Zbor spre înălțimi

Dă-mi o scară, inimioară, să ajung până la nori
(din volumul în lucru LA RĂSCRUCI DE VREMURI)

Trec sfioși, plutind alene, mai la deal de casa mea,
Vreo trei nori ducând în palme, nouă pui de rândunea.
,, Dă-mi o scară, inimioară, să ajung până la nori!
Să le duc o plăpumioară celor nouă puișori.

Le-o fi rece când or trece peste vârf de munți înalți.
Ia lumina mea din suflet să-i îmbraci și să-i încalți.”
,,Nu li-e frig și nu li-e foame, of, sărmane puișor…
Doar că nu mai știu de-o vreme unde este mama lor.”

Se făcuse-a noapte bună, într-o seară mai cu lună.
Puișorii adormiră. Mama, fără să le spună,
Prea vrăjită de sclipirea stelelor de peruzea,
S-a gândit să le aducă fiecărui câte-o stea.

Și-a zburat cum zboară gândul, spre înaltul cerului,
Să le pună stele-n drumul vieții, celor nouă pui.
Însă, n-a știut sărmana că, s-ajungă-acolo sus,
Orice mamă are-n zboru-i, aripi numai pentru dus.

Mamele ajunse-n ceruri, aripi n-au. Dar au putere,
Să trimită prin lumină, multă, multă mângâiere.
Cât de înstelat e cerul…!! Câte mame-s sus, la stele…!!
Însă, cea mai luminoasă, este steaua maicii mele.

maria poiană 24 mai 2022

Redactor: Daniela Konovală

Redactor șef: Camelia Boț

Album VIOLETE Lebădă pe lac

În noaptea asta îți voi umbla prin gânduri,
ți le voi răvăși cu iz de iasomie,
când norii se vor așeza în rânduri
să ningă doar în visul tău cu poezie.

Am să-ți răpesc un vis din pleoapa stângă,
să te trezești sub tâmpla mea în același vis
când norii poezii n-or să mai ningă
și-om fi purtați în zbor de dor nestins.

În noaptea asta îți voi umbla prin gânduri
Ți le voi răvăși cu izmă de câmpie,
când norii se vor aduna în rânduri
să-ți ude nurii fragezi de sub ie.

Am să-ți răpesc din vis doar înserarea
și ultimile picuri din lumina zilei,
atunci când o să doară depărtarea
să nu te învălui toată în albul filei.

În noaptea asta îți voi umbla prin gânduri,
ți le voi răvăși că lebăda pe lac,
atunci când norii se vor scutura în rânduri,
va ninge doar în visul tău cu flori de liliac.

Nely Vieru 28.05.2022.

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Să fiu copil, pentru înc-o zi

Să fiu copil, pentru înc-o zi
Lumea de basm să o pot găsi,
Jocul de-atunci, mica bucurie,
Câte n-aș da, o zi să mai fie.

Ani plini de dor și visuri mărețe,
Cununi de flori, fapte îndrăznețe,
Cântări pe deal, alergări pe vale,
Clipe răzvrătite, nu-mi mai ies în cale.

Părinți și bunici, cu povețe sfinte,
Casa cu cerdac, iubirea fierbinte,
Iute s-au ascuns, prin gând uneori
Lăsând amintirea să pășească-n zori

Și-n tăcerea adâncă parcă regăsesc
Crâmpeie de-atunci; timid, le privesc
Înnodând iar firul poveștii nespuse
Dintr-o altă viață, cu stele apuse,
Să mai fiu copil, pentru înc-o zi,
Aș da ani din viață, să o pot trăi.

Autor: Elena Coca Mahalu
01.06.2022

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Un vlăstar poate renaște
Autor Gia Munteanu

În viață nu totul e pierdut,
Minunile se-ntâmplă deseori,
Se poate naște un alt început
Din ce-am crezut răpus atâtea ori.

Cum un vlăstar poate renaște
Dintr-un copac secat de timp
Viața ades poate cunoaște
Dintr-un sfârșit alt anotimp.

Iar când puteri ne părăsesc
Ne îndreptăm spre un apus,
Copii,nepoți, cu toții cresc,
Ce-am dobândit e de ajuns.

Deși ingenuncheați de ani
Și triști că părăsim pământul
Se nasc lăstarii simultani,
Mlădițe ce le-alină vântul.

Sunt cei ce am lăsat în urmă,
Tinere ramuri de nădejde
Și dacă traiul ni se curmă
Nu vom cădea în deznădejde.

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Știm amândoi

Că ne-am pierdut în negura uitării
Știm amândoi, nu este un secret,
Ne-am risipit ca valurile mării
Lăsând pe țărm o urmă de regret.

Că am plecat pe drumuri paralele
Știm amândoi și e deja târziu,
Ne-am rătăcit în zbor de rândunele
Gonind spre asfințitul sângeriu.

Că hoinărim în timpuri separate
Știm amândoi și nu mai are rost
Să așteptăm minuni să se arate,
Să reclădim al nostru adăpost.

Că am ales decoruri diferite
Știm amândoi că nu ne-a fost ușor,
Mai plângem sentimentele pierite
Și, uneori, ne mai sfârșim de dor…

Cătălin Iancu 31.05.2022

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Suntem efemeri

Câtă mirare văd în ochii tăi,
de verdele trifoi cu petale simple,
că fericirea se măsoară-n clipe
trecând, nu se întoarce înapoi,

Şi vara care vine peste noi,
se pierde pe cărările-nfrunzite,
e timpul ce le lasă dezgolite
de flori şi verdele trifoi,

Când vei privi mirată către noi,
din primăveri de floare răsfățați,
cuprinşi de anotimpuri fără saț
cu nestatornic vânt, urmat de ploi,

În ochii tăi descumpăniți şi goi,
va fi o clipă sumbră, numai una,
e viața care se grăbeşte ca nebuna
lăsând în urmă, umbra între noi.

23.05.2022 Nicoleta Lupu

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Florile iubirii

Cu primăvara merg înspre iubire,
Cu trena plină de petale,
În care ascund o dulce amintire,
Despre un anotimp, ce trece agale.
Și duc un coș imens cu taine,
Cu flori de liliac, salcâm și iasomie,
Admir cum schimbă primăvara haine,
Țesând cununi de flori cu gingășie.
Și plâng în urma-mi mii de lăcrămioare,
Tribut lăsând iubirilor parfumul,
Iar trandafirii își ridică bobocii înspre soare,
Cu vraja lor,mi-arată înspre iubire drumul.
Când soarele se duce la culcare,
Iar florile-și închid petalele pe rând,
Cu raze fine, luna-și face printre flori cărare ,
Și felinare de luceferi se aprind.
Și luna îmi trimite încetișor o rază,
Pe un lan cu maci, care adorm visând,
Ca să-mi arate cum un cer pictează,
Icoane ale iubirii pe pământ…

Valentina Calistru
19.05.2020

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț

Litanie

 
Un suflet trist, un legământ,
o lacrimă ce astăzi doare,
ce poate fi acum mai sfânt
decât să mai miroși o floare?
   Un prieten drag, o mângâiere,
o vorbă ce-o aștepți în prag,
ce poate fi o-reînviere
a omului de mult pribeag.
   Un cânt de pasăre măiastră
în dimineața cu mult soare,
un crin ce mi-a-nflorit în glastră,
e tot ce-acum mai au valoare.
   Tu cine ești, eu cine sunt?
de ce mi-ai răsărit în cale?
aș vrea din nou să pot să uit
deși, mi-s nopțile prea goale.
   Privesc la cer, e-acum senin
și nu sunt semne de furtună,
o să accept al meu destin,
cine-ar putea să se opună?

    Lorica Mihăilă
     05 06 22
Pictură Stamate Vasilica

Redactor: Mihaela Avram

Redactor șef: Camelia Boț