
Luceafăr blând
Când înserarea-și întinde vălul cenușiu pe-alei,
Un Luceafăr blând coboară printre florile de tei,
Cu lumină le-nfășoară și le leagănă ușor,
Risipind parfumul dulce strâns în potire de dor.
Cu pași molcomi se îndreaptă către lacul cel albastru,
Unde nuferi galbeni dorm privegheați de mândrul astru.
Tresar frunzele în codru de sclipirea-i arzătoare,
Revărsată peste ele din raza-i nemuritoare.
Din rai, îngerii coboară pe fuioare lungi de aur,
Împletite-n mii de slove și-adunate-ntr-un tezaur!
Pe poteci bătătorite cu Luceafărul pornesc,
Să cutreiere-mpreună lumi ce dorm în puf de vers.
Nesfârșită-i este calea ce-l duce spre nemurire,
Pietruită-n nestemate șlefuite cu iubire!
Îl aștept seară de seară, să mă ude cu mir sfânt,
Din nesecatu-i izvor, ce lin curge pe pământ!
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț










