Urme pierdute Printre macii de foc mi-am pierdut urma,În inimă ducând, munți de durere,Să nu aud, cum mă strigă întrunaIubirea, cu-ale ei fioruri grele. Strivit e crinul alb al purității,Sub talpa-ncovoiată ca un clește,Iar eu, de pe pragul singurătății,Mă zbat s-alung tristețea ce-n piept crește. Pășesc pe spinii dragostei pierdute,Cu-ochii secați de lacrimi și nevoi,UnContinuă lectura „Felicia Percec”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Ionuț Pande
PriveghiPande Ionut Deasupra timpului, țipătul ochilor.În labirintul pieptului, două mame,bucuria și durerea.Cu memoria strivită în călcâie,ecoul soarbe, din țipăt,o lacrimă de soare.Așa, numai așa se moare…Priveghiul e o Lună…de haită nebună… Redactor: Mihaela Vaida Redactor șef: Camelia Boț
Marilena Răghinaru
Vis de iarnă Iubite, fi-va iarnă-n calendare,Ne-om risipi în reverii de gheaţă,Zâmbind, vom aștepta prima ninsoareCa pe o agonie plângăreață. Închiși în candelabrele tăcerii,Ne-om pierde printre versuri uneori.Ademeniți de dorul primăverii,Vom îmbrăca zăpezile-n culori. Dezastru nu va fi decât în viseCroite din metafore păgâne.Duios pășind pe florile ucise,Vom colinda aleile bătrâne. Rugându-te doar să măContinuă lectura „Marilena Răghinaru”
Daniela Konovală
Cu vocea ta în suflet Te-aleg să-mi fii păcatul cel din urmă…Și-așa mustește raiul de poeți!Te chem pe căi de noapte fără umbră,Să mă urmezi în cerul cu liveziialbite de atâta așteptare,Înmiresmate de atâta dor,Să-mi fii caisul cu aripi de îngerÎn iadul plin de-al lutului picior. Cu vocea ta în suflet, calc pe moarteȘi nuContinuă lectura „Daniela Konovală”
Dragoș Radu
Suflet de câine De ce am o viață de câineCând eu visez la una de lupMă hrănesc jupânii cu pâineDar din trupuri eu vreau ca să rup Sunt sătul de lătrat la clădiriSă mă gudur precum o potaieSă-i văd cum se-nfoaie la știriȘi-mi fac vânt din mici evantaie Cum se bat pe un os ce-iContinuă lectura „Dragoș Radu”
Șoimaru Mirela
TE MAI IUBESC!Te mai iubesc,cu liniște nepământească,atât cât poate o femeiesă întrețină o scânteie,ca dragostea să se trezească!Te mai iubesc,așa profund, fără hotare,când raiul greu se redeschide…Ne e și rău, ne e și bine,ca la-nceputuri milenare…Te mai iubesc,cu liniștea cea înțeleaptă,cu tot bagajul din trecutulce e mai greu decât tot lutuldin trenul viețiiContinuă lectura „Șoimaru Mirela”
Doina Moritz
Ce șubredă-i iubirea… Când înserarea toarce ostenită,Clipa se scaldă-n ploi de nepăsare,Apoi, îşi şterge-o lacrimă umbrităDe viscolul ce-a cotropit altare. O Cătălină tristă, în cosițeÎși prinde străluciri de castelană…Doi nori flămânzi adună din altițeTăcerile şi le ascund în strană. Păstor peste ruinele iubirii,Luceafărul de miazăzi valsează,Opaițe aprinde când zefirii,Pe coama timpului, zori noi, vânează. LunaContinuă lectura „Doina Moritz”
Mira Minu
Astâmpăr polar– Mira Minu- Prin sori la apogeu îmi caut liniștea…Astâmpăr îi implor stelei polare,Ofrande îi aduc nunții solare,Din imperii de alb îmi primesc liniștea! Atingând răspântii de ninsori finale,Gândurile-mi poartă nimburi argintii…Gustul exaltării purei empatii,Se trezește-n timpuri de iubiri totale! Mi-e devreme-n ample unduiri astrale,Mi-e albastru-n lacrimi nevăzute, moi…Când voi cere lumii visul eiContinuă lectura „Mira Minu”
Iancu Cătălin
Un vis hoinar… Ai răsărit după o iarnă cruntăCu ghiocei dormind pe sub nămeți,Când fluturi albi se pregăteau de nuntăM-ai alintat cu sărutări peceți. Sătul de-atâta viscol și ninsoareȚi-am agățat de cer un felinarȘi-am așteptat să îți deschizi cărareSă te strecori în visul meu hoinar. Te-am așteptat să-mi bați ușor la ușăSă simt că viața-miContinuă lectura „Iancu Cătălin”
Eduard Bucium
Sfârșit de varăEduard Bucium Când mama muzei tale intrase in travaliu,Habar n-aveai ca soarta te-a condamnat la versInconştient de miza acestui prim detaliu,Nu bănuiai, copile, cărarea de sub mers Nici nu-ţi păsa de glorii ori de celebritate,Ca un cireş sălbatic, ningeai lumea cu floriNu purtai ceas la mână, nu te uitai în spateNu te frigeaiContinuă lectura „Eduard Bucium”
Zbor spre înălțimi 