Adorm cu grijă și teamă uneori Să nu strivesc din vise, și firele de zori Sunt pline de lumină, dar fragede cum sunt, Tot zăbovesc o clipă, pe chipul meu cărunt.
O clipă, o secundă, o oră sau un an Se-adună întreg raiul, pe somnu-mi de smarald, Privesc liniștea nopții, curgându-mi mir pe gene Și poposesc pe frunte-mi cu mângâieri alene.
De pe un ram coboară o aripă de lună Pe roșu câmp de maci, și stelele se-adună, Se-adapă cu nesaț din vântul ce le-alină Și strălucesc în cerc, pe-un petec de lumină,
Valsează lângă geam, în culori o mie, Câtă frumusețe! Doamne, ce magie! De aceea dorm cu grijă și teamă uneori, Să nu strivesc din vise, că-s fragede și mor!
La noapte, îți voi strălumina tot trupul, in căutare de arbori visați… dezvelind, cu o misterioasă necuviință, inima, de mugurii întârziați!
Vom semăna o ploaie de măiestrii între noi, de la mângâieri avem semne! Amintindu-ne, vom întemeia o lume de nou, eliberați de prevestiri solemne!
Albastrul ne-a invadat verdele abia trezit! galbenul ne e rezonabil de lin … De prospețime, ne îndreptăm spre altă nemurire, transfigurând un același destin!
Primăvara i-a dăruit toamnei flori înaripate, au un parfum de puternice uimiri! Am înțeles, timpul e de departe un discipol al necesarei ultime desăvârșiri!
Te-am sunat să vorbim despre speranțe și căutări era ora de dus-întors când stelele își culeg amintiri și anotimpurile cern așteptări iar tăcerea din noi se împletea în seninul albastru
nu mi-a răspuns decât luna care își torcea clipa de mâine printre picuri de cerneală…
Se naște lumină și cuvânt din răsăritul unui sărut de rouă din asfințit de curcubeu ce-și cheamă visarea în clepsidră abia atunci vor înflori maci și gutui iar tu vei crește tăcerea zorilor…
Amintirile trec spre apus de rouă și întreabă umbra gândului rătăcit dacă își scrie libertatea pe cer pentru ca mai târziu spre soare răsare fluturii unui zâmbet de stele să se prindă în gândul unui verde-miracol nealtoit chemat să nască primăveri…
Castelul de nisip care-și odihnea umbra avea ușile legate cu timp dintr-un izvor iar Erato îngâna un semn de întrebare doar pentru un gând răstignit între dreptate și un octombrie fără brumă chemam lumina cuvântului din stele speriate să le dăruiesc lacrimi culese din frământări…
Se rugau îngerii la poarta muntelui și clipa nașterii era tot mai aproape abia acum am ajuns la izvorul zborului rămas în zidire albastră zorile începuseră să cuprindă asfințitul iar tăcerea se lăsa așteptată în halta fără de cuvânt…
Clipa dormea în mansarda visului iar eu adunam secunde dintr-o iubire renăscută din mir și lacrimă noaptea era îngenuncheată iar ghiocelul era plecat după amiezi…
Am aprins lumini de cuvinte în veacuri de rugăciune între timp și îmbrățișare visele vorbeau despre trecut iar tăcerea își aștepta răsăritul începuse altă toamnă…
Nu îmi doresc, Doamne, nimic mai mult, Decât un strop de milă-Mpărătească Și într-al vieții greu și-adânc tumult, Să-mi dai în suflet pacea Ta cerească.
Nu vreau averi, că ce-aș face cu ele, Când trâmbița suna-va adunarea? Doar iartă-mi Tu cele păcate grele Și-aruncă-le, să le înghită marea.
Nu vreau nimic din astă lume. Vreau Să am un loc în raiul Tău, Stăpâne. Și când va fi de-aici ceva să-mi iau, Un strop de Vin mi-aș lua și-un colț de Pâine.
Doar jertfa Ta, Mărite, mi-e avere Și doar Cuvântul Tău, sfânt giuvaer. Când voi porni spre Lumea de Mistere, Voi ști că este drumul către Cer.
E-o țară-n astă lume ce n-are asemănare, Frumoasă ca o zână venind din veșnicie, Doina îi este cântul înălțat peste zare Și poartă-un mândru nume, e scumpa Românie!
Acolo-mi este glia cu holdele mănoase, Ce-și scaldă bogăția sub soarele ceresc, Unde flăcăi și fete cu trupuri mlădioase, Se leagănă în hore, pe plaiul strămoșesc.
Un dor se-aprinde-n suflet când sunt, de ea, departe, Umbrită-i fericirea și inima îmi plânge, Singură-s ca o stâncă,-ntre ape-nvolburate, Dar nu îmi uit străbunii, nici pe-al meu neam de sânge.
La ceas de sărbătoare, alături de-ai mei frați, Înalț o rugăciune sub steagul tricolor, Să fie bine-n țară, din Dunăre-n Carpați Și-n pace să trăiască mărețul meu popor!
Zbor spre înălțimi 