Zbor spre înălțimi

MARIA TUDOR MIRIAM

O să fac un pod între sud și nord,
Să străbatem calea pân’ la jumătate,
Aripi să ne bată-n tresăriri de cord,
Se prăvale-o stâncă, strigă o cetate.

Vin’ la jumătate, să îmi spui de ce
Între ,,nu” și ,,da” s-a ivit o horă,
Eu fac drumul des, poți să-mi spui orice,
Poți să stai o clipă, poți să stai o oră.

S-au cernut zăpezi, ghiocei se-ascund
În tăceri de-argint și-așteptări de gheață,
Iar chemării mele văile răspund,
,,Se rotesc fuioare veștede de ceață”.

Crivățul e dansul mirilor la poli,
Țurțuri prind sălbatic inimile noastre,
Fluturi de zăpadă nu mai pot fi soli,
Au căzut troiene peste flori albastre.

Doar o floare-albastră adu-mi la-ntâlnire,
Ochilor icoană, muntelui o zare,
Macii unei clipe, în nemărginire,
Să-nflorească timpul dintre cer și mare.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

.
De dragul tău

Uite, iubito,
de dragul tău,
o să adun toate lacrimile
risipite de tine
în stele,
să fac ceață
din ele
și să ascund în ea,
răutățile lumii,
ce te-au rănit,
iar ție
să-ți crească zâmbete-n ochi!…

Să nu știi că exist!…
Să fiu numai o părere,
o iluzie a ta,… o himeră.
Să nu mă suporți,
când nedumeririle mele
te dor!…
De ciudă,
să-ți vină, așa,… să mă spânzuri
de un nor,
să te hrănești cu durerile mele,
dar să râzi în hohote
când, ușor-ușor,
o să strâng moartea de gât
și-o să te iubesc din nou,…
mult mai adânc!…

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Tăceri

Eu nu împachetez iluzii zâmbitoare,
Nici n-am să vând deșartăciuni,
Căci zborul meu prin lume doare,
Demult n-am mai cules minuni…

De multe ori cuvintele-mi înțeapă
Și lasă urme atunci când izvorăsc!
Căci n-am găsit decât o lume seacă
Ce în iluzii viața își hrănesc…

Gonind spre înălțări deșarte,
Adesea uită darul cel dintâi!
Căci numai inima curată-mparte
Iubirea-lege căpătâi!

Și-atunci mă învălui în tăcere,
Mă întorc în rostul meu de lut
Îngrop o lacrimă cu gust de fiere
Fără să-ți spun, cât a durut!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Dezleagă-mă

De ce mi-e dor în fiecare clipă
De ochii tăi, două văpăi în noapte?
De ce mă poartă-a gândului aripă
La buzele-ți ca de cireșe coapte?

Clepsidra trupului îmi e ispită
Și îmi alungă somnul înspre zori,
În patru zări mi-e clipa risipită,
Tu n-ai habar ce mult poți să mă dori.

De ce mă poartă pașii spre-a ta poartă
Prin viscol și zăpadă pân’ la piept
Chiar de nu-ți pasă de-a mea crudă soartă?
Sunt prea bătrân, mult nu pot să aștept.

Răsari măcar o clipă-n a mea cale,
Zâmbește-mi, dacă nu îți e prea greu
Și rupe-mi ale lanțurilor zale
Să pot să-mi văd, senin, de drumul meu.

Redactor: Cristina Pasca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

VIS

De pe malul Prutului,
Spre ograda fratelui
De pe malul celălalt,
Doar apele ne despart.

Întind mână să-l sărut,
Dar sunt despărțit de Prut,
Plin cu lacrimile grele
Ale lui și ale mele.

Martor azi și în trecut
La ce soartă am avut…
Viiturile, puhoi,
Au rupt podul dintre noi.

Am rămas doar cu oftatul
Și dorul unul de altul.
Ardă-i focul, potentații,
Care au despărțit frații!

Ei orfani la ei acasă,
Noi, cu dorul ce ne-apasă.
Măicuța noastră bătrână
Tot oftează și suspină.

Ziua-ntreagă ea bocește
O doină, pe românește,
Îmbrăcată în catrință
Și în suflet cu credință.

Și se roagă să nu moară,
Să-și revadă fiii iară,
Împreună să trăiască
În ograda românească.

Redactor: Nela Viorica Boda

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ruga furnicii

O noapte nesătulă soarbe albastrul bolții,
Să întunece sclipirea din stelele confuze,
Furnica obosită se așază-n pragul sorții
Și întinde către soare sămânța, printre frunze.

Din ochii ei se înalță o rugă fără vină ,
Cu aripi moi de îngeri, cu glas de uragan,
„Presară Ici Și Colo O Sare De Lumină,,
Sămânța să încolțească, să nu se piardă-n van!

Se împiedică furtuna în ruga ei curată,
Asmute trei fantome s-o spulbere-n abis,
Sub greutatea vremii furnica îngenuncheată
Strânge la piept sămânța, ținându-se de-un vis.

Iar ruga ei se înalță mai tare din ruină
Strigând spre dimineața care încet se arată,
Presară peste mine o sare de lumină
Și nu lăsa credința să-mi moară încă o dată!

Din strigătul furnicii ia naștere măslinul
Hrănit cu seva gliei și o mare de iubire,
Degeaba încearcă norii să-și scuture veninul,
În pieptul ei se află un bob de nemurire.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Dor de alb

Mi-e dor de alb, alb de poveste, de clipe mari, de neoprit,
Mi-e dor de flacăra din suflet, săltând nămeți în asfințit!
Iubirile de altădată au gust de fagure topit …
Mi-e dor și de-un sărut în poartă, tiptil, de-al mamei ochi ferit!

Gutui…se rotunjeau mai tare, doar în odaia de la drum.
Iar merele țãșneau spre floare, când se coceau īn jar și scrum!
De dulce tăvălit prin pudrā de-argint curat…îmi amintesc …
Noian de încântari păstrate ca un parfum sublim, regesc!

Aș colinda de drag prin stele, au ele în lumina lor,
Ceva din patimile mele…mocnind în jindul doinelor!
Clipesc din lacrima aleasă în fir de ie pe mosor,
Mi-e dor de-un dor venind din ceruri, albind un roșu arzător!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

DE UNDE VII ?

Spune-mi ce dorești, Iubire,
de-mi aprinzi ca o văpaie
inima slăbită
cu-ale tale mângâieri înșelătoare ?
De unde vii și cine ești,
de mă ții în îmbrățișarea ta ostatic
fără vreo portiță de scăpare ?

Și de ce-mi apari așa târziu ?
De ce acum, când inima
îmi e cernită de singurătate ?
Nu știi că anotimpurile mele
mi-au devenit tot mai puține
și mai sărace în dreptate ?

Mă vei lăsa din nou abandonat
la margine de miazănoapte
în împărăția viselor, ce mă ucid
noapte de noapte ?

Spune-mi tu, Iubirea mea,
veșnic migratoare,
nu te-ncântă gândul meu ardent
de-a rămâne lângă mine
permanent,
să-mi alungi singurătatea
ce mă doare ?

Hotărăște-te cât mai urgent, Iubire !
Ceas de ceas
timpul meu se scurge în uitare
cum se scurg izvoarele
în mare.

Redactor: Mira Miru

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

NELINIȘTI

Taina făpturii
Trece prin vremuri,
Câinii pământului
Latră-n abis,
Stelele-n ceruri,
Ochi ai cuvântului,
N-au a rescrie
Ce mi-a fost scris.

Floare de piatră,
Însingurare,
Ochiul din frunte
Mi l-ai închis…
Mă dor aripile,
Mă doare saltul
Peste prăpastia,
Umbră și vis…

Sufletu-ntinde
Mâini tremurânde
Să ceară aripi
Gata de zbor,
Ochiul furtunii
Dacă-l cuprinde,
Oasele crucii
Toate mă dor.

Coboară pace
Și mă ușură
Și mă dezleagă
Dintru apus!
Mi-i dezlegarea
Dinspre făptură
Drumul acasă
Și-i numai dus.

Lepădând haina
Și legea firii
Înger de pace
Mă va lua
Și-mi va fi pace
Și voi fi taină
Cum coborât-am
La maica mea.

Redactor: Nela Viorica Boca

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț