Zbor spre înălțimi

Concurs, poezia zilei, grup Zbor spre înălțimi

„Iară noi, noi epigonii?”

Dorina Omotă

„Din valurile vremii” vii,
Să ne redai sublimul
Prin cărți cu scoarțe străvezii
Ce-ți au pseudonimul

„Când amintirile” mă dor
Citesc din slova-ți dulce
Și-apoi pe perna mea, ușor
Las dorul să se culce.

„O, dulce-al nopții mele Domn”
Spunea si Cătălina
Când geana-i flutura a somn
Și-ți căuta lumina.

„Cobori în jos Luceafăr blând”
Îți spun și eu acuma
Și ne mai scrie câte-un rând
Ca să ne-alini cutuma.

„Pe lângă plopii fără soț”
Doar umbra îți mai trece
Când oamenii sunt trași la sorți
Și moartea îi petrece.

„La steaua care-a răsărit”
Doar tu mai poți ajunge
Iar norii plâng la infinit
Când fulgeru-i străpunge.

„Lacul codrilor albastru”
A rămas numai in gând
Fiindcă într-un câmp sihastru
El s-a prefăcut plângând.

„Iară noi, noi epigonii?”
Ne gândim la un cuvânt
Ce ne umple neuronii
Cu speranțe duse-n vânt.

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Anatol Covalli

Și cât l-aș vrea… – SONET –
*
de Anatol Covalli
*
În amintiri, când iarăşi buzna dau,
trăiesc din plin acea fierbinte vară
când ale noastre vieţi se bucurau
că s-au aflat într-o iubire rară.
*
Parcă mă văd cum patima ţi-o beau
şi-ţi sfâşâi dăruirea ca o fiară.
În mine cai sălbăticiţi goneau
şi inima cânta ca o vioară.
*
Ce mândri codrii-mi tineri murmurau
de parcă adiau întâia oară
și-atâtea bucurii în noi erau.
*
Și cât l-aș vrea pe-acel odinioară,
când pluguri de iubire mă arau
cum şi acum , miraculos, mă ară !…

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei, grup Zbor spre înălțimi

Pe calea dorului ~ Mariana Pozzolo~

De-ar fi pe lumea asta un singur dor,
Nu ar durea atât, ar fi mult mai ușor.
Dar calea dorului este un drum nemărginit,
Se cuibăreste-n suflet, e-un chin făr’ de sfârșit.

Sunt multe doruri care se-mpletesc,
E-un labirint din care nu găsesc
Ieșirea-ntortocheată spre liman,
Caci dorurile se adună an de an.

Când nu poti sta cu-ai tăi cei dragi la masă,
Acela doare rău, e dorul cel de casă.
Ti-e dor de liliacul, de mărul din grădină,
De mama sau de tata, ce zi de zi suspină.

Speranța și credința, in suflet, tu păstrează.
Din greaua încercare, doar ele te salvează.

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei, grup Zbor spre înălțimi

Mi-a șoptit o buburuză

Mi-a șoptit o buburuză
Că în iarna nepereche
Moșul e plecat să-și vândă
Săniuța lui cea veche.

Vrea să-și cumpere mașină
De-aia mică, zburătoare,
Nici nu crede c-o să vină,
Că nici jucării nu are!

Dacă îl vedeți prin „Mall”
Să îi spuneți că eu vreau
Să vină cu sacul gol
Și sub brad cu el să stau.

Să îmi spună lungi povești
Despre toți copiii buni,
Spune-i dacă îl zărești
Că-i dau dulciuri și colțuni!

Să le dea copiilor
Care n-au nimic pe masă
Și toată iubirea lor
Mie să mi-o dăruiască!

Dorința de Moș
de Mihaela Moisescu

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei, grup Zbor spre înălțimi

Viața merge mai departe

Am strâns în brațe fericirea
Și-am ancorat-o bine,
E soră bună cu iubirea
Ce-nmugurește-n mine.

Am adunat cândva speranțe
Și gânduri minunate,
Iubirii i-am dat vii nuanțe
Ce nu vor fi uitate.

Am picurat surâs și cântec,
În fiecare zi trecută,
Am adunat în al meu suflet
Și vremea cea pierdută.

Pe pagini albe-n cartea vieții
Am desenat candoare,
Și-n zorii noi ai dimineții
Am pus câte o floare.

Pe rânduri ce-s nescrise încă,
Cu litere de-o șchioapă
Voi scrie fraza cea mai lungă
Ce poate să încapă.

Voi contura momente bune
De care-am avut parte
Și, mulțumită, mai pot spune
Că viața merge mai departe.

Autor: Cristina Ghindar Greuruș

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Daniela Moldovan

Decembrie– Iarna mea cu aripi blânde.

Își scutură cerul mireasma geroasă și tremură albul la margini de crâng,
Dincolo de zborul ce curge prin mine, zvâcnesc amintiri ce cântă și plâng,
De-atâta lumină, de-atâta pustiu, din freamăt se face o punte,
Decembrie râde la geamul uitat, ghirlande de geruri îmi pune pe frunte.

Iarna mea cu aripi blânde și-a făcut veșmânt de seară dintr-un colț de cer,
Cu steluțe și luceferi și-a brodat mantaua lungă ca să pară un mister,
O poveste, o colindă și un pic de adevăr, șoapte fără căpătâi;
Îmbrăcată-n iia nopților timide, iarna-mi cerne-n palme fulgii ei dintâi.

Decembrie tace cuprins de dorință, îmi pune în palme o pală de vânt,
Inele de fulgi tresaltă cât pot, (știindu-mi nevoia de dor și cuvânt),
Pe buze îmi cerne albastre chemări, ecouri pierdute-ntr-o clipă,
Îmi numără timpul iar sensul târziu îl leagănă-n puf de aripă.

Iarna asta-i incompletă, (lacrimile-ncep să curgă), de margele-i dezbrăcată,
Noaptea i-a imcremenit sub pleoapa ce din ochi e întrupată,
Însă eu, din zarea aspră, grea de falduri, de amurguri și lumesc,
Peste ierni cu aripi blânde, prin zăpezi îmi scriu destine…și zâmbesc.

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei, grup Zbor spre înălțimi

El S-a născut

Marcela Voica

El, S-a născut din ceruri, din lumină
Și-a coborât în mlaștini, în noroi,
Fără să se atingă de El vreun strop de tină,
Din groapa de mocirlă, ne-a ridicat pe noi.

El, S-a-ntrupat în chip atât de minunat
Și-a strălucit ‘nainte ca vreun ochi să-L fi văzut.
Când steaua ce vorbea de El s-a arătat,
Acei care-au privit-o, în Rege au crezut.

El a venit la noi, croind căi de lumină,
Spre adevăr, spre viață, spre salvare.
Iubindu-ne pe toți, ne-a absolvit de vină
Trăind viață curată, putem primi iertare.

El ne-a iubit pe toți, până la moarte,
Trăind ca om, fiind totuși Dumnezeu.
Acel ce știe tot și totul poate,
A spus că ne va fi alăturea mereu.

Umil S-a întrupat, căci S-a născut
În staulul ce se-arătase primitor,
Iar omul de la han, nicicând nu a știut
Că, gazduise nu un simplu muritor.

Mulți nu L-au cunoscut, nu au știut;
Privind la El, nimic nu le-ar fi spus
Că-n fața lor, pe Dumnezeu, ei L-au avut,
Că Dumnezeul lor era Acel İsus.

La fel ca atunci nici noi, cei de acum,
Nu Îl vedem în tot ce ne-nconjoară,
Nu Îl cunoaștem când ne iese-n drum,
Iar viața noastră, zilnic, Îl omoară.

Îl răstignim din nou pe-al nost’ İsus,
Orice cuvânt, nepotrivit rostit
Îl țintuiește iar pe cruce sus,
Și repede uităm de ce El a murit.

Și ce păcat că nu știm să trăim
Viața ce-am primit-o ca un dar;
Și ce păcat că nu știm să murim,
Câte puțin din noi, trăindu-L pe El, doar !

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Nela Boca

Recunoaștere….

Autor, Nela Boca

Știi, nici măcar nu e nevoie de cuvinte.
Gândurile se întâlnesc undeva, la mijloc
Sfidând granițe, sfărâmând îndoieli
Unindu-se, impletindu-se…

Nici măcar umbrele nu mai reușesc
Să pătrundă cu negura ceții lor
Lumina ce a țesut nevăzut
O punte altfel.

Acum știu. Insomniile de întrebări
Erau doar o cale de confirmare
A zadarnicei stăruințe pe un drum
Ce nu ducea nicăieri.

Pășesc cu ochii închiși pe firava punte
Cu încrederea celui care știe
Că tăria firului ce leagă țesătura
Vine din inimă curată.

Dintotdeauna am tălpile rănite de ciulini.
Mi se vor agața mereu zgândărind puroaie.
Dar puterea trestiei stă în ridicare
După orice vânt nemilos.

Îndrăznesc să cred în puterea gândului.
Îndrăznesc să dau crezare cuvântului.
Și da. Înțeleg să sper atâta timp
Cât gândurile se întâlnesc la jumătate.

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei, grup Zbor spre înălțimi

Marea ce se-ntoarce
Apus și răsărit- Doina Moritz

O să te cern prin site de speranță
Nisipul meu de aur din priviri,
Topind târziu troienele de gheață,
Vreau să te-aleg mereu dintre-amăgiri.

Din fiecare bob ce strălucește,
Am să adun apus și răsărit,
Ca să le-adaug clipei ce înflorește ,
Când viața se îndreaptă spre zenit.

Și-o să păstrez doar fire de mătase,
Să-mi murmure un cânt neînceput,
Când pe cărări de amintiri duioase
Plânge un timp pe care l-am pierdut.

Dintr-al meu bob ce-ar vrea ca să răsară
Peste-orizonturi și înstrăinări,
Doi ochi împart apusul dintr-o seară,
Sfidând nisipurile altor zări.

Îmi cerne iarna peste suflet chipul
Visului ce-l am de-o vreme-ncoace,
Se scurge-n taină-n trupul meu nisipul,
Fi-voi plaja mării ce se-ntoarce…

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Concurs, poezia zilei, grup Zbor spre înălțimi

Aștept după perdeaua trasă

Doina Moritz

Pe suflet mi-a căzut un fulg
Venit din trista depărtare,
Am așteptat până-n amurg
Să văd cumva dacă dispare…

Dar fulgul meu nu s-a topit,
Știam că e o-mbrățișare,
Pe-un gând senin el a venit,
Sfidând o tristă-nsingurare.

A nins alb cu o tăcere,
O clipă doar, din neființă,
Norii dintr-a mea durere,
Cerneau lin stropii de dorință,

De a pluti cu tine-n zare,
Pe aripi de cocor deschise,
Să mă-nalț la ceruri oare?
Să te ating? Sunt numai vise!

În noapte fulgul s-a topit,
Făcându-se ploaie din nea,
O clipă el doar a trăit
Și-a luat ‘napoi iubirea mea,

Ducând-o de unde-a venit,
Pe culmile cu multă gheață,
Trecând prin timpul fericit,
Ningând ușor, ca o speranță,

C-un strop de ploaie dintr-un fulg
Pe-o flacără ce-a fost iubire
Și amintiri ce nu le-alung,
Ele mă ning cu fericire.

Semn din ceruri, de la tine,
Aștept după perdeaua trasă,
Poate-iarna care vine…
Acum e doar o ceață deasă!

Redactor, coordonator Florentina Savu

Redactor șef Camelia Boț

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe:

Partajează acest lucru pe: