Ultimul retuș
1.
Și gândul cel greu
Și fără de păcat
m-apasă ca un drum lung
de sete șerpuind
iată cum revolta somnului
trăgând de-al rațiunii semn
în fiecare noapte mă stârnește îndoiala
mereu prezentă ca un blestem
ca să rezist iubito
îți cer plutire până-n zori
nu va mai fi noapte ca asta
și deși e mereu la fel
Nicolae TOMA
Redactor: Mihaela Vaida
Redactor: Camelia Boț
Pe urmele muzelor
Pe umărul meu drept a plâns o stea
Și-mi picură poeme în condei,
M-a învățat cu mine-a conspira,
Punând lumina ei în ochîi mei.
Răpesc o rază, vis să mi-o așez,
Când caut prin cuvinte, fără somn,
La căpătâiul versului veghez,
Până ce către ziuă-ncet adorm.
Cu muzele în dansuri îmi petrec
Și uit ce trist e astăzi pe pământ,
Rătăciții cu moartea se întrec,
Luptându-se cu morile de vânt.
Să mă trezesc mă tem că n-am să pot,
Rămân cu visul doar că am trăit,
Simt prin aer al gloanțelor ropot
Și-al ceasului negru greu ticăit.
Spune tu, muză, Eminescu-i viu?
Lacrima din plânsu-i curge-aievea,
Pare cu sânge că poeme scriu,
Mărite geniu, plângi de ziua ta?
15 ianuarie 2o23
Mioveni – ROMÂNIA
Redactor: Viorel Poenaru (Relu Popescu)
Redactor șef: Camelia Boț
Eminescu
Pentru mine, Eminescu este-n fiecare zi!
Este, domnul Eminescu, însuși felul de-a trăi,
Este val de lac albastru, e miros de flori de tei,
Când, cu gene ostenite, seara, trece pe alei.
Când ascult doina bătrână, parcă îl aud pe el,
Cum adună flori de nufăr. Dorul e al lui de fel.
Și întreaga frământare a acestei lumi nebune,
Parcă tot lui Eminescu pare că îi aparține.
Toate dorurile lumii el în inimă le-a strâns.
Câte gânduri nerostite și atât de nepătruns
S-or fi dus cu el de-odată, niciodată nu vom ști!
Este domnul Eminescu felul nostru de a fi!
Eminescu este zilnic, nu de două ori pe an!
Când iubim, purtăm în suflet și-al poetului alean,
Când oftăm, în plânsul nostru sunt și lacrimile lui,
Este-n valul ce se sparge, este-n frunza plopului,
Este-n apa de izvoare și în codrul ce ne cheamă,
Eminescu e în toate, este El , de bună seamă!
Când cuprinzi cât vezi cu ochii, cum se-ntinde verde glia,
Eminescu e în toate, Eminescu-i România!
Redactor: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
Priveghi
Pande Ionut
Deasupra timpului, țipătul ochilor.
În labirintul pieptului, două mame,
bucuria și durerea.
Cu memoria strivită în călcâie,
ecoul soarbe, din țipăt,
o lacrimă de soare.
Așa, numai așa se moare…
Priveghiul e o Lună…
de haită nebună…
Redactor: Mihaela Vaida
Redactor șef: Camelia Boț
Urme pierdute
Printre macii de foc mi-am pierdut urma,
În inimă ducând, munți de durere,
Să nu aud, cum mă strigă întruna
Iubirea, cu-ale ei fioruri grele.
Strivit e crinul alb al purității,
Sub talpa-ncovoiată ca un clește,
Iar eu, de pe pragul singurătății,
Mă zbat s-alung tristețea ce-n piept crește.
Pășesc pe spinii dragostei pierdute,
Cu-ochii secați de lacrimi și nevoi,
Un răgaz să le-acord clipelor mute,
Ce-și caută un drum spre înapoi.
Oricâte piedici mi-or ieși în cale,
Am să îmi urmez soarta hărăzită…
Încinsu-amor se va stinge, agale,
În inima, de mult dor, pârjolită.
Redactor: Mihaela Vaida
Redactor șef: Camelia Boț
Pasărea este liberă și independentă doar atât cât îi permite cerul.
(Teodor Dume)
Fiecare bătaie de inimă e o poartă prin care trece viața înspre o altă viață.
(Teodor Dume)
Uneori suntem criticați de cei care nu- şi dau seama că şi ei greşesc!
(Teodor Dume)
Ceea ce confirmă o iubire adevărată este replica celuilalt.
(Teodor Dume)
Uneori, bunătatea te face prada acelora pe care îi ajuți
(Teodor Dume)
Să fii iubit fără să știi înseamnă că Dumnezeu e mereu lângâ tine.
(Teodor Dume)
Îngenunchează doar în fața lui Dumnezeu, nu și în fața oamenilor.
(Teodor Dume)
Zâmbetul e ca și ispita, te face să te molipsești de fercirea altuia. (Teodor Dume)
Celui fără bun simț nu-i roșește obrazul nici iarna.
(Teodor Dume)
Iubirea de mamă e ca un răsărit, desăvârșește ființa.
(Teodor Dume)
Redactor: Viorel Poenaru (Relu Popescu)
Redactor șef: Camelia Boț
Vis de iarnă
Iubite, fi-va iarnă-n calendare,
Ne-om risipi în reverii de gheaţă,
Zâmbind, vom aștepta prima ninsoare
Ca pe o agonie plângăreață.
Închiși în candelabrele tăcerii,
Ne-om pierde printre versuri uneori.
Ademeniți de dorul primăverii,
Vom îmbrăca zăpezile-n culori.
Dezastru nu va fi decât în vise
Croite din metafore păgâne.
Duios pășind pe florile ucise,
Vom colinda aleile bătrâne.
Rugându-te doar să mă ții de mână,
Troiene vom urca, făr’ de regrete.
Povești în urma noastră să rămână,
Ne-om construi castel din epitete.
Iar gerul nu va ști să ne doboare,
Chiar de-ar cădea omături în cascadă.
Învăluiți de apriga răcoare,
Vom deveni doi oameni de zăpadă.
Marilena Răghinaru
Redator: Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
Cu vocea ta în suflet
Te-aleg să-mi fii păcatul cel din urmă…
Și-așa mustește raiul de poeți!
Te chem pe căi de noapte fără umbră,
Să mă urmezi în cerul cu livezii
albite de atâta așteptare,
Înmiresmate de atâta dor,
Să-mi fii caisul cu aripi de înger
În iadul plin de-al lutului picior.
Cu vocea ta în suflet, calc pe moarte
Și nu mă tem de raiul celor mulți,
Mi-e frică doar de linistea din șoapte
Și… c-ai putea lumina să mi-o uiți!
Daniela Konovală
Redactor șef: Camelia Boț
Ce șubredă-i iubirea…
Când înserarea toarce ostenită,
Clipa se scaldă-n ploi de nepăsare,
Apoi, îşi şterge-o lacrimă umbrită
De viscolul ce-a cotropit altare.
O Cătălină tristă, în cosițe
Își prinde străluciri de castelană…
Doi nori flămânzi adună din altițe
Tăcerile şi le ascund în strană.
Păstor peste ruinele iubirii,
Luceafărul de miazăzi valsează,
Opaițe aprinde când zefirii,
Pe coama timpului, zori noi, vânează.
Luna îmi cerne-o lacrimă pe mână
Și trece despletită mai departe,
Alege doar o zi din săptămână
Când astrelor, lumina le-o împarte.
Ce şubredă-i iubirea ce ne leagă!
Doar scârțâitul unei corzi stricate
O ține în balans… Pe-o stea pribeagă,
Se năruie un munte de păcate.
Doi pași se-ndepărtează de răscruce,
La schitul vechi uitarea e regină
Și istovită-n nopți de veghe duce
Visul rebel și-ncărunțit de vină.
Doina Moritz
15 ianuarie 2022
Redactor: Viorel Poenaru (Relu Popescu)
Redactor șef: Camelia Boț
TE MAI IUBESC!
Te mai iubesc,
cu liniște nepământească,
atât cât poate o femeie
să întrețină o scânteie,
ca dragostea să se trezească!
Te mai iubesc,
așa profund, fără hotare,
când raiul greu se redeschide…
Ne e și rău, ne e și bine,
ca la-nceputuri milenare…
Te mai iubesc,
cu liniștea cea înțeleaptă,
cu tot bagajul din trecutul
ce e mai greu decât tot lutul
din trenul vieții ce n-așteaptă!
Te mai iubesc,
când apa curge pe răzoare…
La fel și azi, la fel și mâine…
Cu fire sfinte de glicine,
Eu țes iubirea în fuioare!
Mirela Șoimaru
Redactor: Viorel Poenaru (Relu Popescu)
Redactor șef: Camelia Boț
Zbor spre înălțimi 