Coca Elena Mahalu

M-aș întoarce-n satul meu

M-aș întoarce-n satul meu, însă viața nu mă lasă
Am plecat de prea mult timp, vorbe nespuse m-apasă,
Lucruri ce n-au fost făcute, atunci când a trebuit
Speranțe neîmplinite, doruri risipite-n vânt…

S-au dus anii tinereții, când încă era putere
Să repar unele treburi…azi, a rămas doar durere,
Scârțâie toate-n apus, le-a cuprins încet rugina
Ninse-s prea de timpuriu și nu mai zăresc lumina.

Dimineți înrourate bat la porțile-ncuiate
Dincolo de ele parcă, niciun sunet nu răzbate,
Nu mă-ntâmpină în prag, decât amintiri brodate
Pe altarul sufletului, acolo au fost uitate…

M-aș întoarce-n satul meu, dar lumea e tare rea
Judecă și vii, și morți, și n-aș mai putea răbda
Să o iau de la-nceput, cu năduf și gânduri strânse,
Pași pierduți prin curtea casei, jaruri stinse, reaprinse,
Lacrimi prelinse sub gene, la lumina lumânării
Unde te-ai grăbit, tu, viață? Spre uitare și tăcere…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Georgeta Rada

SALOMEEA

Nu știu unde erai
Când nu erai femeie,
În floarea din Sinai?
În danțuri salomee?

Purtai fără să știi
Sub văl, păcatul humii,
Ofrandă pe tipsii,
Ucișii sfinți ai lumii.

Irodiadă sevă,
Fecioară Salomee,
Ai coborât din Evă,
Adamică femeie,

Dar junghiind lumină
Întinsu-ai jungher,
Tăind din rădăcină
Suișul către cer.

Când te pohti irodul
Incestuos, promise
Și slobozind izvodul…
Jungherul tău ucise.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Traian Dorz

Iată pe Mântuitorul
botezându-Se-n Iordan
ce Dumnezeiască Taină
săvârșește-acuma Ioan!…

Acum vede el Treimea,
Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt
cel mai mare har ce-l poate
un om să-aibă pe pământ…

… Voi câți L-ați aflat pe Domnul
proclamați-L glorios
spuneți lumii că iertarea
este numai în Hristos.

Traian Dorz, din volumul „Album biblic colorat”

……………………………

O, om!…

Traian Dorz
O, om! … ce mari răspunderi ai
de tot ce faci pe lume!

  • De tot ce pui în scris sau grai,
    de pilda ce la alţii-o dai,
    căci ea mereu spre iad sau rai
    pe mulţi o să-i îndrume!

Ce grijă trebuie să pui
în viaţa ta, în toată…
Căci gândul care-l scrii sau spui
s-a dus… şi-n veci nu-l mai adui,
dar vei culege roada lui
ori viu, ori mort, odată.

Ai spus o vorbă! – vorba ta,
mergând din gură-n gură,
va veseli sau va-ntrista
va curăţi sau va-ntina,
rodind sămânţa pusă-n ea
de dragoste sau ură.

Scrii un cuvânt! – cuvântul scris
e-un leac sau o otravă!
Tu vei muri, dar tot ce-ai zis
rămâne-n urmă-un drum deschis
înspre Infern sau Paradis,
spre-ocară sau spre slavă.

Spui o cântare! – viersul tău
rămâne după tine
îndemn spre bine sau spre rău,
spre curăţie sau desfrâu,
lăsând în inimi rodul său
de har sau de ruşine!

Araţi o cale! – calea ta
în urma ta nu piere.
E calea bună sau e rea,
va prăbuşi sau va nălţa,
vor merge suflete pe ea
spre rai sau spre durere.

Trăieşti o viaţă! – viaţa ta
e una, numai una,
oricum ar fi, tu nu uita:
cum ţi-o trăieşti vei câştiga
ori fericire-n veci prin ea
ori chin pe totdeauna! …

O, om! – ce mari răspunderi ai
tu vei pleca din lume!
Dar ce scrii azi, ce spui în grai,
ce laşi prin pilda care-o dai,
pe mulţi, pe mulţi mereu spre rai
sau iad o să-i îndrume.

O, nu uita! … fii credincios
cu grijă şi cu teamă!

  • să laşi în urmă luminos
    un grai, un gând, un drum frumos!
    Căci pentru toate, ne-ndoios,
    odată, vei da seamă! …

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Petre Vatuiu

Am fost copac

Am fost copac la marginea pădurii
Dar într-o zi, în foc m-au ars nebunii;
Din falnic arbore cu ramuri groase,
Nici lemn de-o cruce n-au voit să-mi lase.

Nu mi-au lăsat nici scândură de-o ușă,
M-au ars până ce m-au făcut cenușă;
Cu vântul să mă pribegesc în lume,
Să n-am și eu un loc al meu, anume.

Mă spală ploile, mă curge valea,
Mă pasc, cu iarba, caii-n toată calea,
Mă pierd, mă regăsesc străin și singur;
Măcar o bâtă să fi fost, de linguri…

Măcar că n-am fost coadă de secure,
Să dea nebunii iama în pădure;
Poate că eu am fost ales a arde,
Să țin nebunii, de păduri, departe.

Dar tot mai cred că vremea o să vină,
Când am s-ajung pământ la rădăcină,
La rădăcina ce-a scăpat arsurii,
Să cresc copac la marginea pădurii!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ica Gărgălie

CUVINTE DE ARHIVĂ


Mă privești ca pe-un ochi de lumină,
Ca pe-o rază de soare în ceață,
Ca pe-un foc într-o mare de gheață
Purtător de scânteie divină

Și îmi furi din priviri o scânteie
Să-ți aprinzi pe sub tâmplă o torță
Din cuvinte în cămașă de forță
Iar sub stern mă ascunzi ca idee…

Din cuvinte noi facem arhivă
În război zici că lupți pentru pace,
Penelopa ce țese… desface
Și plutim ca o navă-n derivă…

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Constantin Mosor

TARE SE-MPUȚINEAZĂ LUMEA BUNĂ

Când Dreapta se găsea pentru-nchinare,
Lumea era mai lume ca acuma,
Nu alerga cu multul în spinare
Și nu-L ștergea pe Dumnezeu cu guma!

Când Dreapta nu trăgea spre partea stângă,
Adeseori, bolnavă de-ntuneric,
Ispita, cea cu inima nătângă,
Nu ne-mbăta cu râsul ei isteric!

Când Dreapta se-nchina nu pentru fală,
Ci pentru a primi iluminare
Prin care strâmbătățile se spală,
Puțini se-drăgosteau de buzunare!

În așa zisa epocă modernă,
Tare se-mpuținează „lumea bună”!
Suntem firavi ca firul de lucernă,
Neînvățat cu fuga de furtună!

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Angelica Manole

Visez cai albi…


În dimineți cu mâna prinsă-n stele
S-au scuturat dorințele din calendar.
Mai simt în mine zbor de rândunele,
Tot mai visez cai albi… dar este în zadar!

Și vin amiezile cu soare străveziu,
Bat clopote în turnuri de aramă.
Pe funia roasă de vreme o să scriu,
Povestea unui lup ucis de-o armă.

Când seara își aprinde felinarul,
Mai număr licurici pe-o geană de prundiș.
În vatra veche scăpară amarul…
Perechea lupului apare-n luminiș.

Sunt eu și fiara prinsă-n lumi ciudate,
Ce-ascunde taina inimii în lună,
Grăuntele de veac încă se zbate
În ochiul unui clopot care sună.

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Mărioara Nedea

LA ORA CÂND MI-E DOR DE TINE

La ora când mi-e dor de tine
Şi ies strigoii să vâneze-n lună,
Simt gândul că valsează prin ruine
Şi-n mine mai rămâne o fărâmă
De suflet ,ca un viciu nefiresc.
Îţi reconstitui paşii din nisipul
Oceanului neplanetar, firesc,
Ce ţi-a furat pentru o vară chipul.

La ceasul când cocoşii îmi îngână
Neliniştitul puls prins în torace,
Îmi dai motive să te ţin de mână.
Să te devor impropriu şi vorace.
Te recompun vocală în hiat.
Căci te iubesc, deşi mă tem de iad.
Îmi eşti blestem, durere şi liant
în lupta cu vulcanii care-mi ard

Sub pleoape de stamine şi pistiluri,
Aripi de fluturi, sâmburi de cais.
De-aceea te provoc în mii de stiluri:
La ora când adorm, tu intră-n vis!

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Ioan Pop

Stigmat

Ai rămas în orașul acela străin,
Ca o carte deschisă undeva spre final.
Nici nu știm înspre ce, dar mai este puțin
Și ajungem furia răzbunării, pe cal.

A adus îndoiala rămășițe și scrum,
Ca dovadă că spectrul luminii e orb,
Că apusul se-mbată, adesea, cu fum
Și cu ceață din zborul astmatic de corb.

Noi purcedem pe cai și pe care de foc
Și ne batem cu razele negre din Iad.
Nu-i mai credem nădejdii perfide deloc,
Nici în fructul stigmatului sacru și fad…

Îi dăm brânci resemnării idolatre pe scări
Și-i aducem luminii ofrande de nori.
Vom lega de arcadele bolții spinări
Și vom face să cadă miezul nopții în zori.

Ai rămas în orașul acela de fier,
Ca un tren așteptat undeva spre sfârșit,
Într-o gară din care se coboară în cer
Și se urcă mai bine în trenul greșit.

Întâmplarea se-ntoarce, de mâine, pe front,
Cu gestul stigmatului stâng amputat.
Semnul crucii devine, peste noapte, afront,
Iar afrontul devine, incurabil, stigmat.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț

Adnana Radu (Eugenia Spătaru)

SUB MÂNA TA, DOAMNE

Îți simt mâna așezată pe-a gândului lumină,
Și Ție, Doamne, sufletul meu se-nchină;
Se-nchină smerit și plin de iubire,
Înflorind în dumnezeiasca-Ți sfântă sfințire.

Astăzi îți simt mâna așezată pe-a inimii bătaie,
Și genunchiul, cu smerenie, la pământ se îndoaie;
Îți simt iubirea cum curge prin inima de mamă,
Și rugăciunea mea, Doamne, cu dragoste te cheamă.

Ai mâna așezată pe fruntea-mi răstignită,
Și simt pe gânduri lumina-Ți miruită.
Astăzi în iubirea Ta se scaldă al meu cuvânt,
Și te roagă să-ți reverși lumina pe-al vieții mugur sfânt.

Astăzi îți simt mâna așezată pe ani și pe viață,
Iar inima-mi se scaldă-n a mirului dulceață;
Astăzi, cu genunchiul plecat, îți mulțumesc pentru iubirea ce-mi dai,
Și pentru lumina ce-ți reverși peste mugurii înfloriți în al inimii rai.

Redactor: Mira Minu

Redactor șef: Ionuț Pande

Director editorial: Camelia Corina Boț