte.
Pe ramuri se țin de mână Cele două anotimpuri. Chiar la mine în grădină Pe ramuri se țin de mână. Flori și fulgi stau împreună. Toți trăim aceste timpuri! Pe ramuri se țin de mână Cele două anotimpuri.
2)Dor de primăvară ~Cristina Ghindar Greuruș~
Azi mi-e dor de primăvară Şi mi-e dor de flori frumoase. Parc-o văd întâia oară, Azi mi-e dor de primăvară, De-adierea ei uşoară Care parcă ne uitase. Azi mi-e dor de primăvară Şi mi-e dor de flori frumoase.
Îmi e dor de rândunele Şi de vântul cel prielnic, Şi de cerul plin cu stele, Îmi e dor de rândunele, Să stau să privesc la ele Cum se cuibăresc vremelnic. Îmi e dor de rândunele Şi de vântul cel prielnic.
Sărbătoare ~Monica David ~
Cu un zâmbet și o floare Fără prea multe cuvinte Fă din zi o sărbătoare Cu un zâmbet și o floare. De pe chipuri fără soare Poți să ștergi umbra din minte Cu un zâmbet și o floare Fără prea multe cuvinte.
3)Iubire ~Violeta Andrei Stoicescu ~
E nevoie de iubire Într-o lume-aşa de tristă, De mult soare în privire, E nevoie de iubire Şi de multă dăruire Omul doar aşa rezistă. E nevoie de iubire Într-o lume-aşa de tristă.
Zbor pe razele luminii ~Felicia Percec ~
Zbor pe razele luminii, Pe o cunună de flori Și aștept vântul iubirii. Zbor pe razele luminii, Pe-aripile fericirii, Prin curcubeu de culori. Zbor pe razele luminii, Pe o cunună de flori.
PRIVEȘTE ~Dalia Alina Moldovan ~
Privește-n jurul tău puțin Lăsând ochii tăi să vadă Că viața nu e doar un chin, Privește-n jurul tău puțin. De ce dăm vina pe destin Când visul tău stă să cadă? Privește-n jurul tău puțin Lăsând ochii tăi să vadă.
SIMPLU dacă ar răsări flori din gândurile mele aș avea o grădină în sufletul meu, și ar fi isonul unei singurătăți de-acum prezentă pentru totdeauna… nu fac afaceri de iubire… tu vei rămâne floarea iubirii din grădina gândurilor mele… simplu… ‘Flori Gomboș’
Zbor spre înălțimi 