Zbor spre înălțimi

Poveste din amurg

Cu tine mă așez către apus.
Prezența ta-n fuior, dulce lumină,
molatic se preschimbă în râvnita tihnă,
fluid de sânge cald și nesupus,
înfășurat fior fără de vină,
să-și țeasă nevăzuta rădăcină.

Prin tine doar se zămisli altar.
Noi suntem sevele aduse din vecie,
purtându-și rod hotar după hotar,
nori rubinii să cânte-n armonie .

Făptura lumii-ntreagă, strai întunecat,
stă leagăn zborului neîncetat
și împletire în amurg dorințelor ce-așteaptă
s-aducă dimineții a mugurilor șoaptă.

Sfârâie-nalt aburi de ploaie și vânt,
iar raza de lună coboară, în zâmbet,
cerul de mâine așternut pe pământ,
când susură timpul poveștii în cuget.

„IATĂ CERBI CU STELE-N FRUNTE
CARE TREC PE PUNȚI DE AUR!”
Sus la ceru-n destrămare
zâne vise-au adunat.
Vine clipa de niciunde.
Vine clipa de la Faur.
Jos suflarea s-a-mbarcat,
peste marea de-mpăcare,
către-un plai ne-nfricoșat.

Iată, noi suntem plutirea
nesfârșitului de soare,
pasări răsturnate-n vâltoare,
cerbi cu aripi și corn ca iubirea
dintotdeauna vie și nemuritoare,
a noastră, doar a noastră îmbrățișare.

Ne-adorm rădăcinile înspre zori deschizând
icoane-ngropate-n adânc nepătruns,
ce-aprind torțe-nalte, un arbore-ascuns:
stele din Caierul cosmic arzând.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Între un ,,nu” și-un ,,da”

Iubite, calendarul se împarte
Între un zbor și o eternitate,
Între război și-o oră de iubire,
Mi-e inima între exil și libertate,
Se zbate între strigăt și-nrobire.

Ieri m-ai jucat pe ultima ta carte,
Eu te-am iubit adânc, cu disperare
Și jocul sorții astăzi ne desparte,
Tu îmi rămâi o ultimă mirare.

Iubirea noastră a agonizat
Între un ,,nu” și-un ,,da”, zbor și cădere,
Destinul parcă ne-a ironizat,
Mi-ai fost și rană, dar și mângâiere.

Fluturi albaștri, secerați de ploi,
Se-ascund într-o tăcere ancestrală,
Poate în altă viață  vom fi ,,noi”,
Fără-ntrebări și fără îndoială.

Un infinit m-apasă și ocupă
Golul lăsat de tine-n prag de toamnă
,,Și te iubesc la echinox și după”,
Știind că o singurătate mă condamnă.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

OCHI DE VARĂ

A trecut şi vara când aveai ochii verzi,
Fluturii din ierburi se jucau cu mine
Şi, da, ştiu prea bine că azi nu mă crezi,
Nu m-auzi şi nu vezi că-i sâmbătă mâine.

O vineri tomnatică se aşează-n colțuri
De grădini cu flori ce se vor culese,
Bate-un vânt năstruşnic între două poluri,
Că-i sâmbătă mâine, oare cui să-i pese?

Şi ce dacă iar vine un alt mâine?
Întomnez cu vara şi visez zăpezi,
Din copacul galben, o privighetoare
Îmi spune că-i vară şi ai ochii verzi.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Cerebrală

Vrei să fii nemuritor construindu-ți casă-n stele,
și oblon cu opritor țesut numai din dantele!
In tăcerea de izvor luminat fiind de-un fulger,
să te plimbi pe câte-un nor, visând să devii un înger!

Iar de ceru-i mohorât și în noapte e furtună,
tu-ți dorești atât de mult, soare ca să te dispună!
Calea ce-ai ales spre cer, nu vrei să se piardă-n zare,
chiar de știi că-i efemer lucrul ce e de vânzare.

Privește, te rog în jur, cine știe… poate vezi,
casa-ți ce prinde contur, chiar la tine în livezi.
Mama ce așteaptă-n prag, tot mai des să-i dea binețe
fiul ei crescut cu drag, sprijin pentru bătrânețe!

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Sonet pe un sărut

Pe vremea aia, când te-am întâlnit,
eram la sărutat de crizanteme,
iar tu purtai mireasmă de gutui,
îngălbenit de toamnele boeme.

Până atunci, îți risipeai parfumul
pe străzile din alte anotimpuri,
pare că numai eu sunt vinovat,
că ies la sărutat doar in răstimpuri.

N-am bănuit nicicând, că printre flori
stătea iubirea gata să erupă;
acum mi-e viața toată un buchet
și te iubesc la echinox și după.

Fără de voie s-a născut un cântec
și mai apoi o amplă simfonie,
să risipească brumele și ceața
din toamnele de dor ce vor să vie.

Sunt crengi cu vise sufletele noastre,
ce nici un vânt nu poate să le rupă,
acolo undeva e primăvara
și te iubesc la echinox și după.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Mugur de liniște

Mă cuprind în brațe valuri, marea-mi susură chemarea,
Calmă,-n voaluri de meduze, briza își răsfiră boarea,
Rătăcesc în ochii mării, tulburi, șoapte ne-nțelese,
Lacrima plânsă-n adâncuri, încă o poveste țese!

Mă îmbracă-n perle, marea și-n șiraguri verzi de alge,
Leagă doruri în năframe, fluturând peste catarge
Furii oarbe, descărcate-n fulgere ce-aprind stihii,
Visele furate-n zorii zilelor când tu nu vii,

Regăsite-n miez de noapte, descântate să te-ntoarcă…
Printre norii scămoșați, luna-ncepe lin să toarcă
Din fuior de smoală, bezna, licurici sclipesc pe apă,
Stelele-au căzut în vraja visului strivit sub pleoapă!

Mugur de liniște, stins în ecouri zvâcninde pe ram,
Nu știe valul din câte furtuni te-am rupt, să te am,
Doar tu, iubite, știi că-n plopi, tot marea-n frunze vuiește,
Miros de sare și briză în muguri, toamna-mi doinește!

Redactor: Florentina Savu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Iubite

Iubitule, se-ntunecă spre zare
Și inima mi-e strânsă-ntr-un corset,
Am ajuns prea târziu ori mi se pare
Și totul despre tine mi-e incert.

Atât de tainic noaptea m-a cuprins,
În ziua fără tine-atât de  lungă,
Iubitul meu, eu umbra ți-am atins
,,Și te iubesc la echinox și după”…

O vară lungă care mi-e povară
Și-un soare arzător pe cerul gol;
Iubitule, mă picură cu ceară,
Pe trupul zvelt a poposit un stol!

Ne îndreptăm ușor spre toamnă,
Când vara-și strânge nopțile la sân;
Iubitule, încearcă de mă cheamă
Pe câmpu’-ntins care miroase-a fân!

Lipsită-n duh mi-e inima nălucă,
Căci dorul a făcut-o colț de stea,
Și te iubesc la echinox și după,
Chiar de-o-nceta să bată și-o să vrea

Să simtă lutul umed și țărâna,
Când se prevală trainic peste ea;
Iubitul meu, întinde să-ți simt mâna,
Să ți-o cuprind cu dor în mâna mea!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț