Zbor spre înălțimi

Autumnală

Toamnă-i iar și-mi este frică, vântul e rebel și rece,
făr’ de scrupule el trece, prin odaia mea, prea mică.
Val de apă-n geam lovește, fulger luminează-n gol
un actor ce joacă-un rol, într-o scenă de poveste.

Vreau senin și-albastru cerul, nori să nu îl amenințe,
luna fără de velințe, nu-mi dezvăluie misterul.
Nu a fost, ce-a fost să fie, lacrima-mi in suflet plânge,
de durerea ce se stinge, în adânc de apă vie.

O să strig în gura mare, „toamnă fără de cuvânt”,
tu ne târâi pe pământ și ne pui pe rană sare!
Pot să spun că ești o doamnă și porți șal de borangic?
lumii cum să îi explic, că nu ești decât o toamnă?

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Eu și toamna

,,PE CÂMP SINISTRE ȘOAPTE TREC PE VÂNT „
În desfrunzire pomii,foșnesc ultimul cânt ,
E cântecul de jale al brațelor uscate,
Pe care vântul toamnei le lasă despuiate.

Către amurg,grăbiți, norii mai iute-și mână
Culorile cernite,furtuna ce-o să vină.
Din sufletu-mi plecară și primăveri și veri,
Constat cu întristare , nu mai sunt cel de ieri.

Mă-mbie  crizantema cu tot parfumul ei
Dar cum să ma mai bucur când pașii mei sunt grei,
Și când amurgul sumbru, cu tot griul din el
Trupul mi-ncorsetează în chingile-i de-oțel!

Înfrigurat și trist abia schițez un zâmbet
Căci teama și durerea s-au cuibărit în suflet.
O clipă te rog toamnă, oprește-te din mers ,
Pe-o frunză arămie, să-mi scriu ultimul vers.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Pașii vieții

Trecea pe-afară Toamna-n
Botine aurii
Avea ochi de brândușe
Și gene castanii

Trecea cu gândul dus
Învăluită-n ploaie
Priveam absentă cerul
Închisă în odaie

Și cârduri de cocori
Mi se-nvârteau în gând
Pe foaia de hârtie
Se încâlcea un rând

Trecea nepăsătoare
La braț cu-n vânt hoinar
Avea o fustă creață
Din frunze de arțar

Păienjeniș de stele
Pe poala-i foșnitoare
Brodată-n argintiu
Cu brume moi, ușoare

A poposit pe-o bancă
Privindu-mă cu milă
Tu, ai atâtea Toamne
Eu sunt doar o copilă

Mă-nvăluie-amintiri
Pierdută-n umbra ceții
Atâtea anotimpuri
Se pierd în pașii vieții

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

POETUL ANONIM…

Poetul anonim, cu pasiune,
e-un figurant pe scenă, în vreo zi,
Speranță că un drum va netezi,
(de-a sa valoare public o expune).

Frumoasele cuvinte cu temei,
Își regăsesc splendorile prin har
Expuse-n stil frenetic, lapidar,
(când și-a ales… din viață un crâmpei),

A fi poet e pentru mulți un har,
Lui Dumnezeu plătit pe-al Său tarif:
Să urci spre înălțimi ca un Sisif
Și să învingi pedeapsa solitar.

Să construiești simțirilor recif,
Să zbori ca legendarul fiu Icar,
Pe muză s-o alergi c-un vechi amnar,
Să dea lumină bietului poncif.

„EL MOARE-N STEAUA CARE-APUNE”
De nu-i recunoscut de ageamii
Cu nalte, renumite-academii,
Dar c-un poem nicicând, o joncțiune.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Într-un târziu

Azi voi strivi cuvinte pe genunchi
Tăcerile din mine să vorbească
Voi mai păstra din vise un mănunchi
Ca peste ani, mereu, să ne-nsoțească.

Să ne-nfruptăm din gustul de halva
Și din parfumul florilor de vară;
Pe brațul meu, iubito, te-aș salva
De brumele ce seamănă povară.

Și nu te-aș mai lăsa să rătăcești
O altă zi prin lumea asta mare
Când ai putea din nou să strălucești
Uitând de gustul clipelor amare.

Intr-un târziu ne vom trezi orfani
Tot căutând dovezi de nemurire
In ochii muritorilor profani
Ce nu așteaptă altă-nmugurire.

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

EŞARFĂ DE NORI

Cândva, şi-a pus pe umeri o eşarfă de nori
Şi l-a străpuns cu ochii ei de ceață
Iar paşii-i de morgană se strecurau, uşori
Şi inundau întreaga lui ființă.

Din ochii ei, pleiade de iluzii
Se agățau de visul lui crepuscular,
Însă argintul viu, din spatele oglinzii
S-a spart într-o secundă, c-un zgomot infernal.

Acum, când devrişi albi îi rotesc visul prin dune
Şi-o eşarfă de nori pe fruntea-i se destramă,
Înfrigurat, EL MOARE-N STEAUA CARE APUNE
Iar ochii ei de ceață se ascund în toamnă.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Timp de anotimp(Bacovian)

E toamnă-n cer și toamna pe pământ,
pierdută-n praf e ultima mea vară,
pe câmp sinistre șoapte trec pe vânt,
nu înțeleg ce spun, dar mă-nfioară.
Nori plumburii se scurg într-un descant,
un singur strop ajunge ca să doară,
apusu-i palid, răsăritul frânt
și zi și noapte cețuri grele zboară.
Copacii nu mai au nici un cuvânt,
suspină doar când frunza dă să moară,
deși-s legați prin tainic legământ,
s-o reînvie iar la primăvară.
Trecut de echinocțiu mă frământ,
că-n iarnă plec a nu știu câtă oară,
sunt prins în ritualul vremii sfânt
și tot mai des, în gând se face seară.
E toamnă-n suflet, chiar și pe pământ,
strâng amintiri din fiecare vară,
pe câmp sinistre șoapte trec pe vânt,
acum le deslușesc întâia oară.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Efemeritate

Atinge ale vieții răzvrătite strune,
Clădește zid neliniștit de fapte,
„El moare-n steaua care apune”,
În palme-i luminează vise coapte.

Străbate lungi cărări, cu cutezanță,
Tot căutând a gândului minune,
Înveșmântat în mantie de speranță,
„El moare-n steaua care apune”.

Alungă vorbe și iluzii zdrențuite,
Atinge clipa mută care se supune,
Apoi, pe luturi de tăcere ruginite,
„El moare-n steaua care apune”.

Privește ploile de amintiri robuste,
În ochii minții alb docil repune,
Lasă nemărginirea să îl guste,
„El moare-n steaua care apune”.

Și a-nțeles că roșu-i efemer,
Că-n iarna vieții negrul se impune,
Se resemnează, lângă norii din mister,
„El moare-n steaua care apune”.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

EȘTI RANA MEA CEA MAI FRUMOASĂ

Și de-ar fi să-mi fii, femeie, rană fără vindecare,
Aș iubi durerea care m-ar cuprinde pân’ la os,
Te-aș iubi până la țipăt, te-aș iubi cu disperare,
Ție ți-aș aduce-n palmă poezia mea, prinos.

Dac-ar fi să-mi fii un cântec, doina mea ai fi de jale,
Te-aș cânta pe portativul ce mă sfâșie-n felii,
Te-aș zidi în mine însumi, dacă n-ar fi altă cale,
Dar să-mi fii și-n veșnicie, dar să-mi fii, auzi?să-mi fii!

N-am știut că fără tine nu găsesc vieții rost,
N-am știu cum doare dorul, când viorii-i sunt arcușul
Și ca un soldat bătrân, de un veac uitat în post,
Pentru clipa despărțirii-n taină strâng în pumn cartușul.

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț