Felicia Percec

Luceafăr blând

Când înserarea-și întinde vălul cenușiu pe-alei,
Un Luceafăr blând coboară printre florile de tei,
Cu lumină le-nfășoară și le leagănă ușor,
Risipind parfumul dulce strâns în potire de dor.

Cu pași molcomi se îndreaptă către lacul cel albastru,
Unde nuferi galbeni dorm privegheați de mândrul astru.
Tresar frunzele în codru de sclipirea-i arzătoare,
Revărsată peste ele din raza-i nemuritoare.

Din rai, îngerii coboară pe fuioare lungi de aur,
Împletite-n mii de slove și-adunate-ntr-un tezaur!
Pe poteci bătătorite cu Luceafărul pornesc,
Să cutreiere-mpreună lumi ce dorm în puf de vers.

Nesfârșită-i este calea ce-l duce spre nemurire,
Pietruită-n nestemate șlefuite cu iubire!
Îl aștept seară de seară, să mă ude cu mir sfânt,
Din nesecatu-i izvor, ce lin curge pe pământ!

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Angelica Manole

Balsam pentru sufletul rănit

Suflet cu rouă pe gene,
Uite, vara se așterne
Peste câmpu-ți nearat,
Doar cu supărări brăzdat!
Privește!

Pune-ți lacrima pe frunze,
Ia-ți amarul de pe buze,
Scoate-ți gândul la uscat,
Du-ți dorința la iernat!
Iartă!

Căci, de-atâtea drumuri rele
Plâng și apele-n cișmele,
Curgând bob cu bob prelins,
Ochi uscați de-atâta plâns!
Uită!

Suflete cu aripi ninse,
Visele se vor atinse
Cu miresme moi de vânt,
Cu dulceață de cuvânt!
Visează!

Hai, deschide-ți ușa verii,
Fii lumină-n pragul serii!
Fii o flacără de vis,
Dor căzut din paradis!
Crede!

Suflet cu flori la ureche,
Orice om are pereche!
Vei găsi, cândva, pe drum
Un alt suflet făcut scrum!
Speră!

Ia-l de mână, fă-l văpaie,
Foc puternic, nu de paie!
Și din rugul nou pornit,
Fii, suflete, fericit!
Iubește!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Dorel Rotariu

2 iulie la Putna

Piepturi vibrând sub ii de in,
Revars-o doină cu-nfocare,
Curg fetele, ca un râu lin
Spre mănăstire, la-nchinare!

Purtând cămăși peste ițari,
În cete vin cu pas sprințar,
Nepoți de răzeși și plugari
Spre un mormânt ce-i sfânt altar!

Cu plete-nzăpezite curg
Bătrâni sculptați de ani și jale,
Lui Ștefan ca la Demiurg,
Plâng dor de România Mare!

Toți flori de gând pios închină,
Când izvorăsc sub baldachin,
Au rouă, ochii în lumină
Sub candela-n nestins suspin!

Doresc la ceasul pomenirii,
Cu smirnă-n fumul tămâierii,
Să bată clopotu-ntregirii,
Să curgă veacul învierii!…

La Putna-n post și rugăciune,
Călugării-s proroci ce spun,
Că Ștefan naște din genune
O oaste nouă-n plai străbun:

Cetatea Albă adună frații
Cu Nistru românesc arcuș,
Spre mare se-avântă Carpații…
Se joacă hori pe Ceremuș!…

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

Avram Ioan

Precum firul mut de iarbă
Autor Ioan Avram

Chiar și-un fir plăpând de iarbă are-un simț și-o năzuință,
Fluturând fără zăbavă la o mică adiere
Când, bătând timid din aripi, un sâmbure de credință
Îl atinge ca o boare și-i dă dulce mângâiere.

Fermecat de boarea caldă, firul ierbii lin tresare,
Luminându-se la față în belșug de raze vii,
Prins în hora bucuriei uită zilele amare,
Când păreau să îl strivească copite de bidivii.

Așa-s drumurile vieții pe întinderi de pământ,
Precum firul mut de iarbă stau și-n barbă mă socot
S-alung umbrele flecare dintr-al clipei legământ,
Pentru stropi de mângâiere în ritmuri de helipot.

Îmi pun tâmplele în gardă să-și păstreze drumul drept,
Pas cu pas printre mesteceni în mirifică plimbare,
Împrumut a lor beteală trăgând aerul în piept
Iar de uneori e noapte nu-mi las visele fugare.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Eduard Bucium

Verde

Iubita mea din altă galaxie,
când treci printr-o pădure de stejari,
unul sunt eu. Îmbrăţişeaz-o mie,
apoi am să-ţi apar şi-ai să-mi apari.

Voi şti că eşti, şi tu vei înţelege
că-n carnea mea de lemn nu ai ce pierde…
Vei şti că-s eu, fiindc-aceeaşi lege,
preţ de o vară, ne-a-mbrăcat în verde

Pe scoarţa mea crăpată pune-ţi fruntea…
Îţi voi şopti un vers cu gust de ghindă
Când pleci, să treci pe la izvor… pe puntea
pe care intră zânele-n oglindă!…

Te voi petrece…poate-am să-ţi şi cânt
şi-ai să mă ierţi dacă nu vin cu tine,
sunt prins cu rădăcinile-n pământ…
Dar tu ai aripi… mai treci pe la mine!…

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Mira Minu

Cântec de Lumină
– Mira Minu-

Ia-mă de mâna,
Suflet al meu,
și du-mă
în zări nevăzute de ochi,
pictate în umbră
cu dor de Lumină
arzând și cântându-i
domol, deslușit,
pe un umăr uimit
de trăiri, de prezent,
Frumuseții din urmă!

Ia-mă la tine,
Suflet călit și clădit
în nopți cu furtună
și-n zile de jar
întărite de vină,
căci nu aveau habar
de vreo piatră zburând
și căzând
pe o inima lină
și deschisă la tot,
nepăstrând pentru ea
niciun rod, niciun bob,
dăruind și iubind
cât putea!

Ia-mă la tine,
Suflet trezit și smerit
de-ntâia Lumină!
Ia-mă iarăși
de mână și hai,
cu puteri ca din rai
să te-nduri
făr’ de jind să le dai!
Și suind pe un nor,
fie-ți dulce și dor
de o stea
neajunsă de gând,
neatinsă de timp,
doar de tine
ajunsă, atinsă,
de-ai vrea!

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

Ștefan Olaru


Străbunii noștri


Străbunii noștri n-au sfințit cuvântul
În resemnări stupide,fără vlagă,
Au smuls văpaia focului întreagă
Dar n-au vândut credința nici pământul!

Străbunii noștri n-au trecut prin viață
Fără să-și cânte dorul lor de țară,
Ei s-au născut murind, a doua oară
În lupta lor fecundă și semeață…

Au adormit străbunii și părinții,
S-au frânt necunoscuți și fără groapă.
Dar veșnicia lor încă mai sapă
Cu degete străpunse și cu dinții…

Străjeri umili și dincolo de moarte,
Nerisipiți din glia spulberată
Păstrată pentru noi din tată-n tată,
Privesc cum moștenirea lor se-mparte…

Au preasfințit demult pământul țării,
Păzesc cu umbra lor pe câte-un zid,
Din prăbușiri corole se deschid
Și-n taină ne vor fi judecătorii…

Nu vor pieri străbunii,niciodată,
Prinosul lor de sânge-i veșnic viu,
Din moș în tată și din tată-n fiu
Gorunu-i înfrunzit încă odată!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Ionuț Pande

Femeia

Femeia,
aspirația către sublimul trăirii,
vârful cel mai de sus al emoției firii,
frământările crude din noaptea trupului,
puful amerizat pe obrazul fructului,
cântul privighetorii sub sărutul sorții,
parfumul amețitor al reginei nopții.

Femeia,
pomul cu rod și umbra ce pofta învie,
rostul, în lume, al bărbatului să fie,
calul troian ascuns în inima soților,
biserica, ruga, închinarea ochilor,
o ciută sperioasă în dosul inimii,
sarea depusă în cristalinul lacrimii.

Femeia,
polenul adunat la sânul înfloririi,
dulcea mângâiere a somnului muririi,
e apa ce-o bei când setea te copleșește
și para focului ce aurul topește.

Femeia,
dorul ce sfarmă și zboară și veșnic vine,
război și pace, o poezie în sine.

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

Daniela Damian

Doamne trimite lumina în inima mea

Doamne, trimite lumina în inima mea
Și așaz-o plăpând peste sufletul meu
În dreapta acoperă întunericul greu
Și din stânga să-mi ștergi ușor durerea…

Să mă ții, ca un prunc, fără vise s-adorm
Iar cu sufletu’-n mâini printre ceruri s-alerg,
Și când astrele lumii către tine converg,
Infinitul îl simt și mă bucur enorm.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Constantin Mosor

RĂSARI-MI PRINTRE RÂNDURI!

Azi, clipele și-au luat cămașă nouă!
Cât vezi cu ochii flori și voie bună!
Norii nu se îndură să ne plouă,
Chiar dacă unii altora își tună!

Din palma săptămânii Luni coboară…
Din noapte nu mai e nicio felie.
Un greier s-a întors după vioară
Uitată printre frunzele de vie!

Ca la un semn, norii se risipiră!
Au luat-o spre fântână! Li-o fi sete!
E ziua-n care muza mă inspiră,
Doar n-o să stau cu fața la perete!

Florile dau concert! Ascultă-l, doamnă!
Un trandafir te mângâie pe gânduri!
Nu-mi pasă cât mai e până la toamnă!
De ziua ta răsari-mi printre rânduri!

Constantin Mosor, 12 iunie 2023, București.

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț