Concurs duminical, grup Zbor spre înălțimi


Înainte de a începe descrierea temei și a regulilor concursului de azi, vă rog să citiți cu atenție tot textul de mai jos, de la început până la sfârșit, pentru a evita orice neînțelegere.

După cum știți din edițiile anterioare, acest concurs are o temă dată și 10 cuvinte desemnate ca fiind obligatorii în poeziile d’voastră.
Tema concursului de azi este: începutul de primăvară, martie luna mărțișorului!
Am ales această temă pentru a sărbători debutul primăverii.

Cuvintele obligatorii din cadrul poeziei sunt: TÂRZIU, RĂSCRUCEA, LACURI, GEAMURI, DEAL, MĂRUNTE, SURĂ, PRESAT, ZGRIBULIT, UITAT.
Menționez că aceste cuvinte fac parte dintr-o poezie a unui poet clasic, poezie a cărui text va fi publicat ulterior, luni!

Criteriile de compunere a poeziilor sunt următoarele: să nu aibă mai mult de cinci strofe dacă sunt scrise în stil clasic (rimă, prozodie), atenție la greșelile gramaticale sau dezacorduri, respectați tema concursului!
Sunt acceptate și versurile albe!

Se acceptă doar o singură poezie, care trebuie să fie și semnată de către autor.
Nu se acceptă derivate ale cuvintelor obligatorii, fără conjugări, fără declinări, fără articulări, folosiți aceste cuvinte exact cum sunt aici, scrise cu MAJUSCULE (nu cu litere mici).
Concursul începe din acest moment și se încheie (duminică) la orele 22:00, ora României! La acea oră toate poeziile vor fi colectate în forma în care se află!

Orice postare cu subiectul concurs duminical, după acest termen nu va mai fi acceptată! De asemenea, nu vor fi acceptate corectări după orele 22:00, la poeziile deja postate. La refuzul corectărilor după această oră, riscați ca poezia respectivă să fie ștearsă automat din grup de către Facebook, ea neapărând nici ca versiune necorectată.

Rezultatul va fi anunțat luni! Atașați poza de mai jos pentru a vă putea identifica poeziile trimise pentru concurs, altfel pot trece neobservate!


Din păcate concursul duminical desfășurat ieri nu are un top!
Felicitări dnei autor, Violeta Andrei Stoicescu, câștigătoarea concursului!

Zâmbet de primăvară ~Violeta Andrei Stoicescu ~

La RĂSCRUCEA dintre vremuri, adieri de vânt polar,
Bat în GEAMURI şi se-avântă-n depărtări. Apoi dispar…
Peste DEAL, din flori MĂRUNTE, un covor s-a aşternut,
Geru-şi strânge pleata SURĂ şi se face nevăzut.

De sub nea timid răsare ghiocelul alb, curat,
Să-l păstrez apoi cuminte printre file la PRESAT.
Peste LACURI, câte-un nufăr ZGRIBULIT, zâmbeşte iar,
Din TÂRZIU c-o mângâiere, blânde raze-acum răsar.

Ca un vers de poezie prins în piept cu fir de dor,
S-a-mpletit cu nostalgie, martie-ntr-un mărțişor.
În fiorul ce se-ascunde-n firul ierbii cu oftat,
Primăvara se întoarce printre noi, nu ne-a UITAT.

22.02.2021

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Simina Paun

Ești și Tu dezamăgit!

Nu-mi mai este de-astăzi teamă de a merge printre oameni,
Nici să-mi spun că trece vremea pe-Apa Sâmbetei de-apoi
Și de-o fi să nu am timpul de-a culege roade-n toamnă,
N-o sa fiu atât de tristă, cât să-ncătuș bucuria ceaiului băut în doi!

Toate fac din mine parte! Anotimpuri în vâltori,
Zboruri de egrete fine, lebede cântând în zori.
Nu-mi mai este de-astăzi teamă c-am să plâng când vei pleca!
Ți-am pus sufletul în palmă, diminețile senine, lângă ceașca de cafea.

Trece timpul, nici nu-mi pasă!
Tălpile ni-s ruginite și în tâmple cresc ninsori.
Palmele ni-s înăsprite, cu durerea prinsă-n oase
De a mângaia în tihnă, trupuri terne, urgisite, pline de cuvântul dor.

Însă, nu-mi mai este de-astăzi teamă!
Las tăceri cehoviene să se-așterne între noi,
Pavăză mi-e amintirea timpului ce ne’mpresură lăsând urme de strigoi.
Îmi las platoșa în urmă și îmi strig și-ți spun râzând:
„Nu-mi mai este de-astăzi teamă! „
Îmi iau crinii din privire, orhideele din păr,
Iau icoanele din suflet și le țes într-un covor.
Fac alei din ele, astăzi, pentru muribunzi neplânși,
Și-ncropesc iluzii moarte pentru cei ce nu mai sunt.
Scot piroanele din palme, rup și spinii din coroane, urlu si dezgrop si giulgiul!
Teamă nu-mi mai este, Doamne!

Teama nu-și mai are rostul, când e totul irosit!
Doamne, iartă-mi îndrăzneala: ești și Tu dezamăgit!

Simina Păun

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, duminical, grup Zbor spre înălțimi

Bun găsit la un nou concurs duminical
Tema concursului de azi este foarte vastă și simplă: iubirea.
Am ales această temă pentru a fi în ton cu această zi de 14 februarie (cu toate că eu personal nu-s de acord cu sărbătorile importate).

Cuvintele obligatorii din cadrul poeziei sunt: SURÂSUL, ÎNSENINATE, STARE, GREI, ZÂMBI, SOARE, PRIMĂVARĂ, PIERDUT, UMPLE, MOARĂ.


Vă propun atenției d’voastră rezultatele concursului duminical de ieri.
Țin să vă mulțumesc pentru cea mai bună prezență înregistrată până acum!
Felicităm premianții și le dorim mult succes tuturor participanților!

Premiul special al juriului revine dnei
Violeta Andrei Stoicescu

Mai lasă

Mai lasă-mi zilele ÎNSENINATE,
Să-ți pot ZÂMBI cu SOARE în priviri,
PIERDUT în ochii tăi, mă porți departe,
SURÂSUL tău renaşte-n noi trăiri…

Mai lasă-n gândul meu o PRIMĂVARĂ,
Parfumul tău, în serile pustii,
Iar clipa fermecată să nu MOARĂ,
Să nu se risipească-n zori de zi…

Mai lasă-mi adierea dimineții,
Şi fă-mi din chipul tău un răsărit,
Atinge-mi sufletul cum fac poeții
Cu vers de şoapte line-n asfințit…

Mai lasă-mi mângâierea când mă doare
Absența ta, iar paşii-mi sunt prea GREI,
Căci fără tine nu mai sunt în STARE
Să hoinăresc pe vechile alei…

Mai lasă clipa să îmi UMPLE visul
Când zac sub pleoapa nopții ațipit,
Opreşte-n loc din alergare timpul,
Iubirea s-o ascund în infinit.

Primul loc este ocupat de dna
Soare nou ~Mirela Butacu~

Un anotimp PIERDUT în noi
Sub pleoapa timpului grăbit,
Cu mici furtuni, cu dese ploi,
Un SOARE nou ne-a dăruit.

În STARE-aș fi să înfloresc
Iubirea să n-o las să MOARĂ,
Căci norii GREI se risipesc,
Goniți de-un vânt de PRIMĂVĂRĂ.

A ta privire-mi UMPLE iar
Inima, de-un dor profund
Și te-aș sorbi de-ai fi nectar,
Într-un pahar, până la fund.

Spre alte zări ÎNSENINATE
Cu tine iarăși aș porni,
SURÂSUL tău încă mai poate
Să-mi dea puterea de-a ZÂMBI!

Locul doi revine dlui
SURÂSUL ~Rotariu Vasile Daniel~

SURÂSUL tău, e SOARE veșnic,
Pe-ogorul sufletului meu,
-Nu-mi mai ZÂMBI în chip himeric,
Oricum pe veci, voi fi al tău!…
Când anii GREI vor fi povară,
Încovoind umerii mei,
Surâsul tău va fi temei,
Să-mi nască-n suflet PRIMĂVARĂ.
Când zările-s ÎNSENINATE,
PIERDUT visez la ochii tăi
Și sunt în STARE, înc-o noapte,
Să-ți fiu jeratic și văpăi.
În zori, când noaptea vrea să MOARĂ,
Se UMPLE sufletul de gânduri,
Cu un surâs, de griji le scuturi,
Magia ta, tainic coboară…
Din două lacuri curge stenic,
Mistic surâs, din ochi, odor,
Ce ani, de griji scutură veșnic,
Zilnic pictând albastru-mi zbor.

Locul trei dna
CE ESTE IUBIREA ~Andreea Pîrlea~

Ce e iubirea,
când sub pleoapă,
ca pe-o comoară
păstrează lacrima
sufletului de odinioară,
și o prelinge-apoi
pe-obrazul roz,
iar cerul o-mbrățișează
ca pe-un înger sfios?

Ce e iubirea
cântată de serafimi,
când de SOARE
UMPLE dimineața,
când îi curge trena
ca unei mirese,
din ram în ram sărutând viața,
curgând prin petale, ușor,
în PRIMĂVARĂ,
când totul e dor?

Ce e iubirea
când crește-n noi
simțirea ce se zbate-n
SURÂSUL PIERDUT,
ce-a evadat sub ochii GREI,
în trupul cel facut să MOARĂ?
Ce e iubirea,
când în inimă,
ca hoțul se strecoară?

Dorințe ÎNSENINATE
care-ar vrea să zboare,
prin suflet negăsindu-și STARE,
prin brațe vii
ca ramurile de copaci,
căutând alinare…

Iubirea-i de vină,
pentru lacrima SA.
ZÂMBI Dumnezeu
și curse-n lume lumină.

Mențiune pentru dna
DIMINEȚILE IUBIRII ~Cristina Ghindar Greurus~

Reînvie-n dimineaţã zori de caldã PRIMÃVARÃ
Şi peste-a iubirii ceaţã, SOARE nou o sã rãsarã.
Norii vor umbri PIERDUT sub petale de luminã,
Adieri de vânt cãlduţ, blând durerea ne-o alinã,

Iar SURÂSUL enigmatic care-apare printre lacrimi,
Azi ne UMPLE de cãldurã şi ne scuturã de patimi.
Fericirea ne zâmbeşte şi tristeţea o sã MOARÃ,
Speranţa ce strãluceşte, dorul nu-l lasã sã doarã.

Dimineţi ÎNSENINATE vom cunoaşte fãrã voie,
Amintiri împovãrate, noi vom şterge de-i nevoie.
Anii GREI de aşteptare şi de lacrimi, şi de dor,
Amândoi vom fi în STARE sã îi alungãm uşor.

Vom ZÂMBI, cã dupã noaptea care-a stãpânit atât,
Ziua iar împãrãţeşte şi ne scapã de urât.
Dragostea ne-nnobileazã şi-nfloreşte-n noi speranţa,
Ne întinereşte parcã şi ne lumineazã viaţa.

Numai flori şi voie bunã vreau sã plouã peste noi,
În urmã sã nu rãmânã anii fãrã sens şi goi.
Sã ne bucurãm de soare şi de zâmbet, de iubire,
Paşii ne cãlãuzeascã, fãrã piedici, spre-mplinire.

Concurs desfășurat în data de: 14.02.2021

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Interviu virtual cu poeta Daniela Mancaș Balaiita, având ca subiect textul literar scris de poeta Alexandra Mihalache

Între cer și pământ ~Alexandra Mihalache ~

Există doar un fel de bogăţie:
Ea stă în cer, în inimi şi-n cuvânt,
Iar dragostea e sfânta poezie
Care-a venit din ceruri pe pământ.

Există doar un fel de frumuseţe:
Ea stă în gând, în suflet şi-n priviri,
Iar dragostea-i eterna tinereţe
Şi poezia marii regăsiri.

Există doar un fel de vindecare:
Ea stă în noi, în artă şi în cer,
Iar dragostea e unica salvare
Şi poezia marelui mister.

Există doar o singură avere:
Să porţi mereu iubirea ca veşmânt
Căci numai ea mai poate să-ţi ofere
Şi cer şi poezie pe pământ.

Daniela Mancaș Balaiita: Alexandra Mihalache este poeta care sensibilizează sufletele noastre prin tot ceea ce scrie: prin trăirile sale poetice, prin eleganța și frumusețea versurilor. Ea privește totul prin prisma dragostei.
Respiră dragoste și se hrănește cu ea!
Dragostea este” unica salvare”,  „eterna tinerețe”, cel mai frumos „veșmânt”… într-un cuvânt dragostea este chintesența vieții, așa cum spunea și A.Einstein.
Ca o completare, structura poemului:
Versurile sunt din 11 silabe( 1 cu 3) și 10 silabe(2cu 4)la fiecare stofă și respectă asta cu strictețe.

Camelia Boț: Daniela Mancaș Balaiita, ce-mi puteti spune despre simplitatea versurilor, observ ca nu abundă metaforele sofisticate și totuși este un text liric de nota 10.

Daniela Mancaș Balaiita: Da, într-adevăr nu abundă metaforele însă mesajul poeziei este plin de sensibilitate!
Admir la poemele ei estetica impecabilă a cuvântului, o siguranță a rostirii, expresivitate.
Versurile ei curg libere, fără poticneli.
Au o anumită muzicalitate, ritm…
Nu am citit decât câteva poeme de ale ei însă toate mi-au lăsat o impresie foarte frumoasă!

Camelia Boț: Putem numi acest text literar,  un ‘tralala’, întreb din motive obiective. Se spune că poezia simplă este un continuu ‘tralala’, desigur că nu sunt de acord.

De ce multi poeți aleg să încarce mesajul cu metafore inedite, care abundă în text, uitând de mesaj? Recent, am citit că aceste metafore sunt folosite ca si umplutura, dar care nu fac altceva decât să arunce textul în cealaltă extrema, de la asa zisa poezie la versificatie, sunteți de acord cu această afirmație?

Daniela Mancaș Balaiita: Cred că mesajul și emoția contează cel mai mult la un poem.
Metaforele își au și ele rostul lor, înfrumusețează poemul atâta vreme cât nu sunt folosite în exces și nu devin scopul principal în poem.

Camelia Boț: Vă mulțumesc cu sufletul pentru participare la acest scurt, interviu virtual,  e nevoie și de astfel de articole într-o revistă, nu?
Îmi trimiteți, vă rog în privat un scurt cv literar, ca să pot face un mic articol.

Bună seara!
Nu sunt multe de spus despre activitatea mea literară ( deja mi se pare prea mult spus activitate literară).
Sunt un om care atunci când are un mic răgaz mai scrie două trei rânduri pe o foaie, sub formă de versuri, pentru liniștea sufletului.
Sunt din Piatra Neamț.
Am debutat acum doi ani cu volumul de versuri- Fragmente de suflet, apărut la editura Cetatea Doamnei din P. Neamț.
Am publicat în antologiile:
Iubirea ca o poezie (2019- coordonatoare Marilena Răghinaru);
Magia sărbătorilor de iarnă (2019);
Visul copilăriei (2020- ECREATOR);
Vara sentimentelor (2020- ECREATOR);
Columna iubirilor eterne- pepinieră poetică, volumul II( editura LUCVAL KEN);
Antologia Lirică Hunedoreană (2020, editura LUCVAL KEN);
Toamna sentimentelor (2020, ECREATOR)
Iarna sentimentelor (2021, ECREATOR);
Vlăstare eminesciene (2021, LUCVAL KEN).
Reviste tipărite:
Memento Mori
Luceafărul din vale.
Reviste online:
Poezii pentru sufletul meu (2019);
Vitrina cu poezii (2019);
Universul Culturii(2019, 2020 și-n prezent);
Logos și Agape (2019, 2020 și-n prezent);
Extemporal liric (2020 și-n prezent).
Volume publicate:
Fragmente de suflet (2019) și Trăiri și sentimente (2020).
Activități culturale: Membră a Societății Scriitorilor Botoșăneni „Mihai Eminescu” începând cu ianuarie 2020.

Concurs, triolet, grup Zbor spre înălțimi

Bine v-am regăsit, grup frumos!

Am bucuria să vă anunț câștigătorii celei de a cincisprezecea etape a concursuluI
,,TRIOLETUL UN SMARALD AL POEZIEI”.

Vă mulțumim tuturor pentru participare și pentru frumoasele mărgăritare cu care ne-ați încântat inimile.
Fiindcă numărul participanților a fost mare, trioletele deosebite, am alcătuit un clasament diferit de alte etape, am acordat si două mențiuni de merit.

Nu uitați, de azi începe o nouă etapă a concursului, deci o nouă ocazie de a căuta în adâncul sufletului dumneavoastră, noi mărgăritare, pe care să le oferiți cu drag cititorilor și eternității.

Topul premianților de azi este:

Premiul special

PRIMĂVARA BATE LA GEAM
~Dalia Alina Moldovan ~

Primăvara bate la geam,
Mă grăbesc să-i spun, bun venit!
Bucurie în suflet am,
Primăvara bate la geam.
Vine când nu mă așteptam,
Mi-aduce un nou răsărit.
Primăvara bate la geam,
Mă grăbesc să-i spun, bun venit!

Primăvara, nou început,
In viață, în suflet, în gând.
Mă simt ca și un nou născut!
Primăvara, nou început.
Voi face tot ce n-am făcut,
Voi trece peste tot zburând.
Primăvara, nou început,
In viață, în suflet, în gând.

Primăvară, îți mulțumesc!
Èști aici, te-asteptam să vii!
Spun, fără măcar să clipesc,
Primăvară, îți mulțumesc!
Privește-mă cum îți zâmbesc
Și te așez în poezii!
Primăvară, îți mulțumesc!
Ești aici, te-așteptam să vii!

Dalia Alina Moldovan

1)Puf de păpădie
~Violeta Andrei Stoicescu ~

Puful alb de păpădie
Vântul leagănă departe.
Şi aşterne pe câmpie
Puful alb de păpădie,
Îmbrăcând întreaga glie
Primăvara, pe-nserate.
Puful alb de păpădie
Vântul leagănă departe.

Gânduri
~Cristina Ghindar Greuruș~

Mii de gândurii mã frãmântã
Şi mã încolţesc în noapte.
Sufletul nu mai cuvântã,
Mii de gânduri mã frãmântã.
Inima, tot mai flãmândã,
Soarbe zecile de şoapte.
Mii de gânduri mã frãmântã
Şi mã încolţesc în noapte.

2)Dragobete, Dragobete
~Anca Man ~

Dragobete, Dragobete,
Iarăși vii în primăvară
Și le zăpăcești pe fete,
Dragobete, Dragobete.
Le prinzi ghiocei în plete,
Le iubești până la vară,
Dragobete, Dragobete
Iarăși vii în primăvară.

Primăvara
~Peteleu Alex~

A venit iar Primăvara,
Codrul s-a trezit la viață,
Ghiocelul, lăcrămioara,
A venit iar Primăvara,
Verde-i pajiștea… natura,
Soarele ne dă speranță,
A venit iar Primăvara,
Codrul s-a trezit la viață.

3)Lăcrămioară
~Monica David ~

Albe boabe de lumină
Lăcrimează într-un zâmbet,
Înșirate pe tulpină
Albe boabe de lumină.
Dintr-o inimă senină
Gingași clopoței de suflet
Albe boabe de lumină
Lăcrimează într-un zâmbet.

Ghioceii
~Felicia Percec ~

Pâlcuri mici de ghiocei
Au ieșit de sub zăpadă,
Albi , firavi și mărunței.
Pâlcuri mici de ghiocei,
În clinchet de clopoței,
Primăvara vor s-o vadă.
Pâlcuri mici de ghiocei
Au ieșit de sub zăpadă.

Mentiune:
Faptele ne dau valoare !
~Maricica Tîrsa~

Nu-i bogat cel care are,
E bogat cel ce împarte .
Faptele ne dau valoare !
Nu-i bogat cel care are,
Grijă doar de buzunare…
Când dai ție îți faci parte
Nu-i bogat cel care are ,
E bogat cel ce împarte.

CETATE FĂRĂ POARTĂ
~Mirela Cocheci ~

Eu fără tine n-aș putea să zbor
Și n-aș avea lumină fără tine
Și fără tine clipele mă dor,
Eu fără tine n-aș putea să zbor
Și fără tine ceru-i doar un nor
Și doar cu tine clipele-s senine
Eu fără tine n-aș putea să zbor
Și n-aș avea lumină fără tine.

*Eu fără tine n-aș putea trăi,
Aș fi ca o cetate fără poartă
Ascunsă prin orașele pustii,
Eu fără tine n-aș putea trăi,
Aș fi ca o nălucă-ntre stihii,
Aș fi un peștișor în Marea Moartă,
Eu fără tine n-aș putea trăi
Aș fi ca o cetate fără poartă.

Redactor șef, coordonator Camelia Boț

Constantin Mosor

FLORILE-S LACRIMI ÎNGEREȘTI

Ce mândru-i micul buchețel
Într-un pahar cu apă rece!
Dacă te-ndrăgostești de el,
Va fi un gest de nota zece!

N-am numărat câți ghiocei
Avea buchetul florăresei!
Știam că-ți place și că vrei
Frumosul lor pe colțul mesei!

Încă trăiește albul pur
În fiecare dintre fire!
Să nu faci stânga împrejur!
Nu-i condamna la ofilire!

Nu e așa că îi iubești
Până la ultima sclipire?
Florile-s lacrimi îngerești,
Iar fără flori…nu e iubire!

Constantin Mosor, 15 februarie 2021, București.

Redactor șef Camelia Boț

Mihăiță Mihai

Prieteni de soi

Un motan și un cățel…
Tomiță și Azorel,
Toată ziua prin ogradă..
Ei se joacă fără sfadă.

Sunt prieteni de micuți..
Împreună au fost crescuți,
Nu se ceartă niciodată..
Prietenie adevărată.

Un os sau un colț de pâine..
Pun deoparte pentru mâine,
Că poate stăpânul doarme..
Și ei vor muri de foame.

Nu e câine fioros..
Dar este primejdios,
Numai cu un mic latrat..
Te sperie imediat.

Motanul mai arțăgos..
Si cu chipul ce-l pufos,
Îl trage rău de botic…
Pe cățelul cel mai mic.

Cu un mieunat îi spune..
Haide să te joci cu mine,
Iar cățelul liniștit…
Lasă-mă am de păzit.

Stăpânii nu sunt acasă..
Vin când e ora de masă,
Nu am chef de joacă acum…
Se aude ceva în drum.

Poate că vin la furat..
Ham, ham și i-am alungat,
Și o să primim răsplată…
Carne căte o bucată.

Nu e nimeni, nu vezi bine..
E umbra noastră bătrâne,
Ne speriem de nimic..
Hai să ne jucăm un pic.

Gata s-a făcut târziu…
Să mă joc, chiar nu mai știu,
Vino în coteț la mine..
Că este călduț și bine.
AUTOR Mihai Mihaita

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei, grup Zbor spre înălțimi

POVESTE DE PRIMĂVARĂ
de Georgeta Giurea

De la fereastra mea, văd cerul de cerneală
Și fluturii luminii, roind a primăvară .
În valsul de tăcere, fiori de verde mut,
Se plimbă ca fantasme, prin stelele de lut.

Printre copacii falnici-potop de viorele
Și-n poala primăverii, stau gândurile mele.
Un vânticel sălbatic se simte primprejur
Și-nspre câmpii se scurg culori de abajur.

Atâta frumusețe se-așterne pe sub soare !
Prin munți râd coliere de păsări călătoare.
Se-mpiedică și dorul, în largile-i veșminte,
Când mângâie izvorul, ruine poleite.

Zăvoarele tăcerii s-au descuiat încet ,
Se minunează-n taină și pana de poet …
Peste poteci de aur, se-nalță punți de rouă
Și-n falduri de mătase, se naște-o lume nouă.

Drepturi de autor rezervate
Foto: internet
27 februarie 2021
România

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Eduard Bucium

Eşti…

Femeie ce ştii a rămâne frumoasă
Chiar dacă sub pleoape ți-e roua sărată,
Cu gleznele fine dar talpa crăpată,
Slăvită să fii că ți-e casa „acasă”!

Martiră nescrisă în rândul cu sfinţii,
Tu porţi rânduiala bunicilor tale,
Pe tocuri, desculţă, urmezi doar o cale
Și-ți aperi menirea de mamă „cu dinții”

De visele nopţii vorbesc numai ochii
Când plouă în ei ori mijesc răsărituri,
Din taina puterilor tale cresc mituri,
Dar tu le ascunzi între falduri de rochii

Eşti mamă și soră, iubită și muză,
Și pâine pe masă, și „sare-n bucate”
Eşti cântec de luptă: „fii tare, bărbate!”
Eşti floare pictată pe-un pat de lăuză

Eşti dor de flăcăul în deal dus la coasă
Și ești rugăciunea din vreme de seară
Când totul e iarnă, tu ești primăvară,
Femeie ce ştii a rămâne frumoasă…
16 februarie 2021

Redactor șef Camelia Boț

Memoriam ~Ion Iancu Lefter~

Pustiu cosmic

Mai sus de zborul păsării albastre
nu mai există ceruri și nici ploi,
bântuie-un plâns de îngeri și strigoi
și viscole de galaxii și astre.

Acolo, Timpul nu-i al nimănui,
nici suverani nu-s peste continente,
culorile spectrale sunt absente
și sorii sunt cât floarea unui cui.

Enorme blocuri negre, de-ntuneric,
se-ntind în patru puncte cardinale,
de gheață-s sfinții de pe piedestale
și spațiul este,-ntotdeauna sferic.

O, Doamne, nu mă smulge din pământ
pentru-a mă da pustiului ceresc,
mă lasă,-n trupul lui, să încolțesc,
căci voi trăi ca tine, prin Cuvânt! 02.03.1987.

Drepturi de autor:
Ion Iancu Lefter.

Alt Christ

Cu veacu-n spate, suie tatăl meu,
a clipelor potecă gloduroasă
și ele, ca o lespede-l apasă,
dar, ca s-ajungă, vrea, la Dumnezeu.

Îi curg din oase boabe de sudoare
și înverzește ceru-n urma lui,
dar îi rămâne umbra în picioare
cum n-a rămas acee-a Christului.

Degeaba,-n jur, bat clopotele-n dungă
și-n toată lumea e alarmă mare,
el trece printre trăsnete și fiare
și, uneori, dă oile la strungă.

Și, Doamne, crucea-ți, cât a suduit-o,
și cum o car-acum ca pe-un odor,
de-atâtea lacrimi oasele mă dor,
întoarce-l înapoi, de poți, iubito ! 06.02.1987.

Drepturi de autor:
Ion Iancu Lefter.

Redactor șef Camelia Boț