Arhive etichetă:Poezie

Istoria interzisă(8) În orice-orînduire obijduiți săraciiAu fost de stat, de nobili, de cler, fiind araciiComuni ai bunăstării acestora, o parteAvînd și ei promisă în ceruri, după moarte,.Din patria terestră spre patria divinăMetafizicizînd-o supunerea deplină.Prin cei supuși torturii în beciuri și în groteChiar Domnului făcîndu-I noi, noi și noi golgote,.Să-I cînte bunătatea și tălpile să-I lingăCu-amenințăriContinuă lectura „Dediu Florin”

M-AI DEZVELIT DE CER     ~Vio Sterian ~ S-au strâns temeri în colțurile fricii,În așteptare cuibărește urma ta,Pământul a-nghițit iarăși o steaȘi-mi sunt necontenit, tristețile, amicii. Mă-mbrac din goluri goale, cu-n alt golȘi mă-nvelesc cu cerul sterp de Lună,Din lipsa ta nimicul mi se-adună,În alt nimic, care-mi tot dă ocol. Și totuși, parcă lipsa ta mi-eContinuă lectura „Vio Sterian”

Floare de colț Sunt o floare de colțcrescută-n vârf de munteși vă spun în graiul dulce:vântul nu mă rupe,nici soarele nu mă seacă,nici ploile nu mă îneacă,vijelia, nu-mi alungă veselia,rădăcinile din stâncănu mi le smulge, oricât mi-ar fidurerea de adâncă.Stau dreaptă în fața sorțiisimțând timpul cum treceprin ieslea vieții mele,cum soarele mi se prindede pleteContinuă lectura „Camelia Boț”

La împlinirea visului uitat… Nu te mai văd, îmi ești așa departe…Îndrept spre tine frunze de cuvântCe-au înverzit sub razele de noapteÎn lutul meu de patimi fremătând. Întind spre tine ramuri de luminăDin nicăieri parfumul lor să-l simți,Urmând cărarea florii sulfinăSă-mi vii în pragul nopților fierbinți. În straie noi, în noua primăvară,Curat de ieri șiContinuă lectura „Daniela Konovală”

„VECINII” Ușa nopții se descuie!Primăvara-i prin livadă.Pe bătrâna cărăruie,Luna iese la paradă! Soarele i-a dat luminaS-o țină la ea în palme.Nu l-a refuzat „vecina”!Iată două inimi calme! El e cel bătrân, se pare!Dar și luna e bătrână!Totuși, pleacă la plimbareȚinând stelele de mână! Înfloriră corcodușii!Luna șade pe călcâie!Sprijinit de tocul ușii,Las noaptea să mă mângâie!Continuă lectura „Constantin Mosor”

Dor de tainăAutor: Alexandra Mihalache De la ceruri la pământTu eşti dorul cel mai sfântŞi de la pământ la cerEşti cel mai adânc mister. Dor în lacrimi, dor de noi,Dor de tainele din ploi,Dor de toamnă şi de-apus,Tu eşti dorul meu nespus. De la ceruri la pământEşti eternul din cuvântŞi de la pământ la cerEştiContinuă lectura „Alexandra Mihalache”

Rătăcire Îmi rătăcesc pasiiprin verdeleprimăverii,dorind a-mi reculegecântul din struneleei de vioară.Dar, știu! Arcușul ei,m-ar dojenipână-n vară,c-apoi să plec,precum pleacăși verdele-n toamnă. 30.03.2021Camelia Boț Redactor șef Camelia Boț

DOR DE PRIMĂVARĂ Ai apărut din dor de primăvarăPurtând pe umeri tăcerile-nghețateȘi chiar luptând cu viscolul de-afară,Tu ai crescut în fiecare noapte. Acum privești spre lume cu mândrieDin albul pur se naște-o altă viață.E taina ce o duci în sihăstrie,De te ivești curat, de dimineață. Eu tot nu știu cum îți păstrezi veșmântulPeste pământul răscolitContinuă lectura „Mihaela Avram”

Am deosebita plăcere să prezint o nouă poetă, care, cu stângăcia ei caracteristică cucerește spațiul literar. Este vorba de Elena Coca Mahalu, o ființă rezervată, timidă, care încearcă prin versul ei timid, să atragă lumii atenția, spunând des, că și ea este aici, că prin slova ei poate atinge infinitul cerului, prin metaforele ei esteContinuă lectura „Debut literar Elena Coca Mahalu”

DISTANȚA DINTRE NOI E o distanță așa mareîntre noi, oamenii,încât dacă am alergaunii spre alții,nu ne-am întâlniNiciodată! E o distanță așa mareîntre noi și Dumnezeuîncât dacă am îngenuncheaunii în fața altora,nu ne-am putea ridicaîn Rugăciune. Și totuși…E o distanță așa micăîntre viață și moarteîncât dacă am putea trăilângă oameni și Dumnezeuam putea simțiVeșnicia! Redactor șefContinuă lectura „Mihaela Avram”