Zbor spre înălțimi

Din lumi de galben

Știu, te-am iubit dar astazi sunt alt om
Nu-mi mai ajunge-o clipă de înalt,
Nu-mi mai încape visul într-un cerc
Ce raza și-o comprimă-ntr-un oftat,

Nu pot să merg voios pe-un drum închis,
Nu-i aer pentru mine într-un glob,
Aripile-mi sălbatice nu pot
Să-ntind sub o cupolă de alcov.

Nu-i felul meu să merg pe lângă zid
Să mă strecor ca umbra în odai,
Să-mi țin iubirea sub obroc nu vreau,
Ferestre vreau să-mi fie ochii tăi!

Dar tu nu știi să mă iubești curat,
Ți-am fost mereu alături, tu nu-mi ești,
În gura lumii te-ai înveșmântat
Și râzi de tot ce-n taină prețuiești.

În lumi de galben tumbe faci mereu
Te ploconești, săruți câte-un bocanc,
Zâmbești când gustul clisei prins în dinți
Îți dă convulsii aprige-n stomac.

Eu te-am iubit, ascunsă-ntr-un ungher
Mai stă iubirea-mi tristă pâlpâind,
Mă doare să te văd îngenuncheat
Sub masa vânzătorilor de vin…

Mă doare să te văd cum zilnic mergi
Să-ți încasezi diurna-n aur calp,
Cum temenele faci pentr-un covrig
Și-ți vinzi la bâlci hlamida de-mpărat.

M-am resemnat, amnezic ai ajuns
Tu nu știi cine ești nici cine sunt,
Privești în gol prin tot ce ai creat
Și te-nsoțești cu umbre de pământ.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

…spiritul rămas în ceasul părăsit…

Spiritul stricat din casa ceasului încă mai bate, șchiopătat, dar nu arată orele, nici nu îndeamnă… uneori, scoate ecouri statice și le aruncă înapoi, le izgonește… marele vicar al vremii trimitea voci, în răstimpuri, și detunete cumplite peste ceas și peste toate mecanismele menite să-i redea clipei mișcarea și hotarele râvnite… spiritul avea o fată fără trup, dintr-o iubire absolut nevinovată… însă l-a mustrat vicarul și i-a dat toată tristețea și canoanele iubirii… a răbdat spiritul, iată, s-a supus, fără cârtire, până a crescut fetița și-a umplut casa cu toate sentimentele știute că se leagă de iubire… spectrul ei trecea prin toate formele desăvârșite, imitând cele văzute și purtând straiele maicii prin visări pe care spiritul le plămădise din materii ireale și culori necunoscute…nu-i înțelegeai rostirea, dar trăiai, treceai, prin toate sentimentele, în casa ceasului, fără cuvinte… a trecut, însă, vicarul, la vreo trei sau patru veacuri de atunci, la cele sfinte… spiritul rămas în ceasul părăsit de toate clipele și de ecouri, a ieșit, întâia dată, prin cetățile perene, fericit să-i poată cere cerului întruchipare și veșminte pentru fată… n-a găsit, însă, cuvinte magice, nici ascultare și-a trăit în casa ceasului, pe mai departe, izgonind, iată, ecouri și strivind clipe pe geamul ceasului, până la moarte… fără timp, însă, nici moartea n-a venit, ere și ere de nisip și de cenușă… nu-i știu nici acum rostirea, dar mai trec prin casa ceasului, câteodată, și-i ascult spiritul rece, din bătăile sangvine, cum o mângâie pe fată…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Amar

Deși țin ochii-n jos, văd totul roată,
Câmpia verde, fără de hotar,
Ogoarele – icoanostas agrar –
La care moșii se-nchinau, odată.

Pământul, moștenit din tată-n fiu,
Pe-o foaie de ceaslov era înscris,
Cu ciotul de creion scriind pieziș,
Udat, apoi, cu-o dușcă de rachiu.

Când plugul răsturna pământul greu,
În piept dospea aluat de bucurie,
Se închina, țăranul, în chindie,
Și glăsuia: Cu noi e Dumnezeu!

Ridic privirea, tac. Ce s-a schimbat?
Pe câmpuri zumzăie, robotizate,
Mașinării cu becuri colorate,
Iar cerul pare singur și-ntristat.

Nici chiote, nici zbor de ciocârlii…
Un gust de coji de nucă și cucută
Adie peste țarina tăcută,
Pulsând în tâmpla serilor târzii.

Icoanele-s întoarse. Îndreptar
Uitat în raft, trecutul. Ceasul bate,
Ecoul s-a oprit la jumătate.
Dulceața vieții are-un gust amar.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Semn de floare

Iarna încă e-n ecouri, încă soarele se-ascunde,
Dar e-un freamăt în crescendo, vine parcă de oriunde…
E un freamăt și-o magie, fierbere în seva firii,
La un semn, va da năvală, tot alaiu-nmuguririi!

Cățărați pe axul vieții, mugurași se vor deschide,
Aducând cu ei o taină din adâncuri mari, fecunde,
Vor trimite către slavă aprioric semn de floare,
De-o pură-ncuviințare… numai cerul e în stare…

În simțiri se zbate timpul ca-ntr-o oglindire vie,
Parcă nu mai au răbdare vânturile să adie,
Parcă se reped cu valuri de izbiri pasionale
Într-un mal de rezistență a redutelor finale.

Se dospește primăvara, ca o ciută-n nurii tineri,
Nu mai este loc de teamă, nici de vină sau rețineri,
Azuriu se-ntoarce zborul… zărilor… ce se vor prinde
Într-un dans nebun de doruri, doruri coborând în unde.

Și se vor întoarce spații în amonte de visare,
Se vor naște generații cu voioase firișoare
De lumina nouă, pură, cuprinzând duioase inimi,
Într-o dragoste mai mare, dezertorii vor fi minimi.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Pribeag

Mi-am adunat gândurile toate
și le-am depănat într-o noapte,    
într-un ghem mare și colorat,
dar ghemul din mână l-am scăpat,
iar ele au alergat nebune și s-au împrăștiat,

Ca mieii primăvara, pe dealuri cu iarbă verde și flori
ș-am alergat după ele să le strâng  până în zori…
iar câmpul arăta ca o foaie albă nescrisă
nu, nu erau urme, nici umbre, erau doar vise promise…
și gândurile mele ce căutau poteci deschise,

Neobosite intrau și ieșeau fără să bată la ușă…
clanța ușii căzuse și urma pașilor se pierduse…
prin anotimpuri, prin roua dimineții, 
păreau niște păsări zgribulite pe ramurile vieții…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Lup bătrân

Şef de haită, bătrân,
n-am venit să te-omor,
mi-era dor să cobor
arcul vechi din cârlig…
Astă-noapte a nins,
s-a prelins sloi de frig…
Tu auzi când te strig,
tu-nţelegi că mi-e dor?

Vis cu blană de fum,
ţi-am găsit urma-n zori
lângă un căprior
sfâşiat chiar în drum…
Lup bătrân şi-nţelept,
nu-i aşa că în piept
uneori simţi vulcan,
alteori simţi doar scrum?

Fiară ruptă din iad,
de ce-ţi semăn leit
dacă n-am colţii tăi
şi nu beau sânge cald?
De ce-ţi ştiu orice vad,
te urmez şi mă scald
printre prăzi şi prin văi,
singur, doar c-un cuţit?

De ce stau lângă foc
şi mă tem, dar zâmbesc,
aşteptând să ataci,
cu săgeata în arc?
De ce-mi urli în vis
şi-n pădure îmi taci?
De ce nu te-ntâlnesc
când te caut, deloc?…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Prin timp

Prin vremuri au trecut imperii și regate,
Unde durerea lumii s-a scris în amintiri ,
Pe notele de harpă pierdute și uitate,
În legiuite vise și spini de trandafiri!

Se strâng in ghemul vremii trăirile și dorul,
Și anii tinereții se rătăcesc în vaduri,
Pe un tărâm străin a rămas trist amorul,
Și tremura sub briza ce  înspumează valuri!

Se vor desprinde iarăși noi file-n calendar,
Fiorul morții ne va străbate în oase,
Când anii strânși pe umeri cu trudă și amar,
S-or odihni pe tâmple cu junghiuri dureroase!

Se cern prin sita  nopții cu degete înghețate,
Speranțele stăpâne pe mintea înțeleaptă,
Sculptând  linii și riduri pe frunte tatuate,
Lăsând în urmă umbre, urmând o cale dreaptă!

Suntem un licăr luminos în haos,
Împlinind misiunea ce-o primim,
Pentru eternitate, un trecător repaos,
Prin timp, suntem doar clipa ce astăzi o trăim!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

ARIPI

Marin Rada

Cântecul tace,
doar foșnetul curge
ca un rău subteran,
clipa alunecă pe trunchiuri
și plânge,
luna îmbracă,
în stropii de rouă,
un talisman .

Tu crești ca un strigăt
ce persistă-n tăcere,
gândul scrie poeme
pe iarba din crâng,
lumini se revarsă
în râuri de miere,
prin vitralii de stele,
nopțile curg.

Poate doar așa vei simți,
petre umeri, povara ,
arborii prind rădăcini în pământ,
pasărea își păstrează în cuiburi
comoara,
frunzele sunt doar aripi
legănate de vânt…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Cuvintele

Cuvintele-s fierbinți
Și-mi clocotesc țărâna
Din mir curg rugăciuni
Ce-mi fac încet cu mâna

Iar din surcele reci
În coajă și-n rășină
Copacul vieții zboară
Uitând de rădăcină

Din roua dimineții
Și dintr-un hârb știrbit
Băut-am apa vieții
Din palme de zenit

Și-n cetini cu zăpadă-n
Arome de lumină
Se tânguie o mierlă
În limba ei divină

Azi printre stele limpezi
Plutesc așa usor
De ger tot mai călită
Am învățat să zbor

Cu iz de ploaie,umed
Încet trecură anii
Și-acum mă-mpovărează
Din greu,ca bolovanii

Iar din neînțelesuri
Țesute de cuvinte
Însemn răbojul vârstei
Pe-aducerea aminte

Căci te-am ținut de mână
într-un vis;atât de strâns!
Pân’ la uitarea-n care
Cuvintele au plâns.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț si