Descântec Cu umbra în desagăpornesc a nu mă teme,târziul mă apasăînzăpezit de vreme.Mă cheamă iarăși zboruldescântului de soaresă-mi ispășesc pedeapsaprin frunza care moare;purtată-n schingiuirede ploaie și de vânt,se-ndoaie în luminădin nori către pământ.Și rătăcind pustiulc-un ochi zidit pe cruceamurgul încolțeștetimid, spre-a o seduce. Dezmiardă amintireaun trup lipsit de mamăcu frunza simfoniea nudului de toamnă. Redactor:Continuă lectura „Mihaela Vaida”
Arhive categorie: Fără categorie
Daniel-Petrișor Dumitru
Rondelul unui vis uitat Nu mai visez demult, nu mai pot plânge.Să mă prefac… demult am obosit.Cu fiecare clipă ce se scurge,Devin de soartă tot mai urgisit. Iubirea-ncet în mine mi se stinge.Prieteni nu mai am… m-au părăsit.Nu mai visez demult, nu mai pot plânge.Să mă prefac, demult am obosit. Aripa unui înger mă atingeMultContinuă lectura „Daniel-Petrișor Dumitru”
Petre Vătuiu
Răspuns de Petre Poștașu’ Cine-am fost? Am fost un omCu suflet și naiv,Ce credea că a fi bunE un imperativ.Și a da e omenesc,La fel și a iubi;Tinerețea mea fostUn câmp cu bucurii.Să-mi țin capul sus și drept,Mă opinteam ades;Să mă ierte toți aceiCe nu m-au înțeles! Și acelui ce-şi țineaPrivirea în pământ,Încercam să-i luminezTristețeaContinuă lectura „Petre Vătuiu”
Mirela Șoimaru
FOȘNETUL DE FRUNZE Foșnetul de frunze ne-adapă cu tristețea,O toamnă arămie aduce bătrânețea…Și eu…și tu,ca toamna, ne ducem spre apus,Nu vrem a recunoaște ce-i dat de Cel de Sus! E viața o părere?! Sau eu sunt pelerinulTrimis în astă lume și tatuat cu chinul?!Un copac se rupe, rănit de astă vreme,La fel ca el eContinuă lectura „Mirela Șoimaru”
Georgeta Giurea
TU, FRUNZA MEA…de Georgeta Giurea Tu, frunza mea, de vreme, neiertată,Plecată-n vântul toamnei nemilos,Ți- ai părăsit crenguța și, deodată,Te-ai așternut, cu resemnare, jos. Prin picuri reci și transparenți, de ploaie,Cu dorul după zilele senine,Sub cerul ce durerile-și înmoaie,Rămâi tăcută, astăzi, ca și mine. Și tot privești la păsări care zboarăSau, melancolic, către-o nouă stea,Când toamnaContinuă lectura „Georgeta Giurea”
Mihaela Vaida
Condamnare Uitasem sunetul ploii,răpăiala pașilorși gustul amar de cafea de pe buzele tale.Ora fuge grăbită.Numai poarta așteaptă deschisă.Fără iubireîncă mai există plecare. Între acceptare și condamnaremă găseam neștiută,căci tăiasem din mine și ultimul copac.Toamna revineși frunza doare…Timpul nu are sfârșit.Sfârșitul se naște din noi.Zorii se îneacă în ceașca fierbinte.Fără ploaie,setea nu se termină niciodată. IubireaContinuă lectura „Mihaela Vaida”
Constantin Mosor
AZI DECEBAL ZÂMBEȘTE. Nu toată Dunărea e-a noastră!E a lui Dumnezeu! Se știe,Dar din minunea ei albastră,Ne-a dat și nouă o felie! N-aș spune că felia-i mică.E tocmai cât ne trebuiește!Lasă-i pe cârcotași să zică!Ce-i mult, adesea prisosește! Văd Dunărea ca pe o armatăDe grăniceri bătrâni și tineri,Care n-au ațipit vreodată,Nici noaptea dintre joi șiContinuă lectura „Constantin Mosor”
Andreea Văduva
Am văzut că astăzi este Ziua internațională a Păcii. Rugă pentru pace Tu, cel care poți preface,Apa-n vin dintr-un cuvânt,Fă din nou să fie pace,Între oameni pe pământ.Ia-le armele, Scriptura,S-o țină în loc de tun,Amintește-le că ura,Nu aduce nimic bun. Tu, cel care încă simți,În palme pironul greu,Cum de lași niște ticniți,Să joace de-a Dumnezeu?SăContinuă lectura „Andreea Văduva”
Ionuț Pande
RoadePande Ionut S-au copt strugurii, Mamă!Graurii sunt lacomi,strugurii, dulci și fragezi;se-mpuținează boabele-n ciorchine,noptile-s lungi, iar ziua… ziua nu mai vine! S-au copt nucile, Mamă!Îs mari, rotunde și cad… și cad…le-adună lacome cioriși tu te-ai dus… te-ai dusacolo unde nu mai moriși unde nu mai sunt privighetori! S-au copt toamnele, Mamă!Sunt arămii și triste și bolnave,iarContinuă lectura „Ionuț Pande”
Aforisme: Teodor Dume
O lumânare aprinsă adună în tăcerea și lumina ei toate toate suferințele unei vieți(Teodor Dume) Fiecare bătaie de inimă e o poartă prin care trece viațaînspre o altă viață(Teodor Dume) Singuraratea e bună doar în zilele în care vrei să scapi de „prieteni”(Teodor Dume) Datorită lăcomiei sale devoratoare omul devine victima propriilor sale gesturi(Teodor Dume)Continuă lectura „Aforisme: Teodor Dume”
