ALBUM ARIPI DE PĂMÂNT File de carte ~Nely Vieru~ Azi am ascultat vântul,sufla cu putere într-o scoicăpe țărmul de-apus.Îmi vorbea despre toamna ce vine,despre vara fierbinte care s-a scurs,despre țărmuri întinse și nisipul încins… Vezi, doamnă,curând chiar și ploaiava încerca să adoarmă,iar toamnaîși va scoate încet din broboadădrăguța sa față, arămie și caldă. Sub cetinaContinuă lectura „Poezia zilei 17 Octombrie ~Nely Vieru~”
Arhive autor:Zbor spre înălțimi Camelia Boț
Veluta Kalmar
Cer mult?Veluta Kalmar Aș vrea,de nu-i mult,să văd începutulcând El, Dumnezeu, din sân, poezia,a luat-o în brațe, i-a dat cunoscutulși suflând în lut și-a-mbrăcat bucuria.Apoi mersu-albastru ca o-mbrățişarede suflet și liniștea fără de anile-a pus în iertare-n genunchiisub carelumina cunună creația-n psalmi.Se nasc poeziicând roua încalțăpicioarele ierbii cu-alintdimineațaiar darul iubirii în duh mă înalțăsmerindu-mi privirea-namurgContinuă lectura „Veluta Kalmar”
Ștefan Sitaru
CUVÂNTUL MEU Cuvântul meu, balsam să-ți fieCa o atingere fugarăO adiere răcoroasăA unui vânt de primăvară În fiecare slovă eu am pusO picătură de iubireȚi-aș dărui pământul totPentru un gram de fericire… Doar pentru tine eu am scrisCuvinte calde, arzătoareSă înțelegi misterul lor,Atunci când sufletul te doare De vei citi aceste rânduriVei înțelege că-mi lipseștiCuvintele,Continuă lectura „Ștefan Sitaru”
Poezia zilei 12 Octombrie ~Ica Gărgălie~
ÎNTR-O ZI DE VARĂ ~Ica Gărgălie~ S-a stârnit deodată un vântȘi-un vârtej saltă-n spiralăNori de praf de pe pământCa-ntr-o tornadă (banală)… Peste sat se suprapunNori de plumb în joc satanicȘi-ntr-un zgomot ca de tunȚâșnesc limbi de foc năprasnic O săgeată în zig-zagSpintecă cerul în douăȘi ca-n vraja unui magS-a pornit potopul!…Plouă!…. Ploaia ropotește-n geamSe întunecăContinuă lectura „Poezia zilei 12 Octombrie ~Ica Gărgălie~”
Florentina Savu
AM FOST…Florentina Savu Am fost visul din furtună ce s-a spart de mal abrupt,Am fost punctul de lumină pentru un nou început.Am trecut de stavili multe și m-am cățărat pe stânci,Am iubit, ca nimeni alta, valul care mi-a dat brânci. Am fost viață și-am fost moarte, sprijinită de-ochiul tău,Am fost înger, vrăjitoare, dar am fostContinuă lectura „Florentina Savu”
Lili Cristal
Părea o fată din poveste Este așa de minunat, parcă o altă lumeÎn jur, pare de neuitat, divin, chiar o minuneTotul e verde, plin de viață și păsări ciripesc,Și lacul prinde chiar culoarea azurului ceresc. În toată -această frumusețe, pășea sfioasă ea,Părea o fată din poveste, privind o turtureaDădea binețe și la flori, la oriceContinuă lectura „Lili Cristal”
Poezia zilei 13 Octombrie ~Petre Vătuiu~
Gânduri, gânduri… ~Petre (Poștașu) Vătuiu~ Pe scara mea din scânduri,Cu trepte ponositeIar urc în vârf la gânduriCăci iar sunt răvășite.Am și uitat ce lungăȘi ce întortocheatăȘi-ngustă, că pe dungăO urc abia, pe toată.Ce-o fi acolo, cineO fi călcat pe eleȘi m-a trezit pe mineDin liniștile mele?Le aşezasem bine,Punând pe fiecareUn semn, spre a-l reținePentru-ntrebuințare.Și-apoi, lăsasemContinuă lectura „Poezia zilei 13 Octombrie ~Petre Vătuiu~”
Adrian George Itoafă
Cerul se vede închis Printre cătușe cerul se vede închisîn paginile mele,șuvoi de ape inundândtot ce-i cuvânt.Crescut din tot adânc,pier pe clipe pasagere,în viața mea,ocnaș stă cerul colindândîn fiecare zi câte-o celulă,și curg prin degete cerneluri,par apărându-și norii,cerând clemență.Mai scriu un timp,pân’ la sfârșitși-apoi să plece-n risipite zări,să plece. Autor: Adrian George Itoafă Redactor șef:Continuă lectura „Adrian George Itoafă”
Poezia zilei 10 Octombrie ~Marilena Răghinaru~
Nu-i târziu, chiar dacă-i toamnă ~Marilena Răghinaru~ Nu-i târziu, chiar dacă-i toamnă, să mai vii pe strada meaCu surâsuri în valiza învelită-n catifea,Nici să alergăm bezmetici printre frunze ruginii,Nepăsându-ne de ploaie sau de norii plumburii. Nu-i târziu, chiar dacă-i toamnă la mine să poposești,C-un pahar de must în față, să ne-ntindem la povești,Apoi, îmbătați de-aromaContinuă lectura „Poezia zilei 10 Octombrie ~Marilena Răghinaru~”
Mihaela Avram
ULTIMA FRUNZĂ Soare răstignit.Norii își îneacă vămile-n pustiu.Lacrimă după lacrimăne doare plânsul frunzei rătăcită de ram.Grăbite păsări își caută drumul…Drumurile ploii duc spre nicăieri.În noi încă zace mirosul de pământ amestecat cu humă.Înfrigurarea ne cuprindeprecum blestemul toamneiîncătusate-n păcat.Ca o spovedanie în fața zorilor,simțim legănarea ultimei frunzeîn drumul ei spre pieire.Doar copacii se-nalță spre Cer a-mpăcare!Continuă lectura „Mihaela Avram”
Zbor spre înălțimi 