Arhive etichetă:Poezie

Mi-e foame, sete, dor… și te iubesc Mi-e dor de tine, dor de noi „precis”îmi pare că de-un veac nu ți-am mai scrisși-n tâmpla mea, instincte de păgânscâncesc de foame ori de dor de sân Mi-e sete, „categoric”, sete răude lacrima ce râde-n ochiul tăucând între noi și marele extaztimpul se sparge-n cioburi de turcoaz,Continuă lectura „Eduard Bucium”

Despărțire Du-te, dacă ți-e voia,Fă cum știi. Eu oricumN-aș alege vreodatăSă-ți fiu stavilă-n drum. Mergi și lasă-te dusăCum destinul ți-e scris,Eu, iubirii de tine,Am să-i spun c-a fost vis. Clipa-aceea furatăO voi ține mereuLeac pe rana crescândăA păcatului meu. Și tu, plină de viață,N-ai vreodată să știi,Despre zilele meleCât vor fi de pustii. Du-te, dacăContinuă lectura „Petre Vatuiu”

destul într-o dimineață m-am săturat de mineși zău că n-am știut ce să-mi fac. m-aș fi vândut, dar nu știam cât să cer,m-aș fi împrumutat, dar nu găseam giranții potriviți,m-aș fi bătut, dar știam deja că doare,m-aș fi exilat în Sf. Elena, dar o făcuseră înainte francezii cu unul,ba chiar m-aș fi întinerit cu nișteContinuă lectura „Mircea Grumaz”

SÂMBĂTĂ Nu-mi aparține Sâmbăta, doar mie. E a întregii lumi, și de aceea, O-ntreb dacă mai vrea o poezie, Acum, cât e mai proaspătă ideea! Nu cred că-mi va răspunde, n-are vreme! Noi suntem mulți, iar ea e numai una, Dar cred că-i iubitoare de poeme. Așa mi-a zis acum trei ceasuri, luna! Idea scânteiazăContinuă lectura „Constantin Mosor”

ÎN TOAMNA CU FRUNZE DE-OPAL În toamna cu frunze de-opalIubirea mai poartă stigmate.Eu pun peste vise un șal,Să nu le găsești înghețate.Știu c-o s-apari într-o zi,Cu ploi și furtuni după tinePoate-ai uitat a zâmbi?Poate ți-e dor azi de mine?! Poate prin umbre trecândȚi-am lipsit ca și nopților, zoriiSau poate de mine uitândN-ai văzut cum se-nalțăContinuă lectura „Mirela Butacu”

OPRIȚI RĂZBOIUL Opriți războiul! Destulă-i durerea, Prea multe lacrimi au curs pe pământ, Prea mulți copii și-au pierdut mângâierea, Prea mult s-a rupt din al vieții cuvânt. Orașe arse, pământ răvășit, Case lăsate în umbră și scrum, Mamele strigă spre-un cer rătăcit, Dar nimeni nu știe ce va mai fi de- acum… Tunurile urlă, pământulContinuă lectura „Petronel Vizitiu”

Clepsidra Calc prin clepsidra timpului meuBeduin fără umbră și vlagăNisipul din mine se scurge și greublestemul iubirii nu se dezleagă Cămile de versuri mă uită călareȘi oaza-i departe și poate e seacăEu zbor ca un nor care plouă-n uitareși setea de mine e tot mai săracă Intoarce iubito clepsidra din drumși pune tăceri pe iubiriContinuă lectura „Alexandru Ioan Filip”

La flacăra ascezei La flacăra de veghe a unei lumânări,Când cade geana grea a dulcei înserăriTe văd venind aievea, iubita mea măicuțăCu taica braț la braț, în mică teleguță.Sculptată dintr-un nor, o scoică celestinăPurtată prin Eden, în liniște deplinăDe armăsari de foc, pe razele de lună,Ce ne deschid cărări, în care ne adună.Și în tăceriContinuă lectura „Stell Alexandru”

Apus de toamnă Ce dacă toamn-a scuturat,Pe rând, atâtea frunze,Puteam să le fi adunatAripile pe pânze. Într-un adagiu ori un vers,Pe tâmple să se culce,La pieptul tău, pe fruntea ta,Pe gura ta cea dulce. Mă întrebam, când și-au opritsecundele bătaia?Vărsând așa un timp cumplit,Ducându-se cu ploaia. Atâta doar, și se pierdu,Fără să știm anume,Amurgul înghițiContinuă lectura „Bogdan Florin Boitan”

Fluturele mut Oprește-mi sângele în trupul după tine,Degeaba zboară viu în vena-mi putrezită,Trăiește-ți o bucată de viață pentru mineCa o livadă-n mugur, aproape înverzită. Îți dau și cerebelul și cortexul de-l vrei,Îți pun albastru-n ochii sătui de semizei,Ca să eviți cărarea ce-a stat în pașii mei,Toți spinii deznădejdii ce i-au făcut prea grei… Îți dauContinuă lectura „Cristina Pasca”