Zbor spre înălțimi

ADORAȚIE

Cu genunchii goi prin spini, urc la tine, poezie,
Bântuit, ca tot românul, de-a zicalei frenezie!
Poarta ta, cu nestemate din tezaur moștenit,
Cununând vechiul cu noul, mă trudesc să o deschid.

Prin furtuni, poeții zboară către sânu-ți morganatic,
Demiurgi ce din cuvinte zidesc chipul tău extatic,
Toți, pe cerul tău, visează că vor fi noii luceferi,
Vor, cu leagănul de aur, să le-alinți gena în treceri…

Cavaleri rătăcitori, cum demult erau aezii,
Zboară-n zori, în toiul nopții, ori în brațele amiezii,
Poleind cu mierea limbii meșteșugul strămoșesc,
Reînvie-n om frumosul, sufletul îi dezmorțesc.

Adunate din pruncie, flori de gând azi izbucnesc,
În genunchi prin spini, coroană, vin timid, să-ți dăruiesc,
Cu de-argint toiag de buchii, bat la poarta ta sperând,
Credincioasă să-mi rămână muza când doina mi-o cânt.

Regăsind fiorul tainic, pe care-l credeam pierdut,
Curcubeie țes pe vreme, cu aripile-n trecut..

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Simplă certitudine
– Mira Minu-

Cum știi că fericirea dă-n mugur, e aproape,
Cum simți că harfa lunii îți cântă de sub pleoape,
Nisipul perindării se-ntoarce-n mătci de sine
Iar arca minunării te poartă-n mări de bine?

Cum fulgerul măsurii nu îți mai stă în cale
Iar seva lumii urcă, în loc să curgă-n vale,
Picioare de zei tineri colindă prin grădina
În care, printre clipe, ai semănat lumina?

Cum te întorci la visul părând întins uitării,
Când prin eter vânează harponul resemnării?
Desprinderii de patimi îi faci mărunt ecoul…
Ești timp trecut în taină ori, tainei, îi ești noul?

Ești vuiet mut de lacrimi, aprindere de roză,
Trezire-n zori de glorii ori tremur de mimoză?
Te-ntreb, să-ți zvânt oceanul de îndoieli amare,
Când vei veni, să bucuri… o inimă mai mare!

Mai mare decât multul, lipită precum lutul
De mâna măiestrită s-aducă absolutul
Chiar și pe prima treaptă a unei stări neclare…
Tot ce îți spun e simplu, de-asculți cu ochi de soare!

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

GARA FĂRĂ NUME

de Marian Florentin Ursu

*

Să-mi scrii minciuni, nu-mi scrie adevărul
Să-mi scrii când primăvara e în toi
Şi până să se schimbe iar decorul
Mai trece un pustiu pe lângă noi

Sau spune-mi doar minciuni adevărate
Cum că un tren mai are pasageri
Că vin cocori pe căile ferate
Pe ruta spre un ţărm de nicăieri,

Că-n gara dintre două anotimpuri
Mai este o tabelă cu sosiri
Şi şuieră un tren uitat de timpuri
Pe un peron al fostelor iubiri

Mai scrie-mi amănunte în post-scriptum
Când ne-ntâlneam sub zarzării din gări
Acum, în halta cea de praf şi bitum
Se întâlnesc doar două depărtări

Şi de-undeva din capătul de lume
Dă-mi un semnal cu litere de scrum
Când vei zări în gara fără nume
Un călător la capătul de drum

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

FAC AZI TOT CE N-AM FĂCUT IERI!

Poezie dedicată

Te-astept sub flori de corcoduș,
Albe ca iernile străvechi!
Eu am sosit tocmai acuș!
Vântul, cam trage de urechi!

Te-aștept cu sufletul deschis!
Soarele, unde s-o fi dus?
Un nor bătrân, trezit din vis,
Mi-a zis că soarele e sus!

Te-astept pe margine de lac!
Nu te grăbi! Am ce să fac!
Nu-mi umplu timpul cu poveri!
Fac azi tot ce n-am făcut ieri!

Te-aştept aici! Am și cafea.
Singur nu-i bine a o bea.
Să bei cafea cu muza nu-i
La îndemâna orișicui!

Constantin Mosor

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Ultimul retuș
6.
Și uneori nu mai privesc
ce las în urmă
și ca un blestem
port această rea meteahnă
și cel ce-mi va da odată
să beau apă
când de sete voi tânji
urciorul se va sparge
formând un contur
în drumul ușor pierdut în vânt
Nicolae Toma Adina

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

Mai e loc și de iubire
Autor Ioan Avram

Pe-o insulă de mărgean, printre valuri zbuciumate,
Dă în clocote iubirea, nu încape-n al ei strai,
S-a pitit acolo parcă între iederi argintate
Să mai scape de metehne ce o lasă fără grai.

Într-o lume cu războaie, cu prea multe nedreptăți,
Mai e loc și de iubire, chiar și-n ziua de apoi,
Când în jur e doar durere, inima e-n jumătăți,
Pusă-n piuă, se întreabă, unde-i dragostea din noi?

Chiar de plouă ‘ntr-al lor suflet și le bate vântu-n geam
Iar pământu-i frământat pe poteci și pe răzoare,
Mai sunt oameni cu iubire de-al lor semeni și de neam,
Ei hrănind, plini de speranță, mugurii ce dau în floare.

Mai e loc și de iubire, printre multele blesteme,
Printre flăcări ucigașe care ard totul în jur,
Peste munții de minciună condamnați cu anateme
Răzbind dragostea eternă ce prinde semeț contur.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

~ NUMAI PE TINE TE IUBESC! ~

Ochii tăi puri sunt diamante!
I-a încrustat sufletul meu.
De-acolo nimeni nu mai poate
Să-i fure! Nici chiar Dumnezeu…
Căci ei acum îmi dau Lumină
Și îmi hrănesc cuvântul Dor.
Dac-ar fi semănat furtună
Oare n-ar trebui să mor?
Dar ei-s oglinda vieții mele,
În ei e-ntregul Univers!
Doar ei mă apără de rele,
Ei se găsesc în orice vers.
Cândva eram atât de singur,
Hoinar pribeag pe-a vieții căi.
M-am regăsit și am fost sigur,
Când am văzut doar ochii tăi!
Acum – tu – încă, ești departe,
Dar ochii tăi mă liniștesc…
Și-mi spun în fiecare noapte:
” Numai pe tine te iubesc!”

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Temeri

Mă tem acum de necuprinsa noapte,
De visele ce se trezesc în șoapte,
Mă tem cumva, că nu se vor sfârși,
Mă tem de zorii noi de început de zi.

Mă tem de viață și mă tem de moarte,
De aventura tristă dintr-o carte,
De lacrimi eu mă tem, că nu se mai opresc,
Și mă mai tem așa… că n-am să mai iubesc.

Mă tem de amintiri ce nu le voi uita,
De piedici ce apar mereu în calea mea,
De zâmbetul fugar ce nu-i adevărat,
De tot ce pân-acum nu mi s-a întâmplat.

………………………………………………………

Mă tem că uneori, nu pot să mai zâmbesc
Și șoaptele, mă tem, că n-am să le rostesc.
Mă tem de răutate și mă tem
Că buni n-am fost nicicând și nu suntem.

Cristina Ghindar Greuruș

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Pe cărări de dor

Frumoasă-i țara-n prag de primăvară,
Gătită-n strai de gingași ghiocei,
Cu brazi semeți pe fruntea-i milenară
Și repezi ape, udând poala ei.

Pe crestele albite de ninsoare,
Se joacă soarele c-un fulg de nor
Și trec în salturi blânde căprioare,
Să-și stingă setea-n apa de izvor.

Pe dealuri verzi fac fluturii nuntiri,
Printre turme de oi și niște vite,
Iar peste tot, falnice mănăstiri,
Sfințesc peisajul, în rugă zidite.

În orice loc, vezi mâini care frământă
Scoarța de țară, cu-aur presarată,
Să-și facă-un cuib, unde dragostea cântă…
Nu-i pe pământ alta mai minunată!

Felicia Percec
24 Martie 2023

Redactor: Relu Popescu

Redactor șef: Camelia Boț

EȘTI TU ​ SINGUR ​ VINOVAT
​
Și dacă azi mai sufăr încă,
nu ești tu singur vinovat…
În sfâșierea cea adâncă,
o vorbă rea ți-am aruncat!
​
De-am fost săracă sau bogată,
am învățat să spun și nu!
Eu sunt la fel ca altădată
și-ar trebui s-o știi și tu…
​
Atâtea chinuri și mâhnire,
fără de limite-ai produs!
Am rătăcit și, în neștire,
am acceptat c-a fost un vis…
​
Mirela Șoimaru

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț