Arhive etichetă:Poezie

O TOAMNĂ Se-așterne primul strat de brumă și florile se ofilesc,voi mai lăsa o toamnă-n urmă pe care tare o iubesc,e anotimpul meu de suflet pictat în sute de culoriși e un dans pe cerul liber al stolurilor de cocori… Toamna îmi este așternut de frunze ce plutesc în vânt,îmi e destin și legământ șiContinuă lectura „Nicoleta Șurpanu”

EU SUNT GRĂDINARUL TĂU Fetița mea cea mai frumoasă,eu sunt grădinarul tăucel nou; știu când te seacă seteasă-ți torn apă la rădăcină, știu când te arde luminasă-ți devin umbră-n grădină, simt când te ofilește dorulsă-ți umezesc trupul cu rouă iar când te aprinzi de iubireeu sunt cel care adună noriiși îi grădinăresc să te plouă.Continuă lectura „Ion Sima Delagaleș”

Se topesc columbii… Se topesc columbii către bolți de sare,Legănând văzduhul soarelui rănit;Obosite umbre  se cufundă-n mare,Să-ntâlnească visul unui trilobit. Lunecă nisipuri din clepsidre sparte,Reclădesc imperii și cetatea Ur*;Se aud fantasme, se aud doar șoapteRisipind plutirea ierbii de telur… Îmi pulsează-n vene raza selenară,Ah, sumeriano, mă ofer în dar!Fructul buzei tale – gust de scorțișoarăContinuă lectura „Gabriel Cristea”

Am înțeles că fluturii nu mor… Fluturii nu morAm înțeles că fluturii nu mor,Se transformă în speranțeȘi zboară de la o inimă la altaRisipind culoare,Formând un curcubeu de iubire,Pe care niciun nor nu poateSă-l umbrească șiNicio ploaie nu poateSă-i spele culoarea. Am înțeles că fluturii nu mor,Se ascund în aripile îngerilorȘi de acolo, de sus,Cântă.NuContinuă lectura „Grațiela Cristina Herghelegiu”

SPUNE-MI TOAMNĂ De ce-mi dezbraci copacii de frunze și de vise?De ce alungi din flori iubirile promise?De ce-ți agăți privirea de floarea câmpuluiȘi-o lași să doarmă-n veci pe brațul dorului? De ce furi verdele din codrul înfrunzitȘi-l lași golaș și trist, cu trupul dezvelit?Nu vezi cum lacrima-i se-nnoadă sub bărbie,Când frunza lui cea verde devineContinuă lectura „Eugenia Spătaru (Adnana Radu)”

Ce toamn-a dat în noi Ce toamn-a dat în noi, ce toamn-a dat!Sub pași de suflet, iarba s-a uscat.Petale de surâs s-au ofilitȘi inimile noastre s-au răcit. Ce desfrunziri, ce vânturi, ce rugini!Ce împletiri de umbre și lumini!Într-un timp când ziua se-ngustează,Ce lupte duc privirile pe-o rază! Ce toamn-a dat în noi, ce toamn-a dat!CeațaContinuă lectura „Mirela Butacu”

E toamnă iar Întinde-ți mâinile și mă cuprinde,o să îmi simți căldura din priviri,e ca un vis ce-o flacără aprinde,te pierzi în ea și-adesea te inspiri! Să nu mă-ntrebi de ce e luna rece,deși-i regină pe vastul infinit,de ce n-o vezi, când noaptea iute trece,și soarele apare spre zenit… Nu mă-ntreba, cuprinde-mă în brață,mi-e fricăContinuă lectura „Lorica Mihăilă”

Dor de infinit De ce, de ce se -ntorc cocorii acasă,Și de ce mă cuprinde un dor nestăvilitDe noaptea în care noi stăteam la masăȘi ne era cel mai tare dor de infinit . Acum când timpul a mușcat din mine,Lumina -i doar o gămălie de chibritMi-aștept sentința -n ponturi euxinePurtând în suflet un mareContinuă lectura „Cristian Gabriel Vulpoiu”

7 lumini ,,Să îmi aprinzi 7 lumini”,Aceasta-i ruga mea din urmă,Candele sfinte, fără spini,Cu veșnic har Tu le îndrumă. Vreau 7 binecuvântări,Pe 7 drumuri luminate,Și-n lume, prin atâtea zări,Să cadă umbrele-nghețate. În vremea când se sting candele,Ei fie flacără pe munte,În noaptea lumii, fă-i ca stele,Un semn de viață peste punte. Arată lumii, Doamne bun,CăContinuă lectura „Cristina Pasca”

Fără tine Târziu am înțeles că fără tineSunt doar o frunză rătăcită-n vânt,Un călător prin lumile străineCare nu lasă urme pe Pământ, Un albatros ce nu știe să zboare,Navigator pe-o mare în furtună,Un cer fără de păsări călătoare,Noapte fără de stele și de lună, Un ghiocel pe sub zăpezi uitat,Un mac firav aprins de tainicContinuă lectura „Iancu Cătălin”