Zbor spre înălțimi

Miraj

În gândul meu e dansul zorilor,
Pe față – zâmbetul bujorilor,
Ochii mei – oglinda izvorului,
Fruntea întâmpină-adierile codrului.

E-n sufletul meu lumina, mirabilă, a aurorii,
Freamăt când pleacă și vin, iarăși, cocorii,
Însetat, îmi soarbe lacrimile ogorul,
În cântec se îngână și iubirea și dorul.

Aud ritmul sacru al clopotelor,
Modulația șoaptei din tăcerea cuvintelor,
Întind brațele spre ograda copilăriei –
Inima poartă pecetea statorniciei.
***
Daruri „de-acasă” în comori se prefac,
CEA MAI FRUMOASĂ LUNĂ E IN LAC.

Redactor: Ionuț Pande

Redactor șef: Mihaela Vaida

Director editorial: Camelia Corina Boț

Un început de aripi
– Mira Minu-

De dragoste, îți cânt în graiuri de icoană,
Când mi se prind în dans uimiri cu pași de fee,
Pun jertfe pe un rug de toamnă suverană
Care-ar putea sfinți o flacără atee.

De dragoste, ne-au nins pe aripi, ne’ncepute,
Lumini de curcubeu, dar alchimii mai fine
În suflete ne cresc și ne rămân tăcute,
Tot descântānd furtuni și bând apusuri line.

În noapte, risipind comori de mângâiere,
Alint un diamant călit în mâini de soare,
N-aș ști cu cāt senin un cer deschis mă cere,
De nu ai fi aici, să-mi stingi făclii amare!

Raiuri de frunze noi, pe-abisurilor strună,
Țes glii întoarse-n gând la vremuri de-mplinire…
Zidim albastru vis ajungerii-mpreună
La dragostea din noi și ultima-i menire.

Redactor șef: Mihaela Vaida

Director editorial: Camelia Corina Boț

Scânteia lacrimei,
Carmen Pinte

Prin nopțile pătrunse-n zori cu lună,
Îmi mângâi pleoapa cu sclipirea ei,
Lumina amintirii vrea să-mi spună:
Iubirea e scânteia lacrimei.

Spre-a da culoare clipei infinite
Privesc nemărginirea stelelor,
Pe trupul meu, cu umbrele tivite,
Tremură dulce glasul nimfelor.

Pe buze-mi sângeră nemărginirea,
Pe sâni se-adună șoaptele când tac,
În așternutul verde-i amintirea,
Ecou al toamnei, frunză o prefac.

Când chipurile noastre or să doară –
„Cea mai frumoasă lună e în lac”,
Prin roua florilor ea se coboară,
Cu freamătul iubirii s-o împac.

Redactor: Ionuț Pande

Redactor șef: Mihaela Vaida

Director editorial: Camelia Corina Boț

CRISTINA PASCA

Eu nu mai număr ani, ci doruri

Eu nu mai număr ani, ci doruri,
însingurat în infinit…
topit mi-e glasul între tonuri,
cu zbor și dor prea mult hrănit.
În cântul tău, măicuță dragă,
m-am alinat mereu, mereu,
Acum mă leagăn de o creangă,
plângând și eu cu plânsul tău!
Mi-e dor de brațele-ți suave,
ce mă purtau necontenit…
acum am aripi din octave
și mă afund spre nesfârșit.

Voi sparge luna în bucăți
Și voi turna pe ele stele,
să-ți fac o scară, să te-agăți,
urcând orfanii toți pe ele.

Și îngerii-s orfani de dor,
în crudul duh de pribegie,
de-aceea îmi cerșesc un nor,
să se ascundă de vecie.

Mi-e dor de freamăt lin de brazi
ce îți scălda sublim ecoul,
îți dau azurul să te scalzi
și-ți fac din vânt curat tempoul.

Eu nu mai număr ani, ci doruri,
căci m-am unit cu veșnicia,
orfanii cer, plângând, doar zboruri,
iar cei bătrâni… copilăria…

Redactor: Ionuț Pande

Redactor șef: Mihaela Vaida

Director editorial: Camelia Corina Boț

MEDITAȚIE

ȘI AZI ÎMI PARE CALEA LACTEE UN MISTER
În care stele încă se nasc și stele pier,
 Din care neutrinii, prezenți în infinit,
Străpung cu ușurință rețeaua spațiu-timp.

Pe calea de spirală și noi ne-am zămislit
Și tot pe ea vom trece-n eternul infinit,
Scântei de viață sacră,creați de-un Demiurg
Din energie pură spre un etern amurg.

Spirala se destinde și se restrânge-apoi
În spațiul care-aleargă continuu ca și noi.
Dar care-i rostul lumii în tot acest mister?
Să-l descifreze omul, vreodată, eu nu sper.

Redactor: Ionuț Pande

Redactor șef: Mihaela Vaida

Director editorial: Camelia Corina Boț

PE O CRUCE DE PRESCURĂ
     autor: GEORGETA  RADA

Mi-am luat cu mine satul
Ca pe-o cruce de prescură,
Pe cel vechi, pe el, uitatul
Și pe cei care trecură.

Mi-am luat cu mine satul
Învelit într-un ștergar,
Eu, cel necuminecatul
Și cel fără de hotar.

El, pe drum mi-a fost merinde
Și-adăpostul din răscruce,
Știu că dacă toți m-ar vinde,
Satul meu mi-ar da o cruce.

Știu că oaste de păcate
De m-ar spulbera-n copite,
Satul meu, din colb m-ar scoate
În veșminte primenite.

Și de-ar fi să bată iară
Oastea morții, de strânsură, 
Mi-ar da statul meu de ceară
Și o cruce de prescură.

Ferecat ca o icoană
În argint de brumă, Doamne,
Îmbrăcatu-a sutană
Tot liturghisind prin toamne.

Mă așteaptă-n tinda veche
Și-n biserica de-acasă
Cu o toamnă nepereche
Ca o blândă preoteasă.

Eu îl știu sub Carul Mare
Ce răsare de la deal...
Prin fânețele stelare,
Ca-ntr-un veșnic ritual.

Oricare mi-ar fi cărarea,
Doar acolo-l văd și-l știu,
M-o purta prin trecătoarea
Vămilor fără zapciu.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Mihaela Vaida

Director editorial: Camelia Corina Boț