Angela Petre

Nici eu nu știu…

Nici eu nu știu când mi-ai intrat în vise
Și nici nu vreau să știu, că e mai bine,
Te mai pictez în gânduri interzise,
Sub stele cu sclipiri diamantine.

Nu știu și nici nu am să știu vreodată
Cum ai trecut de-a sufletului strajă,
Ca-ntr-o poveste cu „a fost odată”
M-ai cucerit cu-a ochilor tăi vrajă!

ȘI TE IUBESC LA ECHINOX ȘI DUPĂ,
Iubitul meu cântat de clavecine,
Roagă un înger vraja să o rupă,
Că vreau definitiv să uit de tine!

De ce-ai trimis tot dorul tău la mine?
În care veac ne-am fost apropiați?
Din care lume, care-ți aparține,
Am renăscut, ca să ne fim amanți?

E prea târziu, ne-a decalat minutul,
Iar ora ne-a furat din timp-iubire,
Smulgând din două suflete avântul
Ce sângera prin ghimpi de amăgire

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Radu Iorgulescu

Lacrimă

Numai din ochii tăi
nu vreau să cad
căci noi zburăm
puțin mai sus de iad,
puțin mai jos de îngeri
în senin
oricât te-aș ține în brațe
e puțin
E visul nostru
între mir și lut
fără păcat
și fără început,
iar dorul meu de lună
deslușit
îl lasă parcă
fără de sfârșit.
Tu noaptea țeși covoarele
fierbinți
din care îți zâmbesc
cu prea mulți dinți
iar pașii
nu se-adună ci se scad
din ochii tăi
eu nu aș vrea să cad.

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Violeta Andrei Stoicescu

O, TIMPULE…

O, timpule,
inima mea te simte,
dar nu te pot percepe…
Sub tălpile mele alergi
fără zgomot,
când îmi lovești furios fruntea.

Vreau să te opresc,
dar te grăbești înspre departe…
Vreau să rămâi,
dar… ai plecat deja…
Vreau să te uit,
dar ești mereu prezent…

O, timpule hain,
trecerea ta spre haltele uitării
devine rană…
Stăpân ești peste cosmos și destine,
apus și răsărit,
viitor și istorie…

Rătăcești între cer și pământ,
îmi scrii cu praf și cenușă clipa.
Mă răscoleşte
ecoul pașilor tăi
nemuritori printre stele…

O, timpule,
încotro mergi?
Te-ndrepți spre amintire,
sau fugi către uitare?

Clepsidra mea
îți urzește calea întoarcerii.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Constantin Mosor

BĂTRÂNII

„ De nu ai un bătrân, să-ți cumperi”, zice
O vorbă de a noastră, românească.
E-adevărat! De ce te miri, amice?
Și ție s-ar putea să-ți trebuiască!

Unii,când văd bătrânii, uită că și ei
Sigur sunt condamnați la-mbătrânire!
Nu costă mult un fruct al omeniei,
Pus lângă o felie de iubire!

Mare păcat, chiar azi, în zi de vineri,
Să spui că un bătrân ți-ncurcă viața!
Astăzi vâslești în barca celor tineri!
Dar, tinereții i se rupe ața!

Bătrânii nu-s urâți, cum ți se pare!
Dacă-i privești în suflet vei pricepe
Că merită iubire și onoare
Nu aruncați, ca foaia de pe cepe!

Rugați-vă să prindeți bătrânețea!
Abia atunci vă veți aduce-aminte
Ce-nseamnă mângâierea și blândețea!
N-o poți descrie-n două trei cuvinte!

Bătrânii nu sunt „mosi”, nu sunt nici „babe”,
Ei se numesc părinții celor tineri
Iubirea nu se vinde la tarabe,
Dar o poți lua din palmele lui vineri!

Iubiți-vă părinții și bunicii,
Nu după ce se odihnesc sub luturi,
Unde le luminează licuricii!
De n-ai bătrâni, să-ți cumperi, nu să-i scuturi!

Constantin Mosor,19 iulie 2024, București

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Florentina Savu

DESPRE TEMPERAMENT, CARACTER ȘI PERSONALITATE

Voi cita din memorie ceva, spus de un psiholog, al cărui nume nu-l mai rețin, din păcate, ceva ce mi-a plăcut foarte mult și nu doar că mi-a plăcut, dar împărtășesc aceeași părere și anume: „Copilul nu are personalitate, (așa cum tot spun unii: vai, îi rănești personalitatea…nu poți să-l contrazici ori să-i dai sfaturi privind viitorul său, să-l dirijezi așa cum ar fi indicat și normal s-o faci) ci temperament”.
Ce este temperamentul? Ei bine, „temperamentul este manifestarea rebelului din ființa sa”, pornirea de a se exprima pozitiv ori negativ, fără a avea discernământul necesar, (pentru a face deosebirea) între ceea ce este sau nu este corect în manifestarea sa.
Acest temperament, potrivit spuselor aceluiaș psiholog, „trebuie îmbrăcat în caracter”. Dacă un copil nu are un caracter frumos el poate deveni cu anii un pericol în viața personală și chiar în viața familiei și a societății în care trăiește. Odată, „acest temperament îmbrăcat în caracter” va duce cu siguranță la „formarea personalității”, acea personalitate reală și dorită cu adevărat. Fără caracter nu există personalitate pentru că „personalitatea este produsul finit”, este rezultatul educației, al dirijării copilului într-o direcție corectă și demnă de laudă.
Personalitatea nu este totuna cu sentimentele care-l animă pe copil, bune sau rele, încă din primii ani de viață.
Pentru a forma caractere și personalități, părinții și cadrele didactice trebuie ca ei înșiși să dețină așa ceva și să colaboreze pentru îndeplinirea acestui deziderat.
A încuraja temperamentele rebele nu este nici o scofală. Cum să-l lași pe copil să se scalde în propriile obrăznicii, să-și bată joc de cel de la catedră și să nu poată fi ținut în frâu, pe motiv că-i rănește personalitatea?
Cadrul didactic nu are personalitate? Ce să facă cu ea? S-o înnăbușe? Și când spun „frâu” nu mă refer la metode neortodoxe, la a fi zbir și a aplica pedepse, ci la acea disponibilitate de a te apropia de copil de la primii pași în instituția de învățământ și de a-i modela caracterul prin iubire, prin exemplul personal, prin unele limite foarte clare peste care nu se va trece niciodată.
Ajutorul părinților este capital dar și al unui psiholog atunci când se impune acest lucru.
Până când părinții nu vor ajunge la concluzia că ei înșiși trebuie să se autocenzureze, devenind modele pozitive pentru copiii lor, până când cadrele didactice nu vor ține mereu stacheta sus și nu vor păstra un echilibru între îndrăzneală și obrăznicie, nu se vor obține rezultate bune iar temperamentele se pot manifesta cu și mai mult zgomot, cu și mai multă obrăznicie și toată lumea va avea de suferit.
Învățământul din zilele noastre are foarte multe lacune, manualele școlare de asemenea, de program școlară nu mai vorbesc…Așadar, Personalitate nu este egală cu Temperamentul ci este egală cu un Caracter frumos. Caracterul plus Personalitatea conduc la formarea unui Om adevărat, ceea ce ne dorim cu toții.
Așadar, atenție la neatenție!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ionuț Pande

Evoluție

Cerul lărgește infinitul,
pământul înghite viața,
polii își întocmesc așezarea,
nordul învârte ruleta,
apusul acoperă soarele,
aerul se lichefiază,
apa e tot mai hidrogenată,
poveștile se răsucesc în coadă,
zeii și-adună virtuțile în Dumnezeu,
un ochi se deschide în piramidă,
gândul nu moare nicicum,
în flori cresc fluturi,
în copaci cresc oameni,
din inimă cobori în trup,
din trup te-aduni în suflet,
ți se deschide un loc către vecie,
unde Tăcerea e aur,
doar Pământul pulsează a infinită vină,
efemeridele mă recompun astral.

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ion Sima Delagaleș

Dac-aș fi…

Dac-aș fi un pădurar
mi-ar crește muguri și frunze
și mi-ar înflori pe buze
freamăt verde de stejar.

Dac-aș fi un vânător
aș purta doar blănuri fine
și fular din cozi de câine
și căciulă de dihor.

Dac-aș fi tăcut ca surzii
m-aș face parlamentar
și cu legea-n buzunar
aș vinde țării iluzii.

De-aș mai fi tânăr odată
și de-ar fi în lume pace
tot la tine m-aș întoarce
să-nvârtim a vieții roată.

Dar sunt om și am păcate,
am ambiții și plăceri,
am credință, am dureri…
am câte puțin din toate !

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Iancu Cătălin

Aștept un tren

Abia te văd prin fumul de țigară,
Cu un pahar în mână stau absent
În crâșma veche din bătrâna gară,
La tot ce e în jur, indiferent.

Aștept un tren ce poate mă va duce
Către Apus sau înspre Răsărit,
Pe drumul vieții sunt la o răscruce,
Mă-ndeamnă pașii către infinit.

Privesc la tine ca la o străină,
Privești la mine ca la un fugar
Care nu își asumă nicio vină,
Cu vise de un leu în buzunar.

Locomotiva șuieră grăbită,
Aștept să văd că fluturi o batistă
Pierduta mea prin mine rătăcită
Zâmbește, nu îmi place când ești tristă.

Rămân în urmă frici și idealuri,
Mă-ndrept către un viitor incert,
Mă las purtat de vânturi și de valuri
Când nu știu cum de tine să mă iert.

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Teodor Dume

Negociere cu Dumnezeu

-autor: Teodor Dume –

Stelele mele sunt mult prea jos
noapte de noapte
le privesc strălucirea
în ochii universului
și gândul refuză
să mă lase să dorm
nu-i bai zic
până dimineață
o să negociez cu Dumnezeu
pe bucățica de fericire
pe care
mi- a dat- o la naștere

nu nu am altă strategie
întunericul proaspăt
de la marginea cerului
mă întreabă
cât sunt de convins
de hotărârea pe care am luat- o

de pe stâlpul de iluminat
din fața ferestrei
moartea îmi face cu mâna
nu nu reacționez în niciun fel
treaba mea
este să închid fereastra
și să mă întind
pe aripa unui fluture rănit

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Manuela Cerasela Jerlăianu

De ce să plâng întruna?

De ce să plâng întruna când sufletul m-apasă,
Nu văd că nebunia își face-n lume casă!
De ce să mor pe trupul, cuvintelor, când frica,
Măsoară-n mine totul, ca să rămân nimica!

De ce să-mi plângă mama când sufletul îmi simte,
Că sufăr în tăcere, în loc să mă alinte;
Pe rana din cuvinte, mă-ntind încet în noapte,
Și-o ung c-un glas de cântec, păstrat în mir de șoapte.

De ce să plâng la masa cuvintelor de ceară,
Nu știu că răul lumii din lume o să piară!?
Ba știu, și știu mai multe, atâtea câte-n viață,
Am adunat în tolbă, ca să nu merg prin ceață.

Căci ceața-n care omul se pierde dintr-o dată,
E ura din cuvinte, ce inima-i arată,
Și nu știu, nu știu cine, acum n-ar înțelege,
Că ura n-are-n sine, nevoie de vreo lege.

Sau de vreun act semnat, ori de vreo întrebare,
Ea singură-și croiește prin inimă cărare.
Și, când țâșnește-afară, se-ntinde ca o apă,
Și ne îneacă-n dânsa, și nimeni nu mai scapă.

Nu văd războaie-n lume și lupte la tot pasul,
Când ea își ține calea și i se-aude glasul?
Ba văd, le văd în omul, ce inima-i sluțește,
Fiindcă Lumina lumii, din suflet îi lipsește.

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț