Arhive etichetă:biblioteca revistei

Metamorfozã De ce mi-aduc aminte? De ce în amintireîţi viscolesc surâsul şi sufletul mereu?Fiindcã mã simt ca Ana ziditã-n mânãstireşi tu eşti mânãstirea din care glasul meu,puternic, se aude doar ca o tânguire.Sunt fiul lui Manole şi mã numesc Orfeu,dar numele ce zeii mi l-au rostit: Iubire-i. Stau biciuit de lacrimi şi mârâit cu urădeContinuă lectura „Anatol Covalli”

Poetul şi patria Poetul n-are voie să trădezeși nici să facă glume despre Neam,el simte totul, de la Râu la Ram,născut ca lacrima de metereze. Poetul n-are voie să adoarmă,cât sunt necazuri încă și nevoi,prin el suntem la ceas de veghe noi,poetul ne e rodnică alarmă. Poetul n-are voie să transformeîn mod oracular, în modContinuă lectura „Adrian Păunescu”

Miracol Te pierzi în ochii mei, păgân miracoleu însumi pentru tine-s nevăzutunde să plec în ce necunoscutsă-mi poarte umbra ultimul spectacol*Și vântul azi te-a dus tot mai departecăci ești ușoară ca un fulg de neași albă ca zăpada ce cădeaîn noaptea care astăzi ne desparte*Câte povești și lacrimi cad nespusecât înca porti brățara de smaraldpeContinuă lectura „Radu Iorgulescu”

Sistem sumbrude Pablo Neruda Pentru fiecare dintre aceste zile întunecate precum pistoalele vechi,și deschise la soare ca niște boi imenși și roșcați,abia susținuți prin aer și de vise,dispărând brusc și pentru totdeauna,nimic n-a schimbat perturbatele mele origini,iar inegalele dimensiuni ce-mi aleargă prin inimăaici se hrănesc zi și noapte, în singurătate,acoperind triste și răvășite cantități. Așadar,Continuă lectura „Pablo Neruba – traducere: Gabriel Cristea”

La infinit A te naşte şopârlăşi-a visa zboruri lungi,a fi numai o gârlăcând vrei fluviu s-ajungi, a fi murmur sau şoaptecând tumult te visai,a fi mugur când coapteîmpliniri aşteptai, a te zbate în urătu, al dragostei sol,a fi colb, a fi zgură,a rămâne nămol, a ucide în tinene-ncetat orice vis,a muri de ruşinelângă visul ucis,Continuă lectura „Anatol Covalli”

Ștergarul în care mi-am uitat copilăria mamas-a dus să adune câteva ierburisă le așeze în mănunchisub grindăsă poarte de belșug și de noroc…nu mai are cum să ajungă la cinăde va veni târziupe întunericîmi va pune mâna în poalăși-mi va sprijini somnulpână dimineațăcând liniștea spartăde întâiul cântat al cocoșuluiîi va reconstitui chipulo lumină va țâșniContinuă lectura „Teodor Dume”

CLIPA Ah, clipa care vine cum ucideicoana ta care-n apus dispare,iar mintea prinsă-n cugetări perfide,devine un teren de vânătoare.Cu frâul gândurilor într-o mână,adun din ochi supusa depărtare,în timp ce cornul nemilos răsună,iar calul rupe iarba sub picioare. Aleargă peste vreme-n ritm nebun,pe-a dorului himerică chemare,cupinsă-n neguri reci care apunpe visul meu de falsă vânătoare.Năvalnic măContinuă lectura „Corneliu Neagu”

Copil din grâu și dor Zâmbind pe sub bentița tricolorăCu ochii lor șăgalnici ne privesc,Noi dăm onorul gliei noastre sorăȘi cerului albastru românesc. În ochii lor sfioși și-ntrebători,Se-ntrezăresc răspunsuri pentru lume,În poienița lor, atâtea flori,Își pregătesc grădina pentru mâine. Soldați mărșăluind spre absolut,Noi, cabotini ai unei lumi întoarse,Ne-om scutura de tină și de lut,Înflăcărați dinContinuă lectura „Bogdan Florin Boitan”

Mâinile Mâinile tac, ascultă și fac…frământă fierul, modelează oțelul,rotesc secunde și doruri rotunde,mângâie vise cu aripi deschise,apasă-n tăceri, alină-n dureri… Mâinile tac, ascultă și fac…creionează iluzii, răsfiră confuzii,adună cocorii la marginea zării,scriu pe plăcere cu deget de miere,aprind asfințitul, cuprind infinitul… Mâinile tac, ascultă și fac…scutură norii, revarsă fiorii,cern așteptarea, străpung depărtarea,răsucesc amintiri, fură iubiri,înșirăContinuă lectura „Cristina Serghiescu”

Seminţia bujorilor Zicere:Nu doar ne tragem din strămoşi,Dar ne hrănim cu seva lor,Noii arhangheli glorioşi,Încorsetaţi în glii ce dor. Cât de adâncă-i, Doamne, rădăcinaAcestui trunchi ce prin milenii-şi creşteFrunzarul, ocrotind cu el grădinaDin care, neamul, floarea-şi sumeţeşte? Din seve de la primii regi pornite,Pe oase îngropate cresc bujorii,Chiar răscoliţi de năvăliri smintite,Rămas-au loc de odihnitContinuă lectura „Ovidiu Oana-pârâul”