Memoriam, Nicu Gavrilovici!

Îl plânge familie, dar și prietenii, îl vor plânge pentru totdeauna!

Eu nu mă pot opri, Florina… Eu scriu așa cum respir, nu mă strufoc să dăltuiesc capodopere literare. Nu cred că m-aș putea opri… S-ar bloca creierul… Scrisul este Edenul în care m-am refugiat…” (N.G. – 1963-2021)

Noi comunicam prin poezie… Mesajele noastre sunt pline de poezii. Și despre moarte, vorbea mult despre moarte, ca despre o izbăvire și apoi o renaștere, într-o lume mai frumoasă, mai bună!
Îmi spunea „Cais Înflorit” și a ales să plece când au înflorit caișii.
E nedrept, Nicu! Altele erau planurile noastre. Cum rămâne cu volumul de poezii pe care urma să-l scoatem împreună?
Poemul tău antilacrimă azi mă copleșește cu lacrimi de neoprit!
Ai plecat, deși eu încă nu am învățat zborul!
Drum lin spre stele, prieten drag sufletului meu!
 
„Poem antilacrimă

Nu mă plânge
când voi apune în spatele stelei.
Umbra mea se va transforma
în strălucirea ei,
nopțile tale se vor transforma
în cuiburi de păsări
iar tu,
ei bine, tu
vei fi trilul sufletului meu
răstignit pe ușiorul de sus
al dorului.” Nicu Gavrilovici

”Incantații de înveșnicire
                                          
Nu…
nu pot muri până tu
nu vei fi învățat să zbori.

Nu pot nici trăi
până nu
îți sărut urmele
presărate pe nori.

Tămâiază-mă deci
din cădelnița de rubin
cu șoapte

și înveșnicește-mă
cu atingerea trupului tău
în noapte.” Nicu Gavrolovici

”Dragoste fără frontiere
                     
Te voi iubi si dincolo de porți,
Nu-mi va fi gard, nici zid bătrâna moarte
Nici neiubirea ta nu ne-ar desparte…
Te-am câștigat la zar avarei sorți.

Te voi iubi și dincolo de timp,
Nu sunt armate granițe să-mi puie…
Icoana ta îmi e bătută-n cuie
Pe inimă, de zeii din Olimp.

Te voi iubi chiar dacă eșafod
M-ar aștepta la capătul de drum…
Și ieri…si azi… Te voi iubi postum;
Esti spicul ce în mine-aduce rod.

Ești verbul ce mereu îl voi rosti
La timpul viitor…  Te voi iubi!” Nicu Gavrilovici

„Păstreaz-o pentru când despre nicu gavrilovici se va vorbi la timpul trecut…” Asta m-ai rugat, prieten drag. Azi îmi este greu să cred acest lucru, azi îmi este greu să mă obișnuiesc cu această resemnare! Dar, a venit ziua când despre tine se vorbește la timpul trecut… O voi păstra…

„Am să te-aștept să-ți spun bine-ai venit
Pe ciotul unei căzătoare stele…” Nicu Gavrilovici

Dumnezeu să-l odihnească în pace!

Concurs, poezia zilei 4 Mai

ASEMĂNARE ~Marin Rada ~

Iubito,
am deschis fereastra,
iar am crezut
c-am să te văd
trecând,
au înflorit magnolii,
casa noastră
are un nimb de raze
peste gând,

Aproape totul
seamănă cu tine,
bujori, lalele,
liliacu-n floare,
din zori,
în zumzet de albine,
cu inima te caut
și mă doare
plecarea ta
prin flori diamantine…

De ce nu vii
în cartea mea
de rime ?
Aici,
aproape totul
se-aseamănă
cu tine…

04.05.2021
Marin Rada

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei 27Aprilie

…povestea celor două stele, e o poveste-adevărată…
    ~Maria Poiană ~

Au fost odată două stele,
Pe un crâmpei de univers.
Cu ani lumină între ele
Dar, orbitând pe-același sens.

Gonind prin Calea lor Lactee
Cu ani lumină mii și mii
El, stea bărbat, ea, stea femeie
Nici nu visau a se-ntâlni.

Dar Zeul stelelor, știindu-i
Mocnind, de dor a se sfârși,
Le spuse într-o zi stelară:
,, Azi vă dezleg spre-a vă iubi!

 Fiți dezlegate pe vecie!
 Iar de iubirea vi-i curată,
 Nimic din universul meu,
 Nu va putea să vă despartă!”

Oooooo!…Cât de multă fericire
Pe astrele îndrăgostite,
Să-și poată duce spre-mplinire
A lor iubire nerostită!

Și câte mii de ani lumină
Îi despărți de-această clipă
Sperând mereu că o să vină
Pe-a universului aripă!

Și nici c-au mai avut hodină
Vreo rază să-și mai primenească.
Și cât ai spune an lumină,
Porniră să se întâlnească.

El, stea bărbat, ea, stea femeie,
Legați de-o rază-nchipuită
Dansau pe Calea lor Lactee
Cu praf de stele poleită.

Dar dintr-un alt fir de poveste,
O altă stea-i întinse-o rază.
Și-l prinse-n mrejele-i celeste
Ca într-o blestemată vrajă.
……………………………………..

Așa, plăpândă cum era
Confuză și pierdută-n hău,
Plângând, nefericita stea
Se abătu din drumul său.

Și hoinări așa, o vreme,
Prin universuri, suferindă,
Neîndrăznind de-atunci vreodată,
De altă rază să se prindă.

Și rămânând complet orfană,
De o iubire-adevărată,
În întunericul stelar…
Se stinse-ncet steluța fată.

……povestea celor două stele, e o poveste-adevărată.

   m.a. 25. 04. 2020  Northampton

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei 10 Aprilie

STEAUA TA ~Marin Rada~

Când am privit
pe fereastră,
drumul se risipise
în noapte,
nu știam c-ai să vii,
vântul mai păstrase
câteva șoapte,

Veneai tăcută,
poate dintr-un vis
cu grilaje de fier,
împărțeam aceeași tăcere,
poate-același mister,

Cu un singur gest
ai fi șters
o mare-întrebare…
să trăiești
lângă o femeie
poate fi o-încercare,

Fiecare secundă
bate în peretele alb
ca-ntr-un vis,
tu ai drumurile
săpate în palmă
eu am drumul închis,

Vino iubito,
sau nu veni,
mai stai să treacă
o noapte,
la marginea cerului
se luminează de zi
ori steaua ta
luminează departe .

09.04.2021
Marin RADA

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Mihaela Avram

FLOAREA CREDINȚEI

E PALIDĂ privirea ce cade pe MORMÂNT
Și-un FREAMĂT se ridică spre ceru-ntunecat,
E umbra Ta bătută de spini și de cuvânt,
Purtată-n RUGĂCIUNE, desprinsă de păcat.

La crucea Ta, o FLOARE își plânge frumusețea
Și PLOUĂ cu durere peste pământul sfânt .
NEBĂNUIT ți-e glasul ce va purta blândețea
Când ÎNGERII cu Tine vor face legământ.

Tu ai DORMIT adânc, uitând de omenire,
De piatra aruncată cu ură-n urma ta.
DANSAU în juru-ți brațe purtând spre surghiunire
Și ultima-ți tăcere, ce-n mâna lor va sta.

Intoarce azi, Isuse, privirea spre pământ
Revarsă-ți peste noi lumina delicată
Iubirea să ne fie de-a pururea veșmânt
Iar floarea să răsară din piatra aruncată!

Mihaela Avram, 18.04.2021

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei 19 Aprilie

DE CE PLÂNG NORII?      
    ~Vio Sterian ~

În pânze de păianjeni bucăți de amintiri
Își devorează clipa strângând în colb uitarea,
Și-atârnă-n plete viața, arginți fără sclipiri,
Tot netezind apusuri nechează-n nori plecarea.

Cărările dospite de vremurile reci
S-au strâns în colțul lumii topindu-se de brumă,
Mi te transformi în piatră, popas între poteci
Iubita mea, să nu-ți mai dau nicicând de urmă.

Cosește firul ierbii, de pe coline, toamna
Și-mi ară brazde-adânci de dor în partea stângă,
Mă strigă prin odaie tăcerile de-a valma
De ce, iubito, știu tristețile să plângă?

Și-a strâns singurătatea, armata ei, de luptă
Te vrea un armistițiu în colțuri de năframă,
Te-ai dus spre orizonturi în zbor cu-aripa ruptă,
Iubita mea, te pierd în cerul de aramă.
 
În palmă, ridul vremii te-adună foc de dor,
Prin mucul de țigară se-năbușă iar zorii
Și-n gheața din pahare prin whisky stele mor,
Tu știi cumva, iubito, de ce plâng noaptea norii?

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Premiul special, 7Aprilie

IUBIRILE DOR ~Vio Sterian ~

Iubirile nu mor,
zac undeva
într-un salon
din spitalul sufletului trist,
în așteptarea doctorului iscusit
sau a locului vacant
dintr-un alt salon,
într-un alt spital
poate părăsit,
poate încă nelocuit
sau poate așteaptă cu dor
un alt pacient,
bolnav de grija lor.
Iubirile nu dorm,
se închid în tăceri,
sub umbre de vis așteptând
alți zori,
alte dimineți
să le spele roua pleoapelor
închisă-n tăceri.
Iubirile nu se pierd,
nici n-au cum,
sunt singurul drum
care te cheamă-napoi
pe o cale pavată în doi.
Iubirile nu plâng,
izvorăsc de sub pleoape setea durerii
și ploi care sting neîncetat
focul ce arde recoltele vieții
într-o clipă,
zelul răpus de risipă
ce rupe puntea dintre noi.
Nu, iubirile nu mor,
se pierd doar,
râul trecător prin hotarul promis
când s-a rupt de izvor,
și de setea care le-a izvorât
un dor, o durere, un vis, un blestem,
o lacrimă, ce doare prea mult
când o plânge în taină
un ochi nevăzut.
Nu, iubirile nu mor,
se-ntorc deseori pe alei
căutând în umbrele lor
mugurii vii de tei
scânteia din cenușă,
ce rabdă nestinsă,
așteaptă lumina
din palma mâinii întinsă …
Nu, iubirile adevărate nu mor,
trăiesc în etern,
gravând nostalgii
pe gânduri și-n fotografii …
Iubirile nu mor,
dar în golul din stern,
în acel gol … iubirile dor.
                                

Redactor, coordonator Relu Popescu

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei 7 Aprilie

Un aprilie capricios ~Mariana Pezzolo ~

Iarna s-a-ncăpățânat,
Nici acuma n-a plecat.
Oare unde s-a pitit?
Tare ne-a mai păcălit
Și pe furiș a venit.

Aprilie capricios,
Stii ca ne-ai întors pe dos?
Nu ți-e milă nici de flori,
Nici de cuiburi de cocori,
Nici de miei, nici de păstori?

Iarnă, n-am nimic cu tine,
Te rog, du-te, că-i mai bine,
N-are nimeni chef de tine,
Ești oaspete nepoftit,
Nu te vrem, ai auzit ?

Drepturi de autor rezervate

07.04.2021

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Anca Man

Încredere-ai în EL

După zăbrele și ferestre închise,
Păzim cenușa speranțelor ucise.
Azi primăvara s-a îmbolnăvit și ea,
Pe ramuri înflorite se-așterne albă nea.

Se-ntoarce iarna peste zambile-n floare
Când noi flămânzi de-a vieții îmbrățișare,
În sufletul gol, nu mai simțim nimica,
Cu fiecare zi, de gât ne-atârnă frica.

Curg lacrimi amare din ochii triști și goi
Căci Dumnezeu și-a întors fața de la noi,
Mai ieri, credința-n El am risipit-o-n vânt…
Astăzi plini de durere, cerșim a Lui cuvânt.

Dar El e bun…ne ține încă în mână,
Acum când boala e peste tot stăpână…
Blajin ne spune,, Încredere-ai în mine
Și ai să vezi că mâine, o să fie bine!,,

Anca Man – debutantă
Cristina Tunsoiu-coordonatoare
Grup Zbor spre înălțimi
8.04.2021

Redactor șef Camelia Boț

Lavinia Elena Niculicea

Cu verdele am să (mă) iubesc

În culisele primăverii,
Natura repetă replicile
speranței,
pentru o reprezentație
demnă de Oscar,
dăruindu-mi surâsul florilor.
În balansul clipelor mă joc,
semnând contract pe viață
cu lumina…
Cu verdele am să (mă) iubesc,
până la o nouă facere
a lumii…

Versuri: Lavinia Elena Niculicea

Redactor șef Camelia Boț