Zbor spre înălțimi

Ca să pot atinge cerul
(din volumul LA RĂSCRUCI DE VREMURI)

Ca să pot atinge cerul, măcar și pentru o clipă,
Am plecat pe drumul vieții, văduvită de-o aripă.
Chiar dacă-mi era aripa lângă umăr sângerândă,
Și-o simțeam trudind în zboru-mi, palidă si tremurândă,

Am văzut la un alt suflet pe aripa lui o rană.
Și am smuls făra să preget din aripa mea o pană.
,,Ce-i o pană… ?”- îmi vei spune – ,, în al vieții uragan
Care-ți fulgeră în suflet lovituri de bolovan?

Când din stânga, când din dreapta
când de sus sau când de jos?”
,, Este. Crede-mă. Într-însa-i toată mila lui Hristos.
Ca și Dumnezeu, nu intră pe niciunde cu de-a sila.
Însă, unde pune omul mâna, vine El cu mila.

Poate c-ai văzut adesea, colindând prin lumea mare,
Fortărețe spulberate la cea mai ușoară boare.
Însă, în coliba-n care, oaspete e Dumnezeu,
Nici furtuni, nici uragane n-o clintesc din locul său.

Fie glasul sufletului tău ușor, precum o pană.
Și-ai să fii uimit să vezi, cum poți vindeca o rană.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Obscuritate

Dacă-aș ști cine sunt,
aș afla cine esti-
soare prins în trup fără mâini
îngropat de dor în pământ.
Așteptări în zadar
alte vremuri ce-ai ars
peste mâinile-mi vii
învățate-n zori
să se-nalțe spre cer.
Câte lumi încălzești
sub pupilă mereu
când împarți
jumătăți de tăceri între noi?

Tu te prinzi de pământ
și te-aprinzi din dorinți
eu te-adun din plecări
și te nasc mai rotund
azi mai mult decât ieri
aș afla cine sunt
dacă-as ști cine ești…

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

Dezmierdare

Aș fi ninsoarea ta cu ochii mari …
O clipă de mi-ai da să-ți fiu lumină,
Te-aș îmbrăca în zâmbete de rai
Din poala nopții fără de pricină.

N-aș vrea nimic, decât să știu că-mi ești
Un bob de gând ferit de înserare,
Un vis aievea-n ploape îngerești,
O adiere… blândă dezmierdare.

Sub brațul tău aș fi mereu colind,
Zglobiul zurgălău spre împlinire,
O cetină, iubire haiducind
Prin tu și eu… tâlhari de fericire.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

NOPȚI DE NOIEMBRIE
de Georgeta Giurea

Pe sub mantii de lumină, rece, în nuntiri de stele,
Unde cade peste gene, bruma florilor ucise,
Eu dau bice-n nopți de basme, tainic, versurilor mele
Sau aprind lin, felinare, peste gândurile-mi ninse.

Un suspin de frunze moarte, din mareea fără nume,
Zăbovind prin anotimpul cu zăpezi târzii pe poale,
Se aude în răstimpuri, parcă, un colind prin lume,
Când lovește peste geamuri, spada vânturilor goale.

Într-un vas se scaldă luna, sora ramurilor sfinte,
Și-n târziul greu de toamnă, ea se face mică, mică
Sau s-ascunde-nfiorată, sub zăvoare neclintite,
Adormind pe-o cărăruie, în alean de tufănică.

Dintr- un colț , când pana nouă, sura pasăre măiastră,
Priveghează al meu suflet, ce-nflorește iar și iară,
Îmi întind cu grijă ochiul spre a cerului fereastră
Și aștept să se aștearnă dorul meu din călimară.

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Când te aștept
Cornelia Gheorghe

Pe corabia tăcerii mele
Norii curg în albe rotocoale,
Sprijinit pe coate te aștept
Chiar de inima-mi sare din piept.

Dorul îmi colindă între val și mal,
Mi-este speranță, crez și ideal,
În buchete muzica se-adună
Cu vise moi ce curg dinspre lună.

Cu sărut de ger și de ninsoare
Topesc flori și semne de-ntrebare,
Tristețea mi-o vărs în călimară
Și-n brațe strâng ploi de primăvară.

Din iceberguri reci și încordate
Încărunțesc zări nemăsurate,
Când tăcerea cade peste aștrii
Trecutul rămâne-n anii noștri.

Îmi îngheață tâmplele albite
De așteptare înnebunite….

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

SINGURĂTATEA PERLEI
O perlă-n scoica ei visa că e iubită.
Când Cerul ii zâmbea și-o mângâia pe frunte
Și fiecare perlă visa la rândul ei,
Că avea să fie de-a pururi fericită.

Dar prețioasa perlă-n naivitatea sa,
N-a înțeles că-n jurul ei e-atâta ură.
Au copleșit-o toți, lovind cu pietre în ea,
Voind s-ascundă strălucirea ei sub zgură.

Când toate pietrele strânse în jurul perlei
Într-un final au obosit s-o tot lovească,
Perla s-a ridicat și în frumusețea ei,
A început timid, din nou, să strălucească.

Redactor: Mihaela Vaida

Redactor șef: Camelia Boț

Măicuța întristată

A trecut un secol și-ncă patru toamne,
De când asuprite de gineri străini,
S-au întors acasă, slugi fiind nu doamne,
Fete măritate cu stăpâni haini!…

Cea dintâi ți-aduse câmpuri nearate
Cu Prier pe Nistru dezmorțind grădini,
Zornăind din salbă cetăți nestemate,
Inima pulsându-i veacul mușatin!

Cea mai mic-aduse tomuri de istorii,
Mireasmă latină pe trecutul rău,
Cântau românește-n Ceremuș prigorii,
Cernăuțiu-ți drag… găsea pieptul tău!

Și în pragul Undrei, păși cea mai mare,
Cea de veacuri roabă la grofi și husari,
Cântând libertatea-n Alba l-adunare,
Se lipi de tine, măreață s-apari!…

Și-ați întins o horă mare-n bătătură,
Renăștea vigoarea în întregul neam,
Bucuria mare stârni val de ură,
Lupi vecini mușcară trupul ce-ți râvneam!

Pieptul ți se frânge-n ceas de sărbătoare,
Două fete-s duse iarăși prin străini,
Din trupu-ți ciuntit, rugi fierbinți coboare
Lupilor, robie la cezari haini!…

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț

Artă

Albastrul ochilor plânși fără vină
Am vrut să îl aștern pe șevalet
Iar negrului am vrut să-i dau lumină
Însă pictam naiv, ca un poet.

M-am inspirat dintr-un amurg tomnatic
Cu cerul îmbrăcat portocaliu,
Visam că sunt un geniu carismatic,
Însă eram un geniu cam pustiu.

„Hai, pune puțin mov!”, mi-a zis o muză,
„Culoarea asta place tuturor…”
I-am arătat cu degetul la buză
Că o aștept la mine-n dormitor.

Am încercat desene în cărbune,
Lucram febril, mânat de-un demon gri
Când muza m-a privit râzând…”Pe bune?
Hai, du-te înapoi la poezii!”

Redactor: Relu Popescu (Viorel Poenaru)

Redactor șef: Camelia Boț