Arhive etichetă:Poezie

O lume-nchisă-n mine Nu mai sunt…lumea care eram!timpul a tăiatîntre coastele ființei,până la bocitoarelede la căpătâiul meu;i-am simțit fulgerulde inimă flămândă…M-a decupat din lut,cu iubirea lupilor de haită.Mă pândea fără milălumea de azi,unde verbul „a fi”este un mâine de ieri…Mai clipește spre zorio patimă de lumină stinsă.Nu mai sunt eu,ci o altă lume,o altă lume…înContinuă lectura „Camelia Corina Boț”

DIN DRAGOSTE PENTRU ZBOR Ieri visai să atingi cerul, astăzi iată, ești pilot,… știi deja ce sacrificii și ce muncă-i peste tot.Îți imaginai doar zborul, dar, ca să ajungi la el,Ai dat ani din tinerețe schimb pe aripi de oțel! Din albastru și din soare sparge ‘naltu-n infinitMândra pasăre măiastră lunecând înspre zenitȘi gătiți caContinuă lectura „Angela Petre”

ORIGINI Copleșită cad pe gânduriCând la geam îmi bate noapteaStând pe patul meu de scânduriDupă ce-am sfârșit cu cartea Somn nu am, doar insomnieCu origini visceraleDin trăiri și agonieÎn momente literale Uneori simt o nevoieSă îmi ies subit din pieleȘi devin de bunăvoieUn morman de oase grele Cum văd chipul în oglindăTot mai strâmb și-mbătrânitOContinuă lectura „Lidia Zadeh”

Mai bine-o epigramă… Mai bine-o ironie-n epigramă,Căci poezia-i pierdere de vreme.Să cauți rime, ritmuri la poeme,Și nimenea să nu te bage-n seamă. Să intri-n transă, să auzi cum gemeDurerea-n versuri, când compui o dramă,Mai bine-o ironie-n epigramă,Căci poezia-i pierdere de vreme. Când scrii catrenul, n-ai de ce te teme,Îl scrii pe-un colț da masă, într-oContinuă lectura „Alexandru Popa”

LĂCRÂMIOARE Curg clipelepe bolta stelară,parcă sunt râuriîntrupate în ploi,se sprijină cerulpe corzi de vioară,ploaia râde și plângeîn noi, Țin ochii închișiși văd mai departe,mugurii vin din moarteprecum mieii în crâng ,un zvon nenăscutsuflarea desparte,crinii țin roua-n potireși plâng… Trăiesc mai multe viețideodată,aud bătăile inimii-n lut,curg clipelede pe bolta înaltă,vioara de lemnlăstărește-n pământ… Redactor: Cristina PascaContinuă lectura „Marin Rada”

Când nu mai poți fi de-ajutor Când nu mai poți fi de-ajutorPrieteniile-ncet, mor,Pe rând, oamenii se retragRămân doar cei ce-au avut dragDe tine și sufletul tăuȘi ți-au fost alături, mereu. La greutăți și la necazCând lacrimi au curs pe obraz,Mulți au trecut, nepăsătoriȚie lăsându-ți reci fiori,Tăciuni în sufletu-ntristatSuspine, sub ceru-nstelat. Când nu mai poți fiContinuă lectura „Coca Elena Mahalu”

Mă-nchin dimineții N-aveai diamante să îmi oferi în dar,Doar plante, tot câmpul mi l-ai pus în ierbar,Seva vieții-mi toarce invers azi, fuiorul,Ramuri noi de sălcii prind în brațe dorul,Mâțișori pândesc pe-a lacului oglindă,Lacrima din rouă-n zori ar vrea s-o prindă, Când tu mi-așterni în cale covor de verde crud,Să gust în clipe viața, cu farmeculContinuă lectura „Didi Grosu”

DEZILUZIE( Din capitolul Scrisorile unui poetVolumul în lucru ,, Fata de rouă”) Era pentru întâia oarăCând am lăsat la amanetDoar pentru tine, domnișoară,Un vis și primul meu sonet, Să-ți iau inel de-argint din lunăȘi în trăsura mea de flori,Să vin în noaptea ta nebună,Nebună de privighetori, Să te răpesc până în zori,Să înhămăm albaștri fluturiAscunșiContinuă lectura „Georgeta Rada”

Pe la Porțile Poemei Curg și curg lacustre timpuri,delte oglindind pe cer;Cotropite de nisipuriape în derivă pier. Noaptea, prin năluci mă cerneal dumbrăvii molcom vânt;Mi-s trăirile perene,ca o frunză sub descânt… Simt lunar copacii care,foșnitori curgând pe bolți,sunt esențe solitare,răscolind silveștri colți. Parcă-s pânzele triremeiselenare și-albe flori;Pe la Porțile Poemeicad din vis privighetori… Și le-adunContinuă lectura „Gabriel Cristea”

LUP FLĂMÂND… „O, iarba mea din toate mai frumoasă”Te lași păscută de oițe-n coastăȘi transformată-apoi în brânză grasăȘi pusă-ntr-o sedilă de nevastă. Și vin aceleași oi și pasc otavăȘi se transformă iar în telemeaDe-o ,,albinuță harnică” în stavă…Când spun așa, n-o fac în zeflemea! Eu ziua toată stau pe lângă oiȘi-n preajmă am și-un câineContinuă lectura „George Ceaușu”