Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț

ȚĂRMURICaut un port pentru toate visele meleCare s-au frânt în zborul lor către stele.Caut un port în care iarăși sufletul meu,Să poată să se închine lui Dumnezeu. Caut un țărm pe care desculță s-alerg,Cioburi de stele în palma mea să culeg.Să le șterg de praf, să le-ncarc cu dorințe,Să le vindec pe rând de vechiContinuă lectura „Adriana Rușăteanu”

Florile măicuței Înmuguresc pe crengile uscateBoboci primăvăratici de mușcate,N-au fost vreodată peste flori regine,Dar au stârnit emoții clandestine. După perdele au trudit o iarnăSă își îmbrace colorata haină,Și-au croșetat petale-mbujorateÎn serile cu șezători cântate. Azi, parcă-aud un freamăt în urecheVestind îmbobocirea nepereche,În vase vechi din luturi smălțuiteCresc florile, măicuței adormite. Versuri și pictură Liliana Răcătău3Continuă lectura „Liliana Răcătău”

Între noi și alte lucruri există doar Timp și un Dumnezeu.(Teodor Dume) Cea mai mare tristețe a sufletului este aceea când constați că nu mai ești tu însuți.(Teodor Dume) Oamenii buni și prietenii adevărați sunt cei care știu să coboare în sufletul tău simțindu-le doar prezența, nu și zgomotul pașilor.(Teodor Dume) Dacă nu iubești grădinaContinuă lectura „Aforisme: Teodor Dume”

Colț de sufletAutor: Andreea Văduva Într-un colț de suflet am să te țin mereu,Deși altul ți-e drumul, deși alta sunt eu,Chiar dacă trăim vieți opuse și distincte,De tine, când și când, îmi mai aduc aminte. Să te urăsc? Nici vorbă, nicicând nu am putut,Oricum, primești răsplata pentru răul făcut,Singurătatea doare mai tare decât rana,Ce-o portContinuă lectura „Andreea Văduva”

Ce rost mai are să știe absolvenții teorema lui Pitagora, volumul sferei, scrisul și cititul, Creangă și Eminescu, franceză ori spaniolă, mecanisme simple și vectori, compoziția chimică a materiei, viața plantelor și animalelor, Renașterea și umanismul, marile descoperiri geografice, deosebirea dintre Munții Alpi și Munții Anzi sau dintre limba latină și America Latină ? ExistăContinuă lectura „Atenție mare-mare-mare!”

Revedere în parcAutor Gia Munteanu2.02.2022 Mi-au înflorit și ghioceii în privireCând ne-am văzut în parcul din Copou,Mi-ai răscolit o iarnă-n amorțireȘi primăvara-n suflet a intrat din nou. Trecuse o eternitate peste amândoiDe când pierdusem orice mångâiere.Nu mai spuneam ca altădată,noi,Ne-îndepărta indiferența prin tăcere. Și trandafirii-au început să sângerezeCând lacrimile dănțuiau pe-obraji.Ce-ar fi putut în clipaContinuă lectura „Munteanu Gina Nicoleta”

URME DE LUMINĂ În acordurile nopții, sub covor de stele muteLuna-și varsă asfințitul peste chipuri ostenite,Flutură cununi de umbre, ziduri negre-n amăgire,Se duc vise ne-mplinite spre neant, în nălucire. Scapără pe cer tristețea necuprinselor tăceri,Se-ntrevede începutul unor false învieri,Se târăște neputință de-a grăi în adevăr,Palma somnului asudă peste florile-mi din păr. Somnul lumii se întindeContinuă lectura „Mirela Cocheci”

GLASUL INIMII Trec anii prea ușorIubirea, tot mai mareEa, nu se ostoieșteÎși caută alinare Iar inima îndurăȘi caută în neștireDe va găsi și eaMai multă fericire… Trec anii și se ducDoar inima tânjeșteDeși tu ai albit,Ea simte că iubește Și nu mai ai ce faceCă ea arde ca jarulPesemne, de la viațăMai vrea încă nectarulContinuă lectura „Ștefan Sitaru”