Zbor spre înălțimi

ZIDUL

Am înălţat un zid în calea uitării,
Să fie văzut din nesfârşitul zării.
Cu pietre dăltuite din amintiri,
Unite cu liantul făcut din iubiri.

În mulţi ani cu trudă l-am ridicat,
De dureri, tristeţi să nu fie macinat.
Cu o adâncă fundaţie în pământ,
Ce poartă al prieteniei legămant.

Ale prietenilor înscrisuri afişate,
De Cronicar cu admiraţie gravate
Ca timpul să nu le şteargă niciodată

Vor aminti celor care le vor citi,
Că doar prietenia sinceră va dăinui,
În suflet binecuvântat va fi păstrată!

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Ninge-n mai…
Angelica Manole

Ninge-n mai cu flori de măr…
Dragoste și adevăr.
Ninge cu aripi de vis,
Ochi deschis spre paradis…

Ziua- și duce gândul ei:
Zbor curat de funigei.
Noaptea-și strigă stelele,
Vremea-nșiră clipele…

Ninge cu lumină nouă,
Colț de iarbă prins în rouă.
Cântec dulce-al unui ram,
Veșnicie-n ciob de geam…

Zboară lin petale moi,
Curg miresmele șuvoi.
Curge timpul printre flori,
Zvon de berze curge-n nori…

Cântă trist un pui de cuc
Sus, în golul unui nuc.
Eu prind fluturi de lumină:
Fir de dragoste păgână!

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Un alt anotimp

În suflet mi-a-nflorit cândva
Al primăverii răsărit,
De-atunci pe cer arde o stea,
Și viața mereu m-a iubit!

Din ramuri verzi am adunat
Iubirea ce-nflorea mereu
Și niciodată n-am uitat,
Să-i mulțumesc lui Dumnezeu.

Un anotimp este al meu,
Dar viața mi le-a dat pe toate
Ca să-nțeleg cine sunt eu,
A pus în mine puritate!

Când anotimpuri vor zbura
În patru zări neașteptate
Am să rămân cu steaua mea,
În cerul plin de libertate!

Și voi uita c-am fost odată
Un simplu ram furat de timp,
Ce-a luminat în vremea toată,
Plecând spre un alt anotimp!

Redactor: Viorel Poenaru (Relu Popescu)

Redactor șef: Camelia Boț

Să plouă iubite!

Să plouă iubite , să plouă albastru
Din ochi ce ating adâncul din mare ,
Cu stele, cu vise să plouă un astru,
Din floarea iubirii să plouă petale!

Să plouă din tine, din mine furtună
Săruturi, mai calde ca roua pe flori,
Suave cuvinte lipite de gură,
Să plouă iubire, luceferi din nori.

Să plouă apusuri și noi răsărituri,
Albastru să plouă pe sufletul nud,
Inundat de tandrețe și visuri,
Să plouă frunze în noi,cu verdele ud.

Să plouă cu sânge pe foaia velină,
Din versuri cuvinte să plângă de dor,
Cerneala albastră o scurg din retină,
Să plouă în noi, să plouă ușor !

Să plouă iubite în noi Universul,
Cu țipăt tăcut de stea căzătoare,
Să plouă cât vrea, cât cer și pământul,
Să plouă în noi, să plouă cu soare.

Să plouă iubite!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Când vii
– Mira Minu-

Iubitule, de vrei să vii, să vii în fiecare clipă!
Poate s-a răsturnat un car de nori şi-n ceruri e risipă,
Poate o stea o fi uitat eoni şi-a răsărit în pripă,
Sau o Măiastră-a aţipit cântând și-am prins-o de-o aripă,
Tu lasă zile, nu uita să vii în orișicare clipă!

Am învatat să te aştept cât o secundă nelumească,
De la chemările de dor, împărăția-i mai firească!
Dau dezlegare sensului… necunoscut să îmi vorbească
În graiuri vechi… de dalb mister, stoluri de vânt să amuţească!
Oh! Nemurirea nu va vrea nicicum să ni se-mpotrivească.

Iubitule, cărări cu flori ţi se deschid și înierbate…
Priveşte-mă, de rădăcini nu mă mai ţin, le-am smuls pe toate!
Azi, arcuirile din gând, pe rând, îți cântă fermecate,
Vreau să-mi fii tu deznodământ și-acela care le străbate!
De clipa ageră vibrând, nu îndrăgim lumini furate.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

SÂMBURI DE DRUM Cristalin

De-aș avea culori în lacrimi,
ce frumos cristalin violet-cenușiu!
Ploi de toamnă nu mi-ar stinge
dintre coaste focul viu .

Plânsul fi-va-mi trecătoare,
apă lină cristalină,
lacrimi ce se rup din soare
chip să-mi spele în lumină .

De-ar fi trepte de cuvinte ,
sâmburi, pietre … le-aș aduna din cărare
și ți-aș împleti pe frunte
tiară de mărgăritare .

Când vederea-mi va fi slabă,
noaptea când voi fi în beznă,
sâmburii de pe cărare
îmi vor încolți pe gleznă.

Vor urca încet pe trupu-mi,
verde-crud hățiș de patimi,
nuferi înflori-vo-n ochii-mi,
de-aș avea culori în lacrimi.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Atâta dor

„Te văd ca o umbră de-argint strălucită”,
Privirea-ți suavă e încremenită.
Din ochii-ți albaștri, senini, fără pată,
O mare de chin și de lacrimi se-arată.

Pe fruntea-ți brăzdată de urme vechi, triste,
Plăcute-amintiri se zbat să reziste,
Dar umbra tristeții se-ntinde plăpândă,
Ninsori ce-au căzut în vremuri abundă.

O sprijini în mâna care-alungă ușor
Disprețul iubirii umbrite de-un nor.
Suspinul ce scapă se pierde în noapte,
Pe buze fierbinți se sting niște șoapte.

Și plângi, și nu-ți trece, și dorul te-apasă,
Amarnic te doare și nu te mai lasă,
Iar sufletul trist e rănit pe vecie…
Bolnav de iubire și dor o să fie.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Un nins…

de Petre Poștașu’

Când mi s-a prins de frunte dâra vieții
Era așa plăpândă, ca un nins,
Și n-am simțit prin vâlva tinereții,
Cum ea își face cale înadins
Și-și cară, câte unul, toți nămeții;
Nici nu mai știu pe ochi cum s-a prelins…

Ieri am tăiat un pom uitat de vreme,
Cădeau uscate ramuri pe pământ.
Când îl loveam, mi se părea că geme,
Când îl loveam, mi se părea că sunt
Călău, și nu un tăietor de lemne;
Dar lângă el, creștea un un pui plăpând…

Când se ducea cu mortul către groapă,
Un popă se zbătea în mintea lui
Și-abia-și ținea un tremur să nu-nceapă,
Când se gândea ce-i viața și ce nu-i;
Că mai devreme botezase-n apă
Și luminase calea unui pui…

Atunci când ceasul de pe urmă bate
Și mă dezbar de toți nămeții grei,
Eu nu mai iau nimic, că nu se poate
Ceva în cer să aibă vreun temei;
În urma mea am să le las pe toate
Copiilor, să ningă și pe ei.

Redactor: Viorel Poenaru (Relu Popescu)

Redactor șef: Camelia Boț

De ziua ta, femeie!

De ziua ta femeie cu ochi de abanos
Eu îți doresc să-ți fie eternă primăvară,
Să-ți fie viața lungă, să-mbătrânești frumos,
Să-ți cânte trubadurii pe strune de chitară.

De ziua ta femeie cu ochi de cer senin
Eu îți doresc să-ți fie doar soare în privire,
Să nu cunoști tristețea, să-ți fie drumul lin
Iar lacima să-ți fie numai de fericire.

De ziua ta femeie cu ochi ca apa mării
Eu îți doresc să-ți ningă cu floare de cais,
Tot ce-a fost greu odată să fie dat uitării
Și să găsești cărarea ce duce-n Paradis.

De ziua ta femeie cu ochi de chihlimbar
Să-ți înflorească-n cale doar roșii trandafiri,
Un colier din stele azi îți ofer în dar,
Tu ești o încântare, fior de dulci simțiri.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

La mulți ani, poezie! Azi e ziua ta…

---

Mărturisire

Cu poezia am crescut odată
Şi-n universul ei mă regăsesc,
Cuprind în suflet veşnicia toată
La ceas târziu, când muzele sosesc…

Cuvinte plămădite-n călimară,
Se-ngemănează-n gândul nerostit,
Ca mai apoi în vers să îmi răsară,
Când bate miezul nopţii… desluşit.

Plutind pe-un colț de-albastră reverie,
Tăcerile din mine se topesc…
Dacă prin vene-mi curge poezie,
Cu-a ei savoare-adorm şi mă trezesc.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț