FRUNZE
Sunt o frunză
desprinsă din ram,
iubesc degetele ploii,
firul de iarbă
și foșnetul
pe care încă-l mai am.
Pata de sânge
care se scurge
pe nervurile mele
din cer,
adulmecă somnul,
hotarele,
nebănuitul mister…
Voi ruga vântul să mă poarte
până mâine-n zenit,
să respir împreună cu ploaia
parfumul cerului înflorit…
Sunt o frunză
ca o șoaptă a vântului
printre alte șoapte
fără sfârșit…
Redactor: Relu Popescu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Mai lasă-mi, Doamne,
Mi-e ceață-n gânduri, și în suflet, frig.
Aș vrea să-mi ridic ochii și să strig:
mai lasă-mi, Doamne, timp, la piept să strâng
copacii care, goi de frunze, plâng,
mai lasă-mă, o vreme, să nu știu
că s-a făcut, deodată, prea târziu,
și-n noaptea ce se lasă pe pământ,
pulsând ușor, sub umărul meu stâng,
îmi sapă viața timpuriu mormânt!
…
Dar tac. E toamnă rece și-i pustiu.
„Pe câmp, sinistre șoapte trec pe vânt.”
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Simțiri
Citeşte-mă cu ochii nerăbdării,
Alege doar cuvintele rotunde,
Pe fila galbenă a aşteptării,
Mai risipeşte ploile fecunde…
Adună-mă în pumnul fericirii,
S-ascult cum strigă roua de fiori,
Ascunde-mă prin pânzele iubirii,
Albeşte-mă în seve de culori…
Răsfiră-mă prin ierburi de-ntrebări,
Să simt cum strigă rădăcini în gând,
Prin vise, pietruieşte noi cărări,
S-apăs călcâiul de simţiri flămând…
Presară-mi într-o palmă roi de stele,
În alta, creşte-mi delte de voinţă,
Învaţă-mă cum să înşir mărgele,
Pe fire fremătate de dorinţă…
Îmbracă-mă cu roşu de-asfinţit,
Păteză-mi visul nou cu violet,
Clădeşte-mi într-un colţ de infinit,
Castele fără turnuri de regret…
Şi scrie-mă cu degetul trăirii,
Pe-obrazul ars de aşteptări înguste,
Eliberează zborul rătăcirii,
Lasă ecoul firii să ne guste…
Versuri din volumul
DORINȚE RĂZVRĂTITE, Editura Cervantes, 2024
2.10.2024
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Gânduri printre rânduri
Mă așez la masă cu singurătatea.
Am invitat-o la o cafeluță-amară,
I-am spus, să știe, care îmi e etatea,
Și că nu vreau să fiu la nimeni o povară.
I-am povestit că am tot vrut să o alung
Sperând să umplu golul lăsat de ce a fost,
Dar am descoperit ce nu vreau să ajung,
Așa că voi trăi lucrând la propriul rost.
I-am spus că și ea are frumusețea ei…
Mulți se declară singuri, chiar fiind în doi.
Poți face în singurătate tot ce vrei
Fără ca sufletul s-ajungi să îl despoi.
De fapt, singur nu o să fii cam niciodat’
Dacă ai sufletul curat și vorba dulce
Și-l ai pe Dumnezeu mereu ca aliat.
Cu El drumul spre fericire te va duce.
Redactor: Relu Popescu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
La casa de bătrani din colțul lunii
doar ridurile mai discută între ele
iar morții i se-ncing treptat cărbunii
când noaptea țipă-n scrâșnet de măsele
Pașii târșiți în ritm de oase frânte
și-un tremurat cuprinde universul
fețe de pernă nu pot să se zvânte
iar pana cu tristețe scrie versul
E un asalt de prafuri elizee
ce se aștern pe-albastrele retine
sunt osândite vechile trofee
s-ascundã-n ele tot mai multe spline
Redactor: Mira Minu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
MI-AU FURAT COCORII VARA
A înmugurit tăcerea prin pădurea de aramă,
S-au prins frunzele în horă, troienind cărări de dor…
Toamna-şi țese, cu migală, mult râvnita ei maramă
Murmurând, a-nsingurare, sub o lacrimă de nor.
Freamătă a doină vântul, plânge-n mi bemol vioara,
Timpu-ncetineşte pasul şi se scurge mai domol…
Fără nicio îndoială, mi-au furat cocorii vara
Şi-au lăsat în urmă codrul zdrențuit, pustiu şi gol…
Mi-a rămas un colț de zare care-mi jăruie ființa
Cu-o fărâmă de lumină din amurgul sângeriu…
Cuibărită-n poala vremii îmi agăț de cer dorința
Să văd iar natura-ntreagă primenită-n verde viu….
Redactor: Relu Popescu
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Despre suflet…
Un Creator a strâns în pumnul său
Comori de suflet puse într-o carte.
Le-a transformat, apoi, în curcubeu
Și le-a pictat pe cer, până departe.
Căci sufletul e candela din rai
Aprinsă lângă o icoană veche,
Este un bob din spicul de pe plai,
O doină murmurată la ureche.
Se-nchină-ncet la pâinea rumenită,
Își potolește setea la izvor.
Mai suflă în cenușa de sub plită,
Se strânge ghem, de jale și de dor.
Cât pe pământ dă viață lutului,
Ne închinăm la dânsul ca la soare…
Dacă mai spune-o vorbă vântului,
Va fi și pământean, și călătoare.
Când tot nisipul din clepsidră curge,
Nimic aici din suflet nu rămâne.
Oricât s-ar milogi, oricât ar plânge,
„El moare-n steaua care apune”.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Omule
Te naști cu primăvara-n poală,
Apoi lași vara să te poarte pe cărări,
Ușor; pe toate, trupul tău le cară
Trecându-le spre marile uitari.
Când toamna bate la fereastra vieții,
Cu pași mărunți, tu îi deschizi ușor,
Privind cum schimbă roua dimineții,
În brumă rece-n care-ncet ne mor
Speranțe și puteri luate de vânt.
Ca frunzele dansează-n vals de toamnă,
Apoi sărută palidul pământ…
De lacrimi e cărare pe sub geană,
Că iarna rece-și flutură mantaua,
Pământul, ca un uriaș mormânt,
Te-acoperă și nu-ți mai pui basmaua.
La căpătâi… ai piatră de granit.
…
Ca frunza care zboară-n adiere,
se-nalță și coboară în cădere,
Așa-i și omul, trecător prin lume,
Cu năzuinți urcând spre infinit,
,,EL MOARE-N STEAUA CARE APUNE”,
Dând mărturie-n ceruri c-a trăit.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Noiembrie
Mă arzi noiembrie…
Pe tâmpla inimii prea șubredă și sură,
„Pe câmp sinistre șoapte trec pe vânt”,
Zile pustii din verde calm îmi fură,
Se zbate bruma aspră, pe gene de pământ.
Mă strigi noiembrie…
Cu voci de ploi nepăsătoare și avare,
Ascut săgeți în munții surzi de tatonări,
Gust din potirul ars al toamnelor bizare,
Încarcerat în nopți perfide de-așteptări.
Mă scrii noiembrie…
Cu litere de foc subțiri și prea confuze,
Nu vreau să plec, nici nu pot să rămân,
Încercănez dorințe zgribulite și obtuze,
Pe tâmplele gândirii, argintul e stăpân.
Mă-nchizi noiembrie…
În pumnul timpului hapsân și ascuțit,
„Pe câmp sinistre șoapte trec pe vânt”,
Aud cum plânge firul ierbii răstignit,
Zăpada îi croiește apaticul veșmânt.
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Meriți tu?
Lângă salcia bătrână
număr greieri
prin nuiele
și mă gâdilă o mână
să-mpletesc
două inele!
Aș lăsa versul să zboare,
dar mi-s vorbele puține
și visez la…
nunți bizare
iar un gând
tremură-n mine…
Meriți tu
să-mi pun speranța
în căușul palmei tale,
să uit de nesiguranța
ce-ntre noi
caută cale?
Să ignor cum cade ploaie
peste gândurile mele…
și să-mi las
patul de paie
pentru patul tău de stele?
Meriți tu
să te trec marea
și să te cunoască vântul,
să-ți coc pâinea
să-ți dau sarea,…
Să-mpărțim la doi pământul?
Să te apăr ba de soare,
ba de luna ce se zbate
noaptea…
când o scap în mare,
căci am palmele uscate!
Poți să-mi spui
că va fi bine
chiar de vine ceasul rău?
Și că rămâi lângă mine…
Meriți tu
să fii al meu?
Redactor: Nela Viorica Boca
Redactor șef: Ionuț Pande
Director editorial: Camelia Corina Boț
Zbor spre înălțimi 