Sublim, mărturisire– Mira Minu- Ascultă, nu e prea târziu!Apa e încă vie, ne-ncepută,se-nchide un pustiu!Lasă-mă să te scaldîn unda-i de argintdesăvârșit, ceresc!În brațe de tăcut alintsă nu te amăgesc! Nu e târziu,încă limpede-i harul!În tropot, o pădure vine ..Copacii, de iubire,își lasă-n urmă darul!Atâta freamăt de uimire …Clipele ultime sunt auriialerg cu tineprin soare șiContinuă lectura „Poezia zilei 22Septembrie ~Mira Miru~”
Arhive categorie: Fără categorie
Concurs duminical 3Octombrie ~Dalia Alina Moldovan~
Locul doi, SĂ CALC CĂRAREA SATULUI ~Dalia Alina Moldovan~ E seară. Vântul suflă rece. La geam o biată bătrânicăCu ochii INLĂCRIMAȚI și triști privirea și-o ridică.E mama mea și mă așteaptă să vin din depărtări.In RUGĂCIUNEA ei mă strigă cu ultime puteri. Dorul i s-a adunat în suflet de când eu am plecat,Dar are unContinuă lectura „Concurs duminical 3Octombrie ~Dalia Alina Moldovan~”
Concurs duminical 19Septembrie ~Anca Man~
Mențiune 1 Viața-i o lungă căutare ~Anca Man ~ Ca o ÎNTREZĂRIRE, gândul m-a dus DEPARTE,Iar anii ce-am trăit sunt file dintr-o CARTE,Știu bine că în viață, eu nu mi-am găsit locul,Mi-am spus întotdeauna, c-așa mi-a fost NOROCUL. Mereu m-au purtat pașii pe DRUMURI neumblate…Anii plini de tristețe și de singurătate,Dezamăgiri și vise deșarte… m-auContinuă lectura „Concurs duminical 19Septembrie ~Anca Man~”
Premiul special 12Septembrie ~Adriana Rușățeanu~
CAII SURI ~Adriana Rușățeanu~ Din ochii mei s-au revărsat cascade,Din care se adapă caii suriCe-n tropăit bezmetic de potcoave,Mi-au răvășit ghețarii din priviri. Cu coame albe fremătând ca viațaDe nerăbdare și de dor nestins,Frământă în copite dimineața,Luându-mi prizonier ultimul vis. Sunt caii mei pierduți în alte timpuri,Când tinerețea mea înmugureaȘi-i călaream în cele patru vânturiȘiContinuă lectura „Premiul special 12Septembrie ~Adriana Rușățeanu~”
Premiul special 7Septembrie ~Teodor Dume ~
ULTIMA NOAPTE CU TATA…(Autor: Teodor Dume) Nu am aflat niciodată de ce tataplângea în somn și de ceîși ținea mâinile sub cap în aceeași pozițienoapte de noaptepoate că mamei i-a șoptitînainte de a stinge luminacând îi cosea buzunarelegăurite de timpde câte ori îi săream la gâtseara înainte de culcarelăcrima șiîn răstimpul dintre lacrimimă strângea înContinuă lectura „Premiul special 7Septembrie ~Teodor Dume ~”
Lidia Stoia
Om bogat, om sărac…( autor, Lidia Stoia ) Mereu revine în viețile noastre timpul când cel ce nu ştie trebuie să afle, că, nu e bogat acela ce are mult, ci, acela care are nevoie de puțin… şi bogatul, şi săracul, din carne şi oase,şi unul, şi altul, cu ochi ca să vadă, cu urechiContinuă lectura „Lidia Stoia”
Petre Vatuiu
Tu unde ești? de Petre (Poștașu) Vătuiu Când ochii plâng și inima suspină,Tu unde ești, pe ce cărări străină?De ce-ai lăsat să mi se zbată-n tâmpleAmurgul viu și-mpovărat de umbre? De ce mă calci, cu pașii tăi pe gânduri,De ce le tot strivești și le tot vânturi?Amorul tău sub greul lui mă ține;Tu unde eștiContinuă lectura „Petre Vatuiu”
Camelia Boț
Bună dimineața, dragii mei! Ultimul trandafir~Camelia Boț ~ Iubirea,cânt de vioarăce-n suflet vibrează,în timp ce primul sărutare gustul trandafirului timpuriu… Iubirea,vrajă abandonată-n timpul scurs,ce-și caută echilibru-n suflet,precum frunzele-ngălbenitepe aleile toamnei,fără să fie vreodată salvate… Iubirea,nopți și zile-ntregi,în care suferința o închide-ntr-ocolivie frângându-i aripilefragede încă din fașe… Ce trist! Rămâne în urma iubiriidoar ultimul trandafir roșu,aContinuă lectura „Camelia Boț”
Flori Gomboș
DACĂ TE-AȘ ATINGE Știu că dacăte-aș atinge,te-ai înfășuraîntr-o cămașăușoară de cașmirși ca-ntr-ofeerie scandinavă,privireați s-ar ondulape trupu-mifără inhibiții…mi-ai strecurape-un degetinelul luminiica pe-un briliant…doar să te atingși-o beție lentăte va răsfăța…mi-ai săruta ochii închișiși mijlocul l-ai frânge…întunecată visare…zorii zileipot lumina prea tare…Flori Gomboș Redactor șef: Camelia Boț
Felicia Percec
Gutuile din geam Printre frunze de aramă ce se clatină în vânt,Zâmbesc soarelui de toamnă gutuile, în alint.Cu puf gălbui și-aromate se frământă printre ramuri,Așteptând mâinile mamei să le pună lămpi în geamuri. Își împrăștie mireasma și se scutură-n grădină,Mama nu-i să le culeagă, de-al ei dor plâng și suspină.Le-a lăsat în toamna rece și-aContinuă lectura „Felicia Percec”
Zbor spre înălțimi 