Zbor spre înălțimi

Alergăm printre orgolii
Autor Ioan Avram

De-am aprins o luminiță ce se vede-n vârf de ac,
Ne-adâncim într-o visare că am devenit o stea
Și plutim cum e sorocul, ca un mândru vârcolac,
Încântați de o făptură prelucrată la rindea.

Mai urcăm vagi piedestale chiar de sunt scăldate-n ceață,
Vrem să mai sărim o treaptă fiindcă locul ne e sus,
Înțesați cu mici orgolii strânse într-un fir de ață,
Ne-ndreptăm apoi cu-o rugă, premărindu-l pe Iisus.

Apoi hoinărim prin nouri, precum fulgii reci de nea,
Și ne îmbătăm cu lauri, scufundându-ne în ei,
Când prindem în mână steaua tragând fumul din lulea,
Imbătându-ne licoarea chiar de e doar ceai de tei.

Alergăm printre orgolii cocoțați pe picioroange,
Vrem să furăm spuma lunii să ne îmbăiem cu ea,
Credem c-am prins infinitul, înotând în fluviul Gange,
Și-l punem la cingătoare la o ceașcă de cafea.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Resemnare
M-am întrebat și mă întreb mereu,
De ce-am strivit același verde crud
Când îmi doream să-l mângâi și să ud
Corola cu minuni din pieptul meu?

Nimic n-a mai rămas pe vechiul drum,
Luminile aproape că s-au stins…
Doar crinii ce-i strivisem dinadins
Se reîntorc la umbra mea, postum…

Și dac-a fost, așa a fost sa fie,
Și-i de prisos să caut un răspuns…
Acum când în chilie mi-am ascuns
Amurgul meu de toamnă purpurie,

Ca să mă-nchin tăcut la tot ce-a fost,
Un zbor răsfrânt pe-a timpului aripă,
Un gângurit de cer pentru o clipă,
Jăratec stins absurd și fără rost..

M-am întrebat mereu ce-am câștigat
În tolba mea umplută cu trofee,
Când tu mi-ai fost și înger și femeie,
Parfum suav și vis adevărat?

Curând mă voi întoarce printre cremeni
Pe-un curcubeu în căutarea ta..
E prea târziu ca să mai pierd ceva
Când sunt pierdut de mine și de semeni!

Și dac-am fost o clipă doi străini,
Mă vei ierta, iubita mea semeață,
Și-am să-ți aduc în lumea ta de gheață
Azurul din corola mea de spini!

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Ploaia de pe chipul tău

Te-au înrourat norii de pe cer
Dorul ți-a rămas tainic temnicer,
La apus de soare, stropi s-au revărsat
Peste chipul tău, de tristeți brăzdat.

Ai lăsat să treacă ani și ani, la rând
Doar o amintire în suflet păstrând,
De atuncea când, inima iubea
Flori de ghiocei și de viorea…

O poveste tandră, de iubire crudă
N-a putut să prindă patima, zăludă,
Ce s-a risipit ca norii în vânt
Într-o primăvară verde, pe pământ…

A rămas doar ploaia de pe chipul tău
Și-amintirea care renaște mereu
Când dă colțul ierbii, din pământ uscat
Peste care toamne și ierni au valsat…

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Vorba bunicului
Autor: Andreea Văduva

Un om nici înalt, nici scurt,
Bunicul meu avea o vorbă…
„Atuncea când te frigi cu ciorbă,
Fetiță, sufli și-n iaurt…

Tu „cască ochii!” – mai spunea,
Că lumea asta ce-o știți voi,
Se-mparte între lupi și oi,
Ce stau l-aceeași masă, da!

Cu toții au peste trup haine,
Și îi privești, și-ți par la fel,
Dar unu-i lup, altul e miel,
Ambii ascunși sub țoale faine.”

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Mă mai îndeamnă dorul

Mă mai îndeamnă dorul către tine
Dar pașii mi se rătăcesc sub ploi,
Sunt prea departe nopțile senine
Când ne plimbam, sub stele, amândoi.

Mă mai îndeamnă dorul către poarta
La care așteptam să îmi răsari,
Azi totul e uitare, asta-i soarta,
Să strălucești, să arzi și să dispari.

Mă mai îndeamnă dorul către locul
În care adormeam îmbrățișați,
Este târziu și nu mai arde focul,
Suntem doi anonimi pe veci uitați…

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

Stele
Lidia Stan

Am ascuns vreo două stele,
într-un buzunar ascuns
Să șterg praful de pe ele ,
nu va fi mereu deajuns

Să le caut în furișul,
clipei rupte de pe cer
O comoară ce-am furat-o,
din sublimul efemer

Dar uitate mai tot timpul,
prin dulapuri, tăinuite
Printre haine de paradă,
prin zâmbete-ncremenite

Le găsesc la bătrânețe,
praf în fund de buzunar
Chinuite de tristețe
ca insecta-n chihlimbar

Și zgârcită, grămuind,
prafu-acela de mister
Îl țin strâns în pumn să-l duc,
înapoi pe ‘naltul cer

Cu grăunța mea de suflet
și cu-n dor nemărginit
C-am ascuns degeaba vise
și așa le-am risipit

Iar când ultimele clipe,
sting lumina-n peruzele
Plec cu pumnul meu de vise
și cu praful meu de stele.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Passo dopo passo
sulla sabbia fresca
mi vedo nello specchio del mare.
Sotto il mio sguardo curioso
anche il cielo si posa sull’acqua.
Gioioso, il mare abbraccia il cielo.
Rivivo in questo instante
l’amore immenso della mia mamma:
amore rumoroso
tranquillo,
pieno di incertezze
così colmo di certezze,
amore infinito.

Iubire infinită

Pas după pas
peste nisipul proaspăt,
mă văd în oglinda mării.
Sub privirea mea curioasă
și cerul se apleacă peste apă.
Bucuroasă, marea îmbrățișează cerul.
Retrăiesc în această clipă
imensa iubire a mamei mele:
o iubire gălăgioasă,
liniștită,
plină de incertitudini
așa imensa certitudine,
iubirea infinită.

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

STOLURI

Stoluri de gânduri încâlcite ne dau târcoale, parcă-s corbi
Până și ele-s buimăcite, iar zborul lor, un zbor de orbi…
Stoluri de gânduri otrăvite ne dau fiori, ne urâțesc
Și sunt ca florile-ofilite ce n-au miros, nu înfloresc!

Cu fețele posomorâte, trec oameni triști ce nu-și vorbesc,
Atâtea vieți sunt irosite, n-au o nădejde, nu iubesc…
Când vor mai fi îndrăgostite,de taina vieții, de minuni?!
Cu inimi reci și împietrite, cad în derivă și-n genuni!

Trec toamnele și-s amorțite ca păsări care mor pe ram,
Stoluri de gânduri încâlcite ne potopesc cu fulgi în geam

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

STRĂINI STRĂBĂTÂND

de Marian Florentin Ursu
*
Parc-am fi doi străini străbătând
O potecă sinistră şi goală,
Căutând depărtări pe pământ
Pe-o planetă lovită de boală

Doi iubiţi,de idei înrobiţi,
De iluziile antagoniste,
Rătăcind printre meri nerodiţi
Într-o vară prea rece şi tristă

Trubaduri prin cetăţi clandestini,
Ce-s legaţi de o singură soartă,
Încercând printre garduri de spini,
Amândoi să deschidă o poartă

Parc-am fi doi amanţi apatrizi
Întâmplaţi într-o singură noapte
Care urcă pe munţii arizi,
Împreună în drumul spre moarte

Şi în vara cea fără de meri
Ce-au rodit doar o singură dată
Vom fi singurii oameni stingheri,
Suferinzi de-o iubire ciudată

Noi suntem doi migranţi alergând
Printre patrii ultima oară,
Doi bastarzi chinuiţi pe pământ
Ce se strigă -nainte să moară

Noi am fost doi nebuni străbătând
Două vise ce nu au fost vise
Nişte cai prin neant galopând,
Peste iarba care-i otrăvise

Redactor: Viorel Poenaru (Relu Popescu)

Redactor șef: Camelia Boț